7 aprilie

Duminică, 7 aprilie 2024, Iov 22:1-30 – Al treilea discurs al lui Elifaz

Elifaz reiterează acuzațiile față de Iov, însă cu mult mai multă mânie și duritate. Îl învinuiește de lăcomie și de nedreptate, afirmând că oamenii nu-i sunt de nici un folos lui Dumnezeu (vers. 1-5). Așa cum a procedat și în celelalte discursuri, Elifaz a lansat un șir de acuzații fără să prezinte nici măcar o singură dovadă:

1.     A luat fără motiv garanție de la frații lui (vers. 6).

2.     Nu a dat apă omului însetat și pâine celui flămând (vers. 7).  

3.     Fiind cu vază între oameni, făcea ce-i plăcea (vers. 8).

4.     Nedreptate și exploatare a orfanilor și văduvelor (vers. 9).

După ce a inventat multe minciuni, Elifaz i-a cerut lui Iov să se pocăiască: ,,Împrietenește-te cu Dumnezeu și vei avea pace, te vei bucura astfel de fericire” (vers. 21). Pentru că Biblia îi numește pe acești trei bărbați ,,prietenii” lui Iov, ne asumăm faptul că îl cunoșteau suficient de bine. Cum explicăm, în situația aceasta, faptul că Elifaz îl prezintă pe Iov ca pe un păgân, un oportunist, lacom, fără milă și nedrept…?

Concurența conduce la invidie.

Este de-a dreptul uimitor faptul că Elifaz nu spune nici un cuvânt de mângâiere la adresa suferindului Iov. Este mai mult decât o simplă omitere, este o autentică manifestare de invidie. Invidia este cel mai probabil răspuns.

Invidia pentru reputația și familie sa, pentru bogăția pe care a avut-o, pentru că era respectat și iubit de oameni. Invidia îl conduce pe om la nebunia de a se bucura de răul aproapelui și a se întrista de binele lui. Invidia umbrește discernământul și îl face pe om să creadă că persoana cu care se compară nu merită ceea ce are. Începând din acel moment, persoana de succes devine nesuferită. Invidia, de cele mai multe ori, generează sentimente de inferioritate, ostilitate și resentimente în raport cu alte persoane și cu meritele pe care acestea le au.

Noi ne cunoaștem inima, știm cât de ușor putem ajunge la resentimente. În jurul nostru sunt întotdeauna oameni care au mai mult, știu mai mult și pot mai mult. Este greu să ne bucurăm de succesul lor. Unii însă nu-i pedepsesc doar prin faptul că nu se bucură de succesul lor – ei merg mai departe și dezvoltă invidie.

Păcatul lui Cain a constat în faptul că nu a putut suporta calitățile și succesul fratelui său, Abel.

Este chinuitor să crezi că ești cel mai bun, pentru că restul vieții te vei simți dator să demonstrezi lucrul acesta. Invidiosul este ușor de identificat – el nu suportă concurența. Se înconjoară cu oameni pe care-i poate depăși și îi invidiază pe toți cei care sunt în fața lui.

Ne vom ruga pentru o minte și o inimă curată. Ne vom ruga lui Dumnezeu să ne putem bucura de succesul și belșugul apropiaților noștri. Atunci vom fi bucuroși de bucuria noastră și de bucuria celor din jurul nostru.

 Pastor Luigi Mițoi

Sunday, April 7, 2024: Job 22:1-30 –  Eliphaz’ Third Speech

Eliphaz reiterated his accusations against Job, but with much more anger and harshness. He accused him of greed and injustice, asserting that people are of no use to God (verses 1-5). As in his previous speeches, Eliphaz launched a series of accusations without presenting a single piece of evidence:

1.     He took a pledge from his brothers without cause (verse 6).

2.     He did not give water to the thirsty or bread to the hungry (verse 7).

3.     Being influential among people, he did as he pleased (verse 8).

4.     Unjust and exploitative towards orphans and widows (verse 9).

After inventing many lies, Eliphaz urged Job to repent: “Submit to God and you will be at peace with Him; in this way prosperity will come to you” (verse 21). Because the Bible calls these three men “friends” of Job, we assume they knew him well. How do we explain, in this situation, the fact that Eliphaz portrays Job as a pagan, an opportunist, greedy, merciless, and unjust…?

Competition leads to envy.

It is quite astonishing that Eliphaz does not offer a single word of comfort to the suffering Job. It is more than a simple omission; it is a genuine manifestation of envy. Envy is most likely the answer.

Envy of his reputation and family, for the wealth he had, because he was respected and loved by people. Envy drives a person to the madness of rejoicing in a neighbor's harm and sorrowing in their good fortune. Envy clouds judgment and makes a person believe that the one they compare themselves to does not deserve what they have. From that moment on, the successful person becomes unbearable. Envy often generates feelings of inferiority, hostility, and resentment towards others and their merits.

We know our hearts, we know how easily we can harbor resentment. Around us are always people who have more, know more, and can do more. It is difficult to rejoice in their success. Some do not merely fail to rejoice in others' success – they go further and develop envy.

The sin of Cain was that he could not endure the qualities and success of his brother Abel.

It is torturous to believe that you are the best because for the rest of your life you will feel obliged to prove it. The envious person is easy to identify – they cannot stand competition. They surround themselves with people they can surpass and envy all those ahead of them.

We will pray for a pure mind and heart. We will pray to God that we can rejoice in the success and abundance of our loved ones. Then we will be happy with our joy and the joy of those around us.