6 septembrie

Miercuri, 6 septembrie 2023, 1 Samuel 10:1-27 – Saul este uns de Samuel ca împărat

În jurul anului 1051 î. Cr, Samuel l-a uns cu untdelemn pe Saul, dedicându-l ca împărat al lui Israel. În V.T. ungerea cu untdelemn simboliza dedicarea pentru Dumnezeu a unei persoane sau a unui lucru (Exod 30:23-33). În același fel, bărbații din Iuda l-au uns pe David împărat (2 Samuel 2:4).

De asemenea, Samuel i-a profețit lui Saul că va avea parte de trei semne:

1)    Doi oameni care sunt la mormântul Rahelei îi vor spune unde sunt măgărițele.

2)    Trei oameni îi vor da două pâini la stejarul din Taborț

3)    Un grup de proroci va coborî de pe înălțimea pentru jertfe de la Ghibea. El se va alătura grupului, va proroci și Dumnezeu îl va ,,preface” într-un alt om (vers. 6).

Aceasta experiență l-a capacitat pe Saul să-și asume responsabilitățile împărătești. După o perioadă de timp, Samuel a strâns conducătorii evrei la Mițpa (post de observație, garnizoană), acolo funde se organizau de obicei adunările generale ale conducătorului sau ale națiunii. El i-a mustrat pentru insistenta lor să aibă un împărat asemenea ,,celorlalte națiuni”. Au tras la sorț seminția lui Beniamin, familia lui Matri și Saul, fiul lui Chis. L-au căutat pe Saul, însă Domnul le-a descoperit că era ascuns între vase în încercarea lui de a evita publicitatea. Deși poporul era convins că fiul lui Chis este împăratul potrivit, Saul era descalificat înaintea lui Dumnezeu. Iacov a profețit că dinastia regală din care se va naște Mesia era din Iuda (Geneza 49:10), or Saul era din Beniamin.

Conducerea civilă din Israel până la momentul de față a combinat adesea autoritatea de conducere cu activitatea profetică (Moise, Debora, Samuel). Samuel a cumulat roluri preoțești, profetice și de guvernare. Samuel a scris o carte (constituție) cu ,,dreptul împărăției” pe care a pus-o înaintea Domnului (vers. 25). Cel mai probabil că în această carte erau detaliate subordonării poporului față de rege și subordonarea regelui față de Dumnezeu.

Am ajuns din nou la timpul rugăciunii și vom începe prin a mulțumi Domnului pentru echilibrul dumnezeiesc dintre dreptatea și dragostea Sa. Vom continua rugăciunea cerând Domnului să facă parte Bisericii Sale de conducători aleși de El, conducători pe care El să-i ,,prefacă într-alți oameni” (vers. 6).

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, September 6, 2023: 1 Samuel 10:1-27 – Saul is Anointed King by Samuel

Around the year 1051 BC, Samuel anointed Saul with oil, dedicating him as king of Israel. In the Old Testament, anointing with oil symbolized the dedication of a person or thing to God (Exodus 30:23-33). In the same way, the men of Judah anointed David as king (2 Samuel 2:4).

Samuel prophesied to Saul that he would encounter three signs:

1)    Two men at Rachel's tomb would tell him where the donkeys are.

2)    Three men would give him two loaves of bread under the oak of Tabor.

3)    A group of prophets would descend from the high place for sacrifices from Gibeah. He would join the group, would prophesy, and God would “transform” him into another man (verse 6).

This experience enabled Saul to assume his royal responsibilities. After some time, Samuel gathered the Jewish leaders at Mizpah (a lookout post, garrison), where general assemblies of the leader or nation were usually organized. He rebuked them for their insistence on having a king like “the other nations.” They cast lots for the tribe of Benjamin, the family of Matri, and Saul, the son of Kish. They searched for Saul, but the Lord revealed to them that he was hidden among the supplies, trying to avoid the spotlight. Although the people were convinced that Kish's son was the right king, Saul was disqualified before God. Jacob prophesied that the royal dynasty from which the Messiah would be born was from Judah (Genesis 49:10), yet Saul was from Benjamin.

The civil leadership in Israel had often combined leadership authority with prophetic activity (Moses, Deborah, Samuel). Samuel combined priestly, prophetic, and governing roles. Samuel wrote a book (constitution) on “the right of the kingdom,” which he placed before the Lord (verse 25).  This book likely detailed the people's subordination to the king and the king's subordination to God.

We have again reached the time of prayer, and we will begin by thanking the Lord for His divine balance between His justice and love. We will continue our prayer asking the Lord to provide His Church with leaders chosen by Him, leaders whom He will “transform into other men” (verse 6).