5 martie

Marți, 5 martie 2024, Neemia 12:1-47 – Lista cu preoți și leviți

Regele David a organizat 24 de grupuri de leviți și cântăreți pentru închinarea din Casa lui Dumnezeu. De numele lui se leagă în istoria poporului biblic apogeul muzicii și poeziei. Istoricul Iosif Flaviu, referindu-se la episodul aducerii chivotului în cetatea lui David, consemna următoarele: „Regele și poporul… închinau imnuri Domnului, intonând tot felul de cântece și versuri în întreaga țară și în zumzetul instrumentelor și lirelor, în dansuri și coruri, în sunetul trâmbițelor și cimbalelor, au adus Chivotul până la Ierusalim.”

În felul acesta regele David a rămas peste secole o expresie a măreției și un exemplu de închinare greu de egalat (1 Cronici 24:7-9): „David a zis: «Douăzeci şi patru de mii dintre ei să vegheze asupra slujbelor din Casa Domnului, şase mii să fie dregători şi judecători, patru mii să fie portari şi patru mii să fie însărcinaţi să laude pe Domnul cu instrumentele pe care le-am făcut ca să-L preamărim.” (1 Cronici 23:4-5)

Acest model sublim era greu de urmat în perioada grea a slujirii lui Neemia. Biblia menționează că, odată cu repatrierea lui Zorobabel și a celor 50.000 de evrei, s-au întors și opt leviți, ale căror nume sunt scrise în Scriptură (Ezra 2:40). De asemenea, Marele Preot Iosua s-a întors împreună cu Zorobabel din Babilon (12:1-8). Urmașul lui Iosua, Elisab, era mare preot în timpul lui Neemia (3:1; 12:4).

Neemia i-a chemat pe leviții care locuiau în orașele din jurul Ierusalimului (11:3, 20) să se alăture celor care locuiau în cetate pentru ceremonia de dedicare a zidului care fusese construit.

De asemenea, Neemia a organizat două coruri mari care cântau laudele Domnului (v. 8, 27). La această mare procesiune a participat Ezra și toți conducătorii din Iuda (v. 32). Corurile au ajuns în Templu și au cântat sub conducerea lui Izrahia. Preoții au adus jertfe și a fost o mare bucurie pentru tot poporul.

Neemia a cerut preoților și leviților să respecte ordinea responsabilităților pe care le stabilise David cu peste 500 de ani înainte (1 Cronici 22-26). Pregătirile au inclus curățirea ceremonială a poporului, a zidului și a porților. Înțelegem din tot ce s-a întâmplat în Ierusalim că Neemia nu era doar un bun administrator, ci era și un sincer închinător. Sub conducerea lui, poporul a încheiat un legământ prin care va asigura cele necesare preoților și leviților (v. 44-47).

Acest proces de restaurare, această pasiune după închinarea de odinioară, dar și după slava care umpluse Templul cu aproximativ 500 de ani în urmă au fost dovada iubirii de Dumnezeu a acestei generații născute în diaspora babiloniană, însă întoarsă acasă, în ,,cetatea sfântă”.

Lecția de viață a acestui pasaj este foarte puternică: oricine ești, oriunde ești, oricum ești… întoace-te acasă, întoarce-te în Biserica, Dumnezeu te cheamă, Dumnezeu te așteaptă! Aici nu este vorba despre religie, este vorba despre sufletul tău și despre eternitatea ta! Să ne rugăm pentru fiii risipitori care sunt în lume, să ne rugăm pentru fiii neroditori care sunt în biserică, să ne rugăm pentru pocăință, sfințenie și mult rod în slujire.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, March 5, 2024: Nehemiah 12:1-47 – List of Priests and Levites

King David organized 24 groups of Levites and singers for worship in the House of God. His name is associated in biblical history with the apex of music and poetry. The historian Josephus, referring to the episode of bringing the ark to the City of David, recorded the following: “The king and the people… sang hymns to the Lord, performing all kinds of songs and verses throughout the land and with the humming of instruments and lyres, in dances and choirs, to the sound of trumpets and cymbals, they brought the Ark to Jerusalem.”

Thus, over the centuries, King David remained an expression of grandeur and an example of worship hard to match (1 Chronicles 24:7-9): “David said: 'Twenty-four thousand of them were to oversee the work of the house of the Lord; six thousand were to be officers and judges, four thousand were gatekeepers, and four thousand were to praise the Lord with the instruments I have made for praise.'” (1 Chronicles 23:4-5).

This sublime model was hard to follow in the challenging period of Nehemiah's service. The Bible mentions that, along with the repatriation of Zerubbabel and the 50,000 Jews, eight Levites whose names are written in Scripture also returned (Ezra 2:40). Also, the High Priest Joshua returned with Zerubbabel from Babylon (12:1-8). Joshua's successor, Eliashib, was the high priest during Nehemiah's time (3:1; 12:4).

Nehemiah called the Levites who lived in the towns around Jerusalem (11:3, 20) to join those living in the city for the dedication ceremony of the wall that had been built.

Nehemiah also organized two large choirs that sang praises to the Lord (v. 8, 27). Ezra and all the leaders from Judah participated in this great procession (v. 32). The choirs reached the Temple and sang under the leadership of Izrahiah. The priests offered sacrifices, and there was great joy among all the people.

Nehemiah asked the priests and Levites to follow the order of responsibilities that David had set up over 500 years earlier (1 Chronicles 22-26). Preparations included the ceremonial cleansing of the people, the wall, and the gates. From all that happened in Jerusalem, we understand that Nehemiah was not just a good administrator but also a sincere worshiper. Under his leadership, the people made a covenant to ensure the necessities for the priests and Levites (v. 44-47).

This process of restoration, this passion for the worship of old, and for the glory that had filled the Temple about 500 years earlier were evidence of this generation's love for God, born in the Babylonian diaspora but returned home to the “holy city.”

The life lesson of this passage is very powerful: whoever you are, wherever you are, however you are… come back home, return to the Church, God is calling you, God is waiting for you! This is not about religion; it's about your soul and your eternity! Let us pray for the prodigal sons who are in the world, for the unfruitful sons who are in the church, for repentance, holiness, and much fruit in ministry.