4 februarie

Sâmbătă, 4 februarie 2023, Geneza 32:1-32 – Frica lui Iacov de Esau și binecuvântarea primită de la Dumnezeu

Dumnezeu l-a pregătit pe Iacov pentru întâlnirea cu Esau, dându-i viziunea unor îngeri (32:1). Ce i s-a întâmplat aici, la Manahaim, este asemănător cu ce i se întâmplase la Betel, cu 20 de ani înainte (28:12). În ambele locuri se folosește expresia ,,îngerii lui Dumnezeu”, singurele două locuri din VT unde întâlnim această expresie. Vederea îngerilor lui Dumnezeu l-a asigurat de protecția divină de care avea atâta nevoie. Teama aceasta a purtat-o în suflet în toți cei 20 de ani în care a stat departe de casă.

Iacov a trimis câțiva dintre robii lui să-i spună lui Esau că urmează să ajungă acasă, însă aceștia s-au întors cu vestea că Esau vine înaintea lui cu 400 de oameni. Iacov s-a îngrozit, a împărțit tot ce avea în două tabere și s-a rugat lui Dumnezeu. Se vede că frica este cel mai bun îndemn la rugăciune!

În rugăciune s-a adresat prin expresia ,,Dumnezeul tatălui meu, Avraam, și tatălui meu, Isaac”. Dumnezeu încă nu era tatăl lui, ci doar tatăl părinților lui! El i-a amintit lui Dumnezeu de promisiunea făcută în legătură cu ,,sămânța promisă”. În speranța că va potoli mânia lui Esau, Iacov a pregătit un dar (minhâh) pentru Esau. Un minhâh era de obicei oferit unui superior. Darul era compus din 550 de animale, fără a număra și puii de cămilă. Un punct de răscruce în viața lui Iacov a fost la intrarea în țară când, rămânând singur, s-a luptat cu ,,un om” până dimineața. El spune despre acel ,,om”: ,,am văzut pe Dumnezeu față în față și totuși am scăpat cu viață” (v. 30). Foarte probabil că aceasta a fost o teofanie, adică o arătare fizică a prezenței lui Dumnezeu.

În timpul acestei lupte s-au întâmplat câteva lucruri:

1) Iacov a fost lovit la încheietura șoldului și a rămas pentru restul vieții cu un handicap fizic. Aceasta înseamnă că nu a fost un vis.

2) A fost binecuvântat în urma insistenței lui.

3) Numele i-a fost schimbat din Iacov, ,,cel ce ține de călcâi, înșelătorul”, în Israel, ,,Cel ce luptă cu Dumnezeu, Dumnezeu luptă”.

Înainte să-l binecuvânteze și să-i schimbe numele, ,,omul acela” l-a întrebat: ,,Care îți este numele?” În VT numele unui om este legat de caracterul său. ,,Înșelătorul” a fost schimbat în ,,Cel ce luptă cu Dumnezeu, Dumnezeu luptă”. Toată viața lui, IACOV S-A LUPTAT să obțină binecuvântare doar pentru propriul său folos și prin propriile sale mijloace. A fost prea mândru pentru a accepta că binecuvântarea îi este dăruită. De acum înainte îl va chema ,,DUMNEZEU LUPTĂ” (nu Iacov), ,,CEL CE LUPTĂ CU DUMNEZEU” (nu singur). Cine este biruit de Dumnezeu nu mai poate fi biruit de nimeni altcineva.

În această dimineață vom începe rugăciunea mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru că a ales să ne constrângă prin împrejurările vieții ca să facem binele atunci când noi am refuzat să ne lăsăm convinși. De asemenea, vom continua rugăciunea cerând Domnului să Se lupte cu noi ori de câte ori vom alege un drum greșit în viață. Dacă trebuie, mai bine să intrăm șchiopătând în viața veșnică, decât să rămânem întregi în afara ei: ,,…este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă” (Matei 5:29).

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, February 4, 2023: Genesis 32:1-32 – Jacob’s Fear of Esau and the Blessing He Received from God

God prepared Jacob for meeting Esau again by giving him a vision of angels (32:1). What happened to him at Mahanaim is like what had happened to him at Bethel 20 years prior (28:12). In both places the expression “angels of God” is used, the only two places in the OT where we find this expression. The sight of God’s angels assured him of the divine protection he so desperately needed. Jacob had carried this fear in his soul for the 20 years he had been away from home.

Jacob sent some of his servants to inform Esau that he was coming home, but they returned with the news that Esau was coming to greet him with 400 men. Jacob was terrified; he divided everything he had into two camps and prayed to God. It would seem fear is the best call to prayer!

In prayer, he addressed God with the words “the God of my father, Abraham, and my father, Isaac”. God was not yet his father, but only the father of his ancestors! He reminded God of the promise made regarding the “promised seed”. Hoping to appease Esau’s anger, Jacob prepared a gift (minhah) for Esau. A minhah was usually offered to a superior. The gift consisted of 550 animals, not counting the camels’ young. A turning point in Jacob’s life was at the entrance to the country when, as he was staying there alone at night, he fought with “a man” until morning. He says of that “man“: “I saw God face to face and yet my life was spared” (v. 30). It is very likely that this was a theophany, that is a physical manifestation of God’s presence.

During this struggle, several things happened:

1) Jacob was struck in the socket of his hip and had a physical disability for the rest of his life. This means what he experienced was not a dream.

2) He was blessed because of his insistence.

3) His name was changed from Jacob, “he who clings to the heel, the deceiver“, to Israel, “He who fights with God, God fights“.

Before blessing him and changing his name, “that man” asked him, “What is your name?” In the OT a man’s name is related to his character. “Deceiver” was changed to “He who fights with God, God fights“. His entire life, JACOB FOUGHT to gain blessing only for his own benefit and by his own means. He was too proud to accept that the blessing was being bestowed upon him. From then on, he would be called “GOD FIGHTS” (not Jacob), “THE ONE WHO FIGHTS WITH GOD” (not alone). He who is overcome by God cannot be overcome by anyone else.

This morning we will begin praying by thanking God for choosing to compel us to do good through the circumstances of life even when we refuse to be convinced. We will then continue to pray by asking the Lord to fight with us whenever we choose a wrong path in life. If necessary, it is better to enter eternal life as a cripple than to remain whole but on the outside: “…it is better for you to lose one part of your body than for your whole body to be thrown into hell” (Matthew 5:29).