6 noiembrie

Joi, 06 noiembrie 2025, Faptele Apostolilor 12:1-25

Faptele Apostolilor 12 zugrăvește conflictul dintre puterea omenească și autoritatea divină, dintre persecuție și rugăciune, dintre mândria împăratului și smerenia Bisericii. De asemenea, capitolul 12 este ultimul capitol în care Petru joacă un rol central, înainte ca accentul să se mute pe lucrarea lui Pavel. Este un capitol al contrastelor: moarte și eliberare, rugăciune și necredință, mândrie și judecată.

1.     Persecuția Bisericii – Irod omoară pe Iacov și îl închide pe Petru (vers. 1–4)

„Pe vremea aceea, împăratul Irod a pus mâinile pe unii din Biserică, ca să-i chinuiască” (vers. 1). Irod, dorind să placă evreilor, „a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan” (vers. 2). Văzând că aceasta „a plăcut iudeilor, a mai pus mâna și pe Petru” (vers. 3). Uciderea lui Iacov este prima menționare a martiriului unui apostol. Moartea lui demonstrează faptul că Dumnezeu nu intervine întotdeauna pentru a opri suferința, dar o folosește întotdeauna pentru scopuri mai mari. Petru este aruncat în închisoare și păzit de „patru cete de câte patru ostași” (vers. 4).

2.     Rugăciunea Bisericii și intervenția îngerului (vers. 5–11)

„Biserica nu înceta să facă rugăciuni către Dumnezeu pentru el” (vers. 5). În noaptea dinaintea execuției, Petru „dormea între doi ostași” (vers. 6), o imagine a păcii în mijlocul pericolului. Un înger al Domnului îl trezește pe Petru, îi rupe lanțurile și îl conduce afară (vers. 7–10). Petru recunoaște: „Acum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său și m-a scăpat din mâna lui Irod” (vers. 11).

3.     Reacția Bisericii la eliberarea lui Petru (vers. 12–17)

Petru se duce „la casa Mariei, mama lui Ioan, zis și Marcu, unde mulți erau adunați și se rugau” (vers. 12). Roda, recunoscând vocea lui Petru, „de bucurie n-a deschis poarta” (vers. 14). Deși credincioșii se rugau, nu puteau crede că Dumnezeu a răspuns atât de repede (vers. 15–16). Petru le istorisește „cum l-a scos Domnul din închisoare” și pleacă în alt loc (vers. 17). Dumnezeu este suveran și controlează istoria și hotarele vieții: Iacov moare, Petru trăiește, Irod piere.

4.     Judecata lui Dumnezeu asupra lui Irod (vers. 18–23)

Irod, furios de fuga lui Petru, „a poruncit să fie omorâți paznicii” (vers. 19). În timpul unui discurs pe care Irod îl ține la Cezareea, poporul strigă: „Glas de dumnezeu, nu de om!” (vers. 22). „Îndată un înger al Domnului l-a lovit, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu, și a murit mâncat de viermi” (vers. 23).

5.     Cuvântul lui Dumnezeu crește (vers. 24–25)

„Dar Cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult și numărul ucenicilor se înmulțea” (vers. 24). Barnaba și Saul se întorc de la Ierusalim, marcând trecerea către noua etapă a misiunii (vers. 25). Biserica trebuie să rămână credincioasă în persecuție, victoria nevenind prin forță, ci prin credință și rugăciune.

Ne rugăm Domnului pentru puterea de a ne încrede în Dumnezeu în orice situație.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, November 6, 2025 — Acts 12:1–25

Acts 12 portrays the conflict between human power and divine authority, between persecution and prayer, between the pride of the king and the humility of the Church. It is also the last chapter in which Peter plays a central role before the focus shifts to Paul’s ministry. It is a chapter of contrasts: death and deliverance, prayer and unbelief, pride and judgment.

1.     The Church’s persecution – Herod kills James and imprisons Peter (vv. 1–4)

“It was about this time that King Herod arrested some who belonged to the church, intending to persecute them.” (v. 1) Wanting to please the Jews, Herod “had James, the brother of John, put to death with the sword.” (v. 2) Seeing that “this met with approval among the Jews, he proceeded to seize Peter also.” (v. 3) The killing of James marks the first mention of an apostle’s martyrdom. His death demonstrates that God does not always intervene to stop suffering, but He always uses it for greater purposes. Peter was thrown into prison and guarded by “four squads of four soldiers each.” (v. 4)

2.     The Church’s prayer and the angel’s intervention (vv. 5–11)

“So Peter was kept in prison, but the church was earnestly praying to God for him.” (v. 5) On the night before his execution, Peter “was sleeping between two soldiers.” (v. 6)—a picture of peace in the midst of danger. An angel of the Lord woke Peter, broke his chains, and led him out (vv. 7–10). Peter realized, “Now I know without a doubt that the Lord has sent his angel and rescued me from Herod’s clutches.” (v. 11)

3.     The Church’s reaction to Peter’s release (vv. 12–17)

Peter went “to the house of Mary the mother of John, also called Mark, where many people had gathered and were praying.” (v. 12) Rhoda, recognizing Peter’s voice, “was so overjoyed she ran back without opening it.” (v. 14) Even though the believers were praying, they could not believe God had answered so quickly (vv. 15–16). Peter “described how the Lord had brought him out of prison,” and then left for another place (v. 17). God is sovereign and controls history and the boundaries of life: James dies, Peter lives, and Herod perishes.

4.     God’s judgment on Herod (vv. 18–23)

Furious about Peter’s escape, Herod “cross-examined the guards and ordered that they be executed.” (v. 19) During a public address in Caesarea, the people shouted, “This is the voice of a god, not of a man.” (v. 22) “Immediately, because Herod did not give praise to God, an angel of the Lord struck him down, and he was eaten by worms and died.” (v. 23)

5.     The Word of God grows (vv. 24–25)

“But the word of God continued to spread and flourish.” (v. 24) Barnabas and Saul returned from Jerusalem, marking the transition to the next stage of the mission (v. 25). The Church must remain faithful in persecution; victory comes not through force, but through faith and prayer.

We pray to the Lord for the strength to trust God in every situation.