6 februarie

Marți, 6 februarie 2024, 2 Cronici 32:1-33 – Invazia lui Sanherib

Regele Ezechia a conștientizat faptul că armata asiriană condusă de regele Sanherib este prea puternică pentru a se lupta împotriva ei. Sperând să împiedice cucerirea Ierusalimului, Ezechia a negociat cu Sanherib să plătească un tribut anual, sub condiția retragerii armatei asiriene din țară.

„Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună împăratului Asiriei la Lachis: «Am greșit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea voi purta.» Și împăratul Asiriei a cerut lui Ezechia, împăratul lui Iuda, trei sute de talanți de argint și treizeci de talanți de aur. Ezechia a dat tot argintul care se afla în Casa Domnului și în vistieriile casei împăratului. Atunci a luat Ezechia, împăratul lui Iuda, și a dat împăratului Asiriei aurul cu care acoperise ușile și ușorii Templului Domnului“ (2 Regi 18:14-16).

Ezechia a plătit asirienilor echivalentul sumei de douăzeci de milioane de dolari. Fiind nemulțumit de suma primită, Sanherib a trimis o parte a armatei sale să asedieze Ierusalimul. De asemenea, regele asirian l-a trimis pe Rabsache, purtătorul său de cuvânt, să ceară evreilor să se predea: ,,Ascultați cuvântul marelui împărat, împăratul Asiriei! Așa vorbește împăratul: «Să nu va înșele Ezechia, căci nu va putea să vă izbăvească din mâna mea. Să nu vă facă Ezechia să vă încredeți în Domnul, zicând: ’Domnul ne va izbăvi, și cetatea aceasta nu va fi dată în mâinile împăratului Asiriei.’ N-ascultați, dar, de Ezechia, care vă amăgește zicând: ’Domnul ne va izbăvi.’ Oare dumnezeii neamurilor au izbăvit ei fiecare țara lui din mâna împăratului Asiriei?» Poporul a tăcut și nu i-a răspuns o vorbă; căci împăratul dăduse porunca aceasta: «Să nu-i răspundeți»” (2 Regi 18:28-30, 33, 36).

Retorica lui Rabsache s-a adresat poporului, nu regelui, având intenția să-l demoralizeze. Rabsache Îl contesta pe Dumnezeu într-un mod sinistru. Pentru că Ezechia nu a reușit să cumpere pacea de la asirieni, a căutat sfatul lui Dumnezeu prin profetul Isaia.

Răspunsul profetului exprimă dragostea nesfârșită a lui Dumnezeu: ,,Isaia le-a zis: «Iată ce să spuneți stăpânului vostru: ’Așa vorbește Domnul: ’Nu te speria de cuvintele pe care le-ai auzit și prin care M-au batjocorit slujitorii împăratului Asiriei. Voi pune în el un duh care îl va face ca, la auzul unei vești pe care o va primi, să se întoarcă în țara lui; și-l voi face să cadă ucis de sabie în țara lui.“ (2 Regi 19:1-7)

Dumnezeu a răspuns rugăciunilor împăratului Ezechia și prorocului Isaia (v. 20-21), trimițând un înger care în mod miraculos a distrus armata asiriană. O sută optzeci și cinci de mii de asirieni au fost uciși (2 Regi 19:35). În anul 701 î. C. Sanherib s-a întors în Ninive. Douăzeci de ani mai târziu, 681 î. C. Adramalec și Sarater, doi dintre fiii lui l-au ucis în capela idolilor lui (Isaia 37:38).

Narațiunea biblică menționează „în vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte” (2 Regi 20:1). În care vreme? Cea despre care se vorbește în capitolul 19 – Ierusalimul asediat de regele asirian Sanherib. Foarte probabil că schimbarea strategiei lui Ezechia, de la negocierea cu asirienii la negocierea cu Dumnezeu, să fi fost marcată de experiența bolii și vindecării lui (2 Regi 20:1-11; 2 Cronici 32:24-26; Isaia 38:1-8).

Să fi fost boala aceea o pedeapsă pentru mândria lui Ezechia? Foarte probabil. ,,Dar Ezechia n-a răsplătit binefacerea pe care a primit-o, căci i s-a îngâmfat inima. Mânia Domnului a venit peste el, peste Iuda şi peste Ierusalim” (v. 25).

Să fi fost boala aceea o pedeapsă pentru că a încercat să negocieze cu Sanherib, în loc să se încreadă în protecția lui Dumnezeu? Foarte probabil. Ezechia a negociat cu Sanherib să plătească un tribut anual „Ezechia, împăratul lui Iuda, a trimis să spună împăratului Asiriei la Lachis: «Am greșit! Depărtează-te de mine. Ce vei pune asupra mea voi purta.» (2 Regi 18:14).

Numai Dumnezeu știe adevăratul motiv al bolii robului Său, Ezechia, însă motivul însănătoșirii îl știm și noi: „Isaia, care ieșise, n-ajunsese încă în curtea din mijloc, când Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: «Întoarce-te și spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: Ți-am auzit rugăciunea, și ți-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului. Voi mai adăuga cincisprezece ani la zilele tale. Te voi izbăvi, pe tine și cetatea aceasta, din mâna împăratului Asiriei, și voi ocroti cetatea aceasta, din pricina Mea, și din pricina robului Meu David.“ (2 Regi 20:4-6)

Faptul că Dumnezeu promite izbăvirea cetății din ,,mâna împăratului Asiriei“ ne îndreptățește să credem că această întâmplare s-a petrecut pe vremea asediului asirian. Experiența vindecării lui Ezechia și a eliberării Ierusalimului demonstrează perspectiva extraordinară a celor neprihăniți. Prețul este sfințenia. Dumnezeu va fi cu noi atâta timp cât noi vom fi cu El. Să ne rugăm împreună pentru o viață sfântă, integră și demnă!

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, February 6, 2024: 2 Chronicles 32:1-33 – The Invasion of Sennacherib

King Hezekiah realized that the Assyrian army led by King Sennacherib was too strong to fight against. Hoping to prevent the conquest of Jerusalem, Hezekiah negotiated with Sennacherib to pay an annual tribute, under the condition of the Assyrian army’s withdrawal from the country.

“So Hezekiah king of Judah sent this message to the king of Assyria at Lachish: “I have done wrong. Withdraw from me, and I will pay whatever you demand of me.” The king of Assyria exacted from Hezekiah king of Judah three hundred talents of silver and thirty talents of gold. So Hezekiah gave him all the silver that was found in the temple of the Lord and in the treasuries of the royal palace. At this time Hezekiah king of Judah stripped off the gold with which he had covered the doors and doorposts of the temple of the Lord, and gave it to the king of Assyria.”  (2 Kings 18:14-16).

Hezekiah paid the Assyrians an amount equivalent to twenty million dollars. Unhappy with the received amount, Sennacherib sent part of his army to besiege Jerusalem. In addition, the Assyrian king sent his spokesperson Rabshekah to ask the Jews to surrender: “Listen to the words of the great king, the king of Assyria! Thus says the king: ‘Let not Hezekiah deceive you, for he shall not be able to deliver you out of my hand. Do not let Hezekiah make you trust in the Lord, saying, “The Lord will surely deliver us, and this city will not be given into the hand of the king of Assyria.” Do not listen to Hezekiah, for he misleads you by saying, “The Lord will deliver us.” Have the gods of the nations ever delivered their lands from the hand of the king of Assyria?”‘ The people remained silent and did not answer him a word, for the king had commanded, ‘Do not answer him'” (2 Kings 18:28-30, 33, 36).

Rabshekah’s rhetoric was addressed to the people, not the king, with the intention of demoralizing them. Rabshekah challenged God in a sinister way. Since Hezekiah could not buy peace from the Assyrians, he sought God’s advice through the prophet Isaiah.

The prophet’s response expresses God’s endless love: “Thus Isaiah said to them: ‘Thus shall you say to your master: “Thus says the Lord: ‘Do not be afraid of the words which you have heard, with which the servants of the king of Assyria have blasphemed Me. Behold, I will send a spirit upon him, and he shall hear a rumor and return to his own land; and I will cause him to fall by the sword in his own land.'”‘ “ (2 Kings 19:1-7)

God answered the prayers of King Hezekiah and the prophet Isaiah (vv. 20-21), sending an angel who miraculously destroyed the Assyrian army. A hundred and eighty-five thousand Assyrians were killed (2 Kings 19:35). In the year 701 B.C., Sennacherib returned to Nineveh. Twenty years later, in 681 B.C., Adrammelech and Sharezer, two of his sons, killed him in the temple of his idols (Isaiah 37:38).

The biblical narrative mentions, “At that time Hezekiah became mortally ill” (2 Kings 20:1). During which time? The time spoken of in chapter 19 – Jerusalem besieged by the Assyrian king Sennacherib. It is very likely that the change in Hezekiah’s strategy, from negotiating with the Assyrians to negotiating with God, was marked by his experience of illness and healing (2 Kings 20:1-11; 2 Chronicles 32:24-26; Isaiah 38:1-8).

Could that illness have been a punishment for Hezekiah’s pride? Quite likely. ‘But Hezekiah did not respond to the favor he had been shown; instead, his heart became proud. Therefore, the Lord’s wrath was upon him and upon Judah and Jerusalem.’ (v. 25).

Was that illness a punishment because he tried to negotiate with Sennacherib, instead of trusting in God’s protection? Quite likely. Hezekiah negotiated with Sennacherib to pay an annual tribute, “Hezekiah king of Judah sent to the king of Assyria at Lachis, saying, ‘I have done wrong; turn away from me. Whatever you impose on me I will bear.'” (2 Kings 18:14).

Only God knows the true reason for His servant Hezekiah’s illness, but we also know the reason for his healing: “Isaiah had not yet gone out into the middle court when the word of the Lord came to him: ‘Go back and tell Hezekiah, the ruler of My people, “This is what the Lord, the God of your father David, says: I have heard your prayer and seen your tears; I will heal you. On the third day from now you will go up to the temple of the Lord. I will add fifteen years to your life. And I will deliver you and this city from the hand of the king of Assyria. I will defend this city for My sake and for the sake of My servant David.”‘” (2 Kings 20:4-6)

The fact that God promises deliverance from “the hand of the king of Assyria” leads us to believe that this event took place during the Assyrian siege. The experience of Hezekiah’s healing and the liberation of Jerusalem demonstrates the extraordinary perspective of the righteous. The price is holiness. God will be with us as long as we are with Him. Let us pray together for a holy, integral, and dignified life!