4 aprilie

Joi, 4 aprilie 2024, Iov 19:1-29 – Al doilea răspuns al lui Iov dat lui Bildad

Starea lui Iov în acest pasaj este paradoxală. Pe de-o parte, este prezentat ca fiind în cea mai slabă condiție din punct de vedere spiritual și emoțional. Pe de cealaltă parte, capătă încredere și speranță că Dumnezeu va interveni și va face dreptate (vers. 23-29).

Ofensat de acuzațiile celor trei ,,prieteni”, prezentate și repetate în cele zece discursuri, Iov a hotărât să-și schimbe starea și atitudinea, spunând: ,,Până când?” În discuțiile anterioare pe care le-a avut cu Elifaz, Bildad și Țofar, Iov s-a plâns de lipsa de compasiune a acuzatorilor lui (vers. 1-6), a lui Dumnezeu (vers. 7-12), a rudelor și prietenilor lui (vers. 13:22). Plângerile lui Iov au fost alimentate de singurătatea lui. A fost părăsit de rude și de prieteni (vers. 13-17).

Este incredibilă schimbarea stării de spirit a lui Iov! Iov primește un suflu nou și își pune încrederea în bunătatea și dreptatea lui Dumnezeu. El face celebra afirmație: ,,Știu că Răscumpărătorul meu este viu și că se va ridica la urmă pe pământ” (vers. 25).

Schimbarea lui Iov se constituie într-o lecție de viață care ne învață că, de cele mai multe ori, marea problema este cea din mintea noastră. Iov și-a schimbat atitudinea față de suferință și, dintr-o dată, starea lui de spirit s-a schimbat.

În rugăciunea din această zi, să cerem Domnului să ne dea putere pentru a reacționa cu încredere și speranță la crizele care vin în viețile noastre. Nu necazul este cea mai mare problemă, ci atitudinea victimizătoare sau acuzatoare pe care o putem avea în timpul necazului. Pavel spunea: ,,…toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Rom. 8:28).

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, April 4, 2024: Job 19:1-29 – Job's Second Response to Bildad

Job's state in this passage is paradoxical. On one hand, he is depicted as being in his weakest condition spiritually and emotionally. On the other hand, he gains confidence and hope that God will intervene and deliver justice (verses 23-29).

Offended by the accusations of the three “friends,” presented and repeated in the ten speeches, Job decided to change his state and attitude, saying, “How long?” In previous discussions with Eliphaz, Bildad, and Zophar, Job complained about the lack of compassion from his accusers (verses 1-6), from God (verses 7-12), and from his relatives and friends (verses 13:22). Job's complaints were fueled by his loneliness. He was abandoned by relatives and friends (verses 13-17).

The change in Job's state of mind is incredible! Job receives a new breath of life and places his trust in the goodness and justice of God. He makes the famous statement: “I know that my Redeemer lives, and that in the end he will stand on the earth” (verse 25).

Job's change is a life lesson that teaches us that, most of the time, the biggest problem is in our own mind. Job changed his attitude towards suffering, and suddenly, his state of mind changed.

In today's prayer, let us ask the Lord to give us the strength to react with confidence and hope to the crises that come into our lives. The trouble itself is not the greatest problem, but rather the victimizing or accusatory attitude we may have during trouble. Paul said: “… And we know that in all things God works for the good of those who love him” (Rom. 8:28).