4 noiembrie

Marți, 4 noiembrie 2025, Faptele Apostolilor 10:1–48

Până la acest moment, creștinismul era privit ca o ramură a iudaismului. Evreii considerau neamurile „necurate” și evitau orice contact religios sau social cu ele (Ioan 18:28; Galateni 2:12). Legile ceremoniale și civile erau semnele distincte ale identității evreiești.

Faptele 10 se constituie într-o schimbare evidentă prin faptul că Dumnezeu deschide ușa mântuirii pentru neamuri, prin vizita apostolului Petru și convertirea familiei ofițerului roman Corneliu.

După extinderea Evangheliei în Samaria (cap. 8) și convertirea lui Saul (cap. 9), capitolul 10 marchează începutul misiunii către neamuri. Această schimbare pune în evidență nu doar extinderea misionară, ci și revelația teologică majoră. Dumnezeu arată că mântuirea este prin credință, nu prin Lege, și că „în orice neam, cine se teme de El și lucrează neprihănire este primit” (vers. 35). Aceasta este o dovadă explicită despre universalitatea harului și depășirea barierelor religioase și culturale.

Petru a trebuit să înfrunte barierele sociale și religioase pentru a intra în casa lui Corneliu (vers. 28–29).

1.     Viziunea și rugăciunea lui Corneliu (vers. 1–8)

Biblia apreciază caracterul lui Corneliu și căutarea lui de Dumnezeu:
„Omul acesta era cucernic”,
„temător de Dumnezeu”,
„împreună cu toată casa lui”,
„El făcea multe milostenii norodului”,
„se ruga totdeauna lui Dumnezeu” (vers. 1–2).
Dumnezeu reacționează la căutarea ofițerului Corneliu și îi dă o descoperire dumnezeiască: „Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu.” (vers. 4)
„Trimite acum niște oameni la Iope și cheamă pe Simon, zis și Petru.” (vers. 5)
Rugăciunea și faptele sale bune nu-i aduc mântuire, dar îi atrag atenția harului divin (vers. 4). Corneliu reprezintă omul moral și sincer, dar încă nemântuit.

2.     Viziunea lui Petru în Iope (vers. 9–23)

În timp ce Petru se ruga, Dumnezeu i-a dat o viziune prin care a înțeles să dea curs invitației din partea lui Corneliu: „…pe când se gândea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: «Iată că te caută trei oameni; scoală-te, coboară-te și du-te cu ei fără șovăire, căci Eu i-am trimis.»” (vers. 19–20)
Duhul Sfânt îl îndeamnă pe Petru: „du-te cu ei, fără să faci vreo deosebire…” (vers. 20).
„Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.” (vers. 15)
„Lucrul acesta s-a făcut de trei ori…” (vers. 16)
Ascultarea lui Petru marchează începutul unei noi etape în istoria misiunii. Revelația divină corectează tradiția umană și deschide calea credinței spre universalitate. Dumnezeu declară că neamurile sunt curate prin har, nu prin Lege.

Vizita lui Petru în casa lui Corneliu (vers. 24–33)

Când Petru intră, Corneliu „i s-a aruncat la picioare” (vers. 25), dar Petru îl ridică: „Scoală-te, și eu sunt om.” (vers. 26).
Corneliu îi povestește lui Petru viziunea pe care a primit-o de la Dumnezeu, apoi încheie zicând: „Acum, toți suntem aici înaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ți-a poruncit Domnul.” (vers. 33)
Petru recunoaște că descoperirea dumnezeiască primită în Iope i-a schimbat gândirea și explică familiei lui Corneliu ce a înțeles el: „Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe niciun om spurcat sau necurat.” (vers. 28)
„Acum înțeleg cu adevărat că Dumnezeu nu este părtinitor…” (vers. 34)

3.      Predica lui Petru despre Mântuitorul lumii (vers. 34–43)

„Dumnezeu nu caută la fața omului, ci… primește pe oricine se teme de El.” (vers. 35) Acest verset proclamă universalitatea mântuirii: „El este Domnul tuturor.” (vers. 36)
Mărturia apostolică confirmă realitatea învierii: „Noi suntem martori ai tuturor lucrurilor…” (vers. 39).
Evanghelia nu este o legendă, este o istorie trăită și verificată. Acesta este mesajul central al Scripturilor, esența Evangheliei: „Toți prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.” (vers. 43)

4.     Revărsarea Duhului Sfânt peste familia lui Corneliu și botezul ei în apă (vers. 44–48)

În timp ce Petru predica, Duhul Sfânt a venit peste toți ca la Rusalii: „Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toți cei ce ascultau Cuvântul.” (vers. 44)
Uimiți de ce vedeau și auzeau din partea lui Dumnezeu, Petru a spus: „Se poate opri apa ca să nu fie botezați aceștia, care au primit Duhul Sfânt ca și noi?” (vers. 47)
Duhul Sfânt confirmă acceptarea neamurilor prin faptul că a coborât în inimile lor în timp ce ascultau Cuvântul.
Botezul cu Duhul Sfânt devine semnul vizibil al integrării lor în Trupul lui Cristos. Petru recunoaște faptul că Dumnezeu i-a primit, deci Biserica trebuie să-i primească: „I-a poruncit să fie botezați în Numele Domnului.” (vers. 48)
Botezul în apă este deschis tuturor celor care cred, fără discriminare. Dumnezeu este universal în harul Său, mântuirea fiind oferită tuturor celor care cred și se pocăiesc, indiferent de etnie, cultură sau statut.

Să predicăm Evanghelia tuturor oamenilor și să-i botezăm pe toți cei care cred. Să-i învățăm pe cei care au crezut și să ne bucurăm de Evanghelia harului lui Dumnezeu.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, November 4, 2025 – Acts 10:1–48

Up to this point, Christianity was viewed as a branch of Judaism. The Jews considered the Gentiles “unclean” and avoided any religious or social contact with them (John 18:28; Galatians 2:12). The ceremonial and civil laws were the distinctive signs of Jewish identity.

Acts 10 marks a clear turning point as God opens the door of salvation to the Gentiles through the visit of the apostle Peter and the conversion of the Roman officer Cornelius’s family.

After the expansion of the Gospel into Samaria (chapter 8) and the conversion of Saul (chapter 9), chapter 10 marks the beginning of the mission to the Gentiles. This change highlights not only the missionary expansion but also a major theological revelation. God shows that salvation is by faith, not by the Law, and that “in every nation the one who fears Him and does what is right is acceptable to Him” (v. 35). This is clear evidence of the universality of grace and the breaking down of religious and cultural barriers.

Peter had to face social and religious barriers in order to enter Cornelius’s house (vv. 28–29).

1.     Cornelius’s Vision and Prayer (vv. 1–8)

The Bible commends Cornelius’s character and his seeking after God:
“He and all his family were devout and God-fearing; he gave generously to those in need and prayed to God regularly” (vv. 1–2).
God responds to the officer Cornelius’s search and gives him a divine revelation: “Your prayers and gifts to the poor have come up as a memorial offering before God.” (v. 4)
“Now send men to Joppa to bring back a man named Simon who is called Peter.” (v. 5)
His prayers and good deeds did not bring him salvation, but they drew the attention of divine grace (v. 4). Cornelius represents the moral and sincere man who is still unsaved.

2.     Peter’s Vision in Joppa (vv. 9–23)

While Peter was praying, God gave him a vision that helped him understand he must respond to Cornelius’s invitation: “…while Peter was still thinking about the vision, the Spirit said to him, ‘Simon, three men are looking for you. So get up and go downstairs. Do not hesitate to go with them, for I have sent them.’” (vv. 19–20)
The Holy Spirit urged Peter: “Go with them without making a distinction…” (v. 20).
“Do not call anything impure that God has made clean.” (v. 15)
“This happened three times…” (v. 16)
Peter’s obedience marks the beginning of a new stage in the history of missions. Divine revelation corrects human tradition and opens the way of faith toward universality. God declares that the Gentiles are made clean by grace, not by the Law.

3.     Peter’s Visit to Cornelius’s House (vv. 24–33)

When Peter entered, Cornelius “fell at his feet in reverence,” (v. 25) but Peter lifted him up, saying, “Stand up; I am only a man myself.” (v. 26)
Cornelius told Peter about the vision he had received from God, concluding: “Now we are all here in the presence of God to listen to everything the Lord has commanded you to tell us.” (v. 33)
Peter acknowledged that the divine revelation he had received in Joppa had changed his thinking and explained to Cornelius’s household what he had understood: “God has shown me that I should not call anyone impure or unclean.” (v. 28)
“I now realize how true it is that God does not show favoritism…” (v. 34)

4.     Peter’s Sermon about the Savior of the World (vv. 34–43)

“God does not show favoritism but accepts from every nation the one who fears Him and does what is right.” (v. 35)
This verse proclaims the universality of salvation: “He is Lord of all.” (v. 36)
The apostolic testimony confirms the reality of the resurrection: “We are witnesses of everything He did…” (v. 39).
The Gospel is not a legend; it is a lived and verified history. This is the central message of Scripture, the essence of the Gospel: “All the prophets testify about Him that everyone who believes in Him receives forgiveness of sins through His name.” (v. 43)

5.     The Outpouring of the Holy Spirit upon Cornelius’s Household and Their Water Baptism (vv. 44–48)

While Peter was still speaking, the Holy Spirit came upon all who heard the message: “While Peter was still speaking these words, the Holy Spirit came on all who heard the message.” (v. 44)
Amazed at what they saw and heard from God, Peter said: “Surely no one can stand in the way of their being baptized with water. They have received the Holy Spirit just as we have.” (v. 47)
The Holy Spirit confirms God’s acceptance of the Gentiles by descending into their hearts as they listened to the Word.
The baptism with the Holy Spirit becomes the visible sign of their integration into the body of Christ. Peter acknowledges that God has received them; therefore, the Church must receive them: “So he ordered that they be baptized in the name of Jesus Christ.” (v. 48)
Water baptism is open to all who believe, without discrimination. God is universal in His grace; salvation is offered to all who believe and repent, regardless of ethnicity, culture, or social status.

Let us preach the Gospel to all people and baptize all who believe. Let us teach those who have believed and rejoice in the Gospel of the grace of God.