4 martie

Luni, 4 martie 2024, Neemia, 11:1-36 – Populația Ierusalimului

Pentru că Ierusalimul era subiectul unei dispute încordate între evrei și popoarele dimprejur, în secolul V î. Cr. nu era un loc sigur și nici atrăgător (7:4). Numărul evreii care locuiau în Ierusalim erau mic, chiar și după restaurarea Templului, rezidirea zidului și a porților. Cei din Iuda și Beniamin s-au mutat din proprie inițiativă, având un nivel înalt de atașament față de ,,cetatea sfântă” (v. 18). Aceste două seminții s-au constituit în Regatul de Sud (Iuda) cu capitala la Ierusalim, în timp ce celelalte zece seminții au format Regatul de Nord (Israel), cu capitala la Samaria.

Conducătorii au cerut evreilor, indiferent de seminția din care proveneau, să se mute în Ierusalim, în cetatea sfântă. Potrivit planului conducătorilor, unul din zece evrei trebuia să se mute în cetate (v. 1). Din seminția lui Iuda s-au mutat 468 de oameni, iar din Beniamin s-au mutat 928 de oameni (v. 4-9). De asemenea, s-au mutat 1292 de preoți, 284 de leviți și 172 de ușieri (v. 10-19).

În total s-au mutat 3.044 de oameni. Faptul că au apelat la metoda tragerii la sorț arată lipsa de interes a oamenilor să populeze Ierusalimul. Trecuseră aproape 100 de ani de când Zorobabel, însoțit de 50.000 de evrei, ajunsese în Ierusalim.

Acum Templul era restaurat, zidul era ridicat, porțile erau puse, însă evreii erau împrăștiați peste tot. Biculturalitatea și bilingvismul cultivate în diaspora babiloniană, cei aproximativ 100 de ani de la dărâmarea Templului și cele patru sau cinci generații născute în imigrație au afectat negativ sentimentul național în inimile oamenilor. Generația evreilor care fuseseră deportați în Babilon era deja în veșnicie, iar cei care erau acum în viață fuseseră născuți și crescuți în diaspora.

Cu aproximativ 1600 de ani înainte, Dumnezeu l-a adus pe Avraam din Mesopotamia în Canaan. Nebucadnețar, cu aproximativ 100 de ani înainte, i-a luat pe evrei (semințiile Iuda și Beniamin) din Regatul de Sud (Iuda) și i-a dus în Babilon. După cum prizonierii evrei s-au regăsit în Egipt după o ședere de 430 de ani petrecuți acolo, tot așa foarte mulți evrei se regăseau acum în Babilon și nu mai simțeau nevoia să revină în Țara Sfântă. Un exemplu grăitor sunt copiii sau nepoții noștri născuți pe continentul nord american. Deși respectă țara părinților lor, ei nu se regăsesc în România și cei mai mulți nu și-ar dori să se mute acolo.

Fiind timpul rugăciunii, vom căuta fața Domnului și vom cere discernământ și călăuzire pentru înțelegerea voii lui Dumnezeu pentru generația noastră. Ne vom ruga, indiferent unde va îngădui Domnul să locuim, să rămânem credincioși, să trăim în sfințenie, să-L slujim pe Dumnezeu.

Pastor Luigi Mițoi

 Monday, March 4, 2024: Nehemiah 11:1-36 – The Population of Jerusalem

Because Jerusalem was the subject of a tense dispute between the Jews and the surrounding peoples, in the 5th century BC, it was neither a safe nor an attractive place (7:4). The number of Jews living in Jerusalem was small, even after the restoration of the Temple, the rebuilding of the wall, and the gates. Those from Judah and Benjamin moved of their own initiative, having a high level of attachment to the “holy city” (v. 18). These two tribes constituted the Southern Kingdom (Judah) with its capital in Jerusalem, while the other ten tribes formed the Northern Kingdom (Israel), with its capital in Samaria.

The leaders asked the Jews, regardless of their tribe, to move to Jerusalem, the holy city. According to the leaders' plan, one in ten Jews was to move into the city (v. 1). From the tribe of Judah, 468 men moved, and from Benjamin, 928 men moved (v. 4-9). Additionally, 1292 priests, 284 Levites, and 172 gatekeepers moved (v. 10-19).

In total, 3,044 people moved. The fact that they resorted to casting lots shows the people's lack of interest in populating Jerusalem. Almost 100 years had passed since Zerubbabel, accompanied by 50,000 Jews, had arrived in Jerusalem.

Now the Temple was restored, the wall was built, the gates were in place, but the Jews were scattered everywhere. The biculturality and bilingualism cultivated in the Babylonian diaspora, the approximately 100 years since the Temple's destruction, and the four or five generations born in exile negatively affected the national sentiment in people's hearts. The generation of Jews who had been deported to Babylon was already in eternity, and those who were now alive had been born and raised in the diaspora.

About 1600 years earlier, God had brought Abraham from Mesopotamia to Canaan. Nebuchadnezzar, about 100 years earlier, had taken the Jews (tribes of Judah and Benjamin) from the Southern Kingdom (Judah) and brought them to Babylon. Just as the Jewish prisoners found themselves in Egypt after a 430-year stay there, so too, many Jews now found themselves in Babylon and no longer felt the need to return to the Holy Land. A telling example is our children or grandchildren born on the North American continent. Although they respect their parents' country, they do not identify with Romania, and most would not wish to move there.

As it is time for prayer, we will seek the Lord's face and ask for discernment and guidance to understand God's will for our generation. We will pray, regardless of where the Lord allows us to live, to remain faithful, to live in holiness, and to serve God.