6 ianuarie

Sâmbătă, 6 ianuarie 2024, 2 Cronici 1:1-17 – Solomon împărat

A doua carte a Cronicilor începe cu prezentarea domniei lui Solomon. Biblia menționează că Dumnezeu a fost cu el și și-a consolidat foarte mult domnia. Solomon este prezentat ca fiind regele superlativelor:

1)    Cel mai înțelept: ,,El era mai înțelept decât orice om…” (1 Împărați 4:31)

2)    Cel mai bogat: ,,Îți voi da, pe deasupra, bogății, averi și slavă, cum n-a mai avut niciodată niciun împărat înaintea ta și cum nici nu va mai avea după tine.” (2 Cronici 1:12)

După ce a fost uns împărat, Solomon i-a luat pe toți conducătorii țării și au mers la Gabaon, acolo unde era Cortul Întâlnirii. Gabaon se afla la aproximativ patru mile de Ierusalim, în ținutul deluros al seminției lui Beniamin.

Ei au adus o mie de jertfe pe altarul de aramă (v. 6), pe care-l făcuse Betalael (Exod 31:11), după instrucțiunile lui Moise (Exod 38:17). Mulțimea acestor jertfe vorbește despre monumentalitatea evenimentului. Privind în istoria Israelului mai întâlnim cel puțin două astfel de evenimente unde cerul se unește cu pământul:

1)    Moise pe Muntele Sinai – ,,A trimis pe niște tineri dintre copiii lui Israel, să aducă Domnului arderi-de-tot și să junghie tauri ca jertfă de mulțumire” (Exod 24:5-8)

2)    Mutarea chivotului din cetatea lui David în Templu – ,,Au jertfit oi și boi care n-au putut fi numărați, nici socotiți, din pricina mulțimii lor” (1 Împărați 8:5)

Dumnezeu a validat regalitatea și închinarea regelui și în timpul nopții i S-a arătat în vis, invitându-l să ceară ce dorește. Dumnezeu S-a bucurat că Solomon a cerut înțelepciune, evitând  obișnuita dorință a oamenilor după bogăție, putere și viață lungă. Dumnezeu i-a dat mult mai mult decât a cerut: ,,Îți voi da, pe deasupra, bogății, averi și slavă, cum n-a mai avut niciodată nici un împărat înaintea ta și cum nici nu va mai avea după tine.” (v. 12)

Atitudinea de umilință a lui Solomon de a recunoaște că nu are capacitatea să conducă poporul contrastează cu atitudinea arogantă a celorlalți lideri care se lăudau cu meritele, capacitățile și realizările lor. Umilința este indicatorul sfințeniei, mândria fiind întotdeauna indicatorul carnalității.

Viziunea lui Solomon este vizibilă în acțiunile sale. A achiziționat o mie patru sute de care de război și douăsprezece mii de călăreți. Acumularea unei forțe de luptă atât de mare pune în evidență intenția lui de a concura cu capacitățile militare ale vecinilor Israelului.

Dorind să pună în evidență belșugul din timpul domniei lui Solomon, Ezra folosește o hiperbolă, afirmând că ,,Împăratul a făcut argintul și aurul tot atât de obișnuite la Ierusalim ca pietrele, și cedrii tot atât de obișnuiți ca sicomorii care cresc în câmpie” (v. 15).

Mulțumim lui Dumnezeu pentru valoroasele lecții de viață pe care le desprindem din acest pasaj:

1)    Asemenea oamenilor obișnuiți, și regii pot fi buni sau răi.

2)    Prezența lui Dumnezeu în viața unui om nu îl face neapărat bogat, însă întotdeauna îl face sfânt.

3)    Nu încercările vieții îi distrug pe oameni, ci reacțiile lor greșite la încercările prin care trec.

Cu toate aceste lucruri ale lui Dumnezeu în minte, ne vom ruga, asemenea lui Solomon, pentru înțelepciune, pentru multă înțelepciune.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, January 6, 2024: 2 Chronicles 1:1-17 – Solomon as King

The second book of Chronicles begins with the presentation of Solomon's reign. The Bible mentions that God was with him and greatly strengthened his kingdom. Solomon is depicted as the king of superlatives:

1)    The wisest: “He was wiser than any other man…” (1 Kings 4:31)

2)    The richest: “Moreover, I will give you wealth, possessions, and honor, such as no king before you ever had and none after you will have.” (2 Chronicles 1:12)

After he was anointed king, Solomon took all the leaders of the country and went to Gibeon, where the Tent of Meeting was located. Gibeon was about four miles from Jerusalem, in the hilly territory of the tribe of Benjamin.

They offered a thousand sacrifices on the bronze altar (v. 6), which Bezalel had made (Exodus 31:11), following Moses' instructions (Exodus 38:17). The multitude of these sacrifices speaks of the event's grandeur. Looking back in Israel's history, we encounter at least two such events where heaven meets earth:

1)    Moses on Mount Sinai – “He sent young Israelite men, and they offered burnt offerings and sacrificed young bulls as fellowship offerings to the LORD” (Exodus 24:5-8)

2)    Moving the Ark from the City of David to the Temple – “They sacrificed so many sheep and cattle that they could not be recorded or counted” (1 Kings 8:5)

God validated the king's royalty and worship, and during the night, He appeared to Solomon in a dream, inviting him to ask for anything he wanted. God was pleased that Solomon asked for wisdom, avoiding the usual human desires for wealth, power, and long life. God gave him much more than he asked for: “Moreover, I will give you wealth, possessions, and honor, such as no king before you ever had and none after you will have.” (v. 12)

Solomon's attitude of humility in recognizing that he lacked the ability to lead the people contrasts with the arrogant attitude of other leaders who boasted about their merits, capabilities, and achievements. Humility is an indicator of holiness, while pride is always an indicator of carnality.

Solomon's vision is evident in his actions. He acquired fourteen hundred chariots and twelve thousand horsemen. The accumulation of such a large fighting force highlights his intention to compete with the military capabilities of Israel's neighbors.

Wanting to highlight the abundance during Solomon's reign, Ezra uses a hyperbole, stating that “The king made silver and gold as common in Jerusalem as stones, and cedar as plentiful as sycamore-fig trees in the foothills” (v. 15).

We thank God for the valuable life lessons we learn from this passage:

1)    Like ordinary people, kings can be good or bad.

2)    God's presence in a person's life does not necessarily make them rich, but always makes them holy.

3)    It’s not life’s trials that destroy people, but their wrong reactions to the trials they go through.

With all these things of God in mind, we will pray, like Solomon, for wisdom, for much wisdom.