6 martie

Miercuri, 6 martie 2024, Neemia 13:1-31 – Alte reforme

Neemia a avut două mandate de guvernator în Iuda (pentru cel de-al doilea nu avem suficiente informații). Între aceste două mandate, Neemia a lipsit o perioadă de timp nespecificată, în care perioadă s-a întors în Persia după cum îi promisese împăratului Artaxerxe: ,,Şi împăratul mi-a zis: „Ce ceri?” Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor şi am răspuns împăratului: „Dacă găseşte cu cale împăratul şi dacă robul tău îi este plăcut, trimite-mă în Iuda, la cetatea mormintelor părinţilor mei, ca s-o zidesc din nou. Împăratul, lângă care şedea şi împărăteasa, mi-a zis atunci: „Cât va ţine călătoria ta şi când te vei întoarce?” Împăratul a găsit cu cale să mă lase să plec şi i-am hotărât o vreme.” (Neemia 2:4-6)

Neemia s-a întors la Ierusalim foarte probabil din cauza lucrurilor pe care le-a auzit despre Tobia, Amonitul, care dobândise o mare influență asupra marelui preot Eliasib. Nepotul lui Eliasib se căsătorise cu fiica lui Sambalat, Horonitul. Sambalat era guvernatorul Samariei și Tobia era guvernatorul regiunii Ammon. Ei au fost cu totul împotriva reconstruirii Templului și Zidului cetății, unii dintre cei mai mari dușmani ai iudeilor.  

Odată ajuns la Ierusalim, Neemia s-a îngrozit de întorsătura dureroasă pe care o luaseră lucrurile în absența sa.

1.     Pângărirea Templului. Marele preot Eliasib i-a oferit lui Tobia o cameră în Templu. Această cameră era destinată pentru strângerea darurilor de mâncare ale poporului. El, dușmanul evreilor, avea o cameră personală în Templu și s-a mutat acolo, ocupând mai multe camere. Ce ironie! Cât de rău poate ajunge un popor fără un lider integru și echilibrat! Neemia l-a scos imediat pe Tobia din Templul lui Dumnezeu.

2.     Oprirea zeciuielilor și darurilor. Camerele în care se mutase Tobia erau goale pentru că poporul, îndepărtându-se de Dumnezeu, nu mai aducea zeciuielile pentru Templu și darurile pentru întreținerea Leviților. Nemaiavând susținere pentru ei și familiile lor, leviții au fost nevoiți să lucreze pe ogoare și la îngrijirea animalelor. Neemia i-a mustrat aspru pe conducătorii iresponsabili (v. 4, 7, 9, 14). Neemia i-a repus în slujbă pe leviți și a fost un grup care să supravegheze distribuirea darurilor (un preot, un cărturar, un levit și un om din popor).

3.     Respectarea Sabatului. Oamenii, depărtându-se de Dumnezeu, s-au simțit liberi să nu mai respecte ziua de odihnă și o foloseau pentru muncile lor. De asemenea, Neemia a dat o lege în baza căreia porțile cetății se închideau vineri seara și rămâneau închise în timpul Sabatului, pentru ca oamenii să nu mai iasă la munca câmpului și comercianții să nu mai intre în oraș.

4.     Căsătoriile mixte. Deși evreii au promis că nu se vor mai căsători cu persoane din popoarele păgâne și-au luat soții amonite, moabite și asdodiene. Copiii născuți în aceste familii vorbeau limbile mamelor lor, nu ebraica. Neemia le-a cerut să jure că vor înceta să facă păcatul acesta. În indignarea sa și din cauza fricii că Dumnezeu va pedepsi poporul, s-a comportat agresiv: ,,I-am mustrat şi i-am blestemat; am lovit pe unii din ei, le-am smuls părul şi i-am pus să jure în Numele lui Dumnezeu zicând: „Să nu vă daţi fetele după fiii lor şi să nu luaţi fetele lor de neveste nici pentru fiii voştri, nici pentru voi. Oare nu în aceasta a păcătuit Solomon, împăratul lui Israel? Nu era alt împărat ca el în mulţimea popoarelor; el era iubit de Dumnezeul lui şi Dumnezeu îl pusese împărat peste tot Israelul. Totuşi femeile străine l-au târât şi pe el în păcat. Şi acum trebuie să auzim despre voi că săvârșiți o nelegiuire atât de mare şi că păcătuiţi împotriva Dumnezeului nostru luând neveste străine?” (v. 25-27)

De patru ori în acest capitol se menționează că Neemia s-a rugat cu amărăciune și durere, văzând păcatele mari în care au alunecat evreii. Un singur om a produs o reformă! De aceea se vorbește despre el în 13 capitole ale cărții.

Este greu de crezut că oamenii au nevoie tot timpul de un conducător. În perioada în care Neemia a plecat la Susa, în Persia, probabil pentru un an, doi, poate chiar trei, poporul s-a îndepărtat cu totul de Dumnezeu. De necrezut!

Marea lecție de viață din acest pasaj este că poporul are nevoie de conducere spirituală. După ce au murit Avraam, Moise, Iosua, Samuel, David…, poporul s-a întors la vechiul stil de viață ca și cum nu L-au cunoscut niciodată pe Dumnezeu. De aceea Dumnezeu spune: ,,Caut printre ei un om care să înalţe un zid şi să stea în mijlocul spărturii înaintea Mea pentru ţară, ca să n-o nimicesc, dar nu găsesc niciunul!” (Ezechiel 22:30)

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru conducători și pentru popor. Să cerem de la Dumnezeu oameni cu darul de conducere, oameni cu frică de Dumnezeu, oameni sfinți care să trăiască în neprihănire!

Wednesday, March 6, 2024: Nehemiah 13:1-31 – Further Reforms

Nehemiah had two terms as governor in Judah (we do not have enough information about the second term,). Between these two terms, Nehemiah was absent for an unspecified period of time, during which he returned to Persia as he had promised to King Artaxerxes: “ The king said to me, ‘What is it you want?’ Then I prayed to the God of heaven,  and I answered the king, ‘If it pleases the king and if your servant has found favor in his sight, let him send me to the city in Judah where my ancestors are buried so that I can rebuild it.’ Then the king, with the queen sitting beside him, asked me, ‘How long will your journey take, and when will you get back?’ It pleased the king to send me; so I set a time” (Nehemiah 2:4-6).

Nehemiah likely returned to Jerusalem because of what he had heard about Tobiah the Ammonite, who had gained a great influence over the high priest Eliashib. Eliashib's grandson had married the daughter of Sanballat the Horonite. Sanballat was the governor of Samaria, and Tobiah was the governor of the Ammon region. They were completely against the rebuilding of the Temple and the City Wall, being among the greatest enemies of the Jews.

Once in Jerusalem, Nehemiah was appalled by the painful turn things had taken in his absence.

1.     Desecration of the Temple. The high priest Eliashib had provided Tobiah with a room in the Temple. This room was intended for collecting the people's food offerings. He, the enemy of the Jews, had a personal room in the Temple and moved there, occupying several rooms. What irony! How evil can a people become without an upright and balanced leader! Nehemiah immediately expelled Tobiah from the Temple of God.

2.     Stopping of tithes and offerings. The rooms Tobiah had moved into were empty because the people, turning away from God, no longer brought tithes for the Temple and offerings for the maintenance of the Levites. With no support for themselves and their families, the Levites were forced to work in the fields and take care of animals. Nehemiah sharply rebuked the irresponsible leaders (v. 4, 7, 9, 14). Nehemiah reinstated the Levites and established a group to oversee the distribution of the offerings (a priest, a scribe, a Levite, and a layman).

3.     Observance of the Sabbath. The people, drifting away from God, felt free to not observe the day of rest and used it for their labor. Nehemiah also issued a law whereby the city gates were closed on Friday evening and remained closed during the Sabbath, so that people would not go out to work in the fields and merchants would not enter the city.

4.     Mixed Marriages. Although the Jews had promised not to marry people from pagan nations, they took Ammonite, Moabite, and Ashdodite wives. Children born in these families spoke their mothers' languages, not Hebrew. Nehemiah asked them to swear to stop committing this sin. In his indignation and for fear that God would punish the people, he acted aggressively: “I rebuked them and called curses down on them. I beat some of the men and pulled out their hair. I made them take an oath in God’s name and said: ‘You are not to give your daughters in marriage to their sons, nor are you to take their daughters in marriage for your sons or for yourselves.  Was it not because of marriages like these that Solomon king of Israel sinned? Among the many nations there was no king like him. He was loved by his God, and God made him king over all Israel, but even he was led into sin by foreign women. Must we hear now that you too are doing all this terrible wickedness and are being unfaithful to our God by marrying foreign women?' ” (v. 25-27).

Four times in this chapter, it is mentioned that Nehemiah prayed with bitterness and pain, seeing the great sins into which the Jews had slipped. One man brought about a reform! Hence, he is spoken about in 13 chapters of the book.

It is hard to believe that people always need a leader. In the period when Nehemiah went to Susa, in Persia, perhaps for a year, two, maybe even three, the people completely turned away from God. Unbelievable!

The great life lesson from this passage is that people need spiritual leadership. After Abraham, Moses, Joshua, Samuel, David died…, the people returned to their old lifestyle as if they had never known God. Therefore, God says: “I sought for a man among them who would make a wall, and stand in the gap before Me on behalf of the land, that I should not destroy it; but I found no one.” (Ezekiel 22:30)

Let us pray to God for leaders and for the people. Let us ask God for men with the gift of leadership, men who fear God, holy men who live in righteousness!