5 iunie

Joi, 5 iunie 2025, Ioel 1:1–20

Mesajul din capitolul 1 al cărții Ioel descrie o calamitate dezlănțuită asupra Regatului de Sud (Iuda) și folosită de profet ca un avertisment despre judecata lui Dumnezeu. Singura informație menționată în carte despre Ioel este că el este fiul lui Petuel. De asemenea, a afirmat că mesajul său reprezintă Cuvântul lui Dumnezeu.

Numele Ioel înseamnă „Domnul este Dumnezeu”. Majoritatea cercetătorilor Bibliei plasează scrierea cărții Ioel în perioada preexilică, cel mai probabil între secolele IX–V î.Cr.

Din menționarea frecventă a Ierusalimului înțelegem că activitatea descrisă în carte s-a derulat în orașul lui David.

Primul capitol al cărții Ioel descrie o catastrofă naturală, o invazie de lăcuste devastatoare asociată cu o secetă prelungită. Acest dezastru are conotații spirituale, simbolizând judecata divină și atrăgând atenția evreilor asupra păcatului și nevoii urgente de pocăință și restaurare.

Perioada surprinsă în cartea Ioel este caracterizată de câteva elemente:

1.     Instabilitate politică: Regii din Iuda pendulau între dorința de independență și autonomie și influența marilor imperii ale timpului: Egipt, Asiria, Babilon…

1.     Idolatrie și neascultare: Națiunile păgâne vecine — Filistenii, Moabiții, Edomiții etc. — i-au influențat masiv pe israeliți, motiv pentru care s-au îndepărtat de Dumnezeu, alunecând în idolatrie. Deși aveau Cultul Templului, poporul avea doar o religie formală.

2.     Ziua Domnului: Ioel a introdus conceptul de „Ziua Domnului”, care are o înțelegere foarte profundă. În general, se referă la un moment de intervenție a lui Dumnezeu pentru judecată, pedeapsă și restaurare. Tema centrală a primului capitol al cărții Ioel pune în evidență judecata divină prin calamități naturale, care aveau menirea să motiveze poporul la pocăință.

Mesajul acestui capitol poate fi împărțit în câteva secțiuni:

1.     Pedeapsa invaziei de lăcuste (vers. 1–4) „Ce a lăsat lăcusta Gazam a mâncat lăcusta Arbeh, ce a lăsat aceasta a mâncat lăcusta Ielec, și ce a lăsat aceasta a mâncat lăcusta Hasil.” (vers. 4) Trebuie menționat faptul că nu a fost vorba de un dezastru natural, ci de manifestarea judecății divine.

2.     Trezirea spirituală a diferitelor grupuri (Ioel 1:5–12)

a.     Durerea poporului (vers. 5–7):
„Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi! Văitaţi-vă, toţi cei ce beţi vin, căci vi s-a luat mustul de la gură!” (vers. 5) Poporul a rămas fără hrană și oamenii erau speriați.

b.     Jalea preoților (vers. 9–13):
„Au încetat darurile de mâncare și jertfele de băutură din Casa Domnului; preoţii, slujitorii Domnului, jelesc.” (vers. 9) Jertfele au încetat, iar slujitorii altarului erau în doliu.

3.     Chemarea la pocăință (vers. 14) „Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare; strângeţi pe bătrâni, pe toţi locuitorii ţării, în Casa Domnului Dumnezeului vostru şi strigaţi către Domnul!” Un post și o adunare de sărbătoare au fost cerute pentru a striga către Dumnezeu.

4.     Ziua Domnului se apropie (vers. 15–20) „Vai! Ce zi!” Da, ziua Domnului este aproape, vine ca o pustiere de la Cel Atotputernic.” (vers. 15) Expresia „Ziua Domnului” sugerează un avertisment despre responsabilitate, sfințenie și urgență spirituală. Dumnezeu a chemat fiecare categorie socială la conștientizarea situației și la pocăință.

Pământul era ars de secetă, oamenii și animalele sufereau de foame și situația populației era dramatică (vers. 17–20).

Mesajul primului capitol al lui Ioel este o chemare serioasă la trezire spirituală prin mijlocul unei crize fără precedent, care a înfometat populația și animalele. Necazurile pot fi un semnal de alarmă pentru întoarcerea la Dumnezeu. Privind la această criză de acum 2600–2700 de ani, înțelegem caracterul și principiile lui Dumnezeu, care pretind sfințenie și ascultare.

Să ne rugăm pentru ascultare de Dumnezeu, pentru o stare de pocăință și sfințenie.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, June 5, 2025 – Joel 1:1–20

The message of chapter 1 in the book of Joel describes a calamity unleashed upon the Southern Kingdom (Judah), used by the prophet as a warning about God's judgment. The only information mentioned in the book about Joel is that he is the son of Pethuel. He also declared that his message represents the Word of the Lord.

The name Joel means “The Lord is God.” Most Bible scholars place the writing of the book of Joel in the pre-exilic period, most likely between the 9th and 5th centuries B.C.

From the frequent mention of Jerusalem, we understand that the events described in the book took place in the city of David.

The first chapter of the book of Joel describes a natural catastrophe — a devastating locust invasion associated with prolonged drought. This disaster carries spiritual connotations, symbolizing divine judgment and drawing the attention of the Israelites to sin and the urgent need for repentance and restoration.

The period captured in the book of Joel is characterized by several elements:

1.     Political instability: The kings of Judah swung between a desire for independence and autonomy and the influence of the major empires of the time: Egypt, Assyria, Babylon…

2.     Idolatry and disobedience: The neighboring pagan nations — the Philistines, Moabites, Edomites, etc. — heavily influenced the Israelites, causing them to drift from God into idolatry. Although they had the Temple Cult, the people practiced only a formal religion.

3.     The Day of the Lord: Joel introduced the concept of “The Day of the Lord,” which holds deep meaning. In general, it refers to a moment of divine intervention for judgment, punishment, and restoration. The central theme of Joel chapter 1 highlights divine judgment through natural calamities, meant to stir the people toward repentance.

The message of this chapter can be divided into several sections:

1.     The punishment of the locust invasion (vv. 1–4):
“What the locust swarm has left the great locusts have eaten; what the great locusts have left the young locusts have eaten; what the young locusts have left other locusts have eaten.” (v. 4)
It must be noted that this was not just a natural disaster but a manifestation of divine judgment.

2.     The spiritual awakening of different groups (Joel 1:5–12):

a. The people’s suffering (vv. 5–7):
“Wake up, you drunkards, and weep! Wail, all you drinkers of wine; wail because of the new wine, for it has been snatched from your lips.” (v. 5)
The people were left without food, and they were frightened.

b. The priests’ mourning (vv. 9–13):
“Grain offerings and drink offerings are cut off from the house of the Lord. The priests are in mourning, those who minister before the Lord.” (v. 9)
The sacrifices had ceased, and the servants of the altar were in mourning.

3.     The call to repentance (v. 14):
“Declare a holy fast; call a sacred assembly. Summon the elders and all who live in the land to the house of the Lord your God, and cry out to the Lord.”
A fast and a sacred assembly were called in order to cry out to God.

4.     The Day of the Lord is near (vv. 15–20):
“Alas for that day! For the day of the Lord is near; it will come like destruction from the Almighty.” (v. 15)
The phrase “The Day of the Lord” serves as a warning regarding responsibility, holiness, and spiritual urgency. God called every social category to awareness and repentance.

The land was scorched by drought, people and animals suffered from hunger, and the population's condition was dramatic (vv. 17–20).

The message of Joel chapter 1 is a serious call to spiritual awakening through an unprecedented crisis that starved both people and animals. Affliction can serve as a wake-up call to return to God.

Looking back at this crisis from 2600–2700 years ago, we understand God’s character and His principles, which demand holiness and obedience.

Let us pray for obedience to God, for a heart of repentance, and a life of holiness.