31 ianuarie

Miercuri, 31 ianuarie 2024, 2 Cronici 26:1-23 – Domnia lui Ozia (Azaria)

Ozia a ajuns împărat la vârsta de 16 ani și a domnit 52 de ani la Ierusalim. Ca și lungime a domniei este pe locul doi, după Manase, împăratul lui Iuda, care a domnit 55 de ani. Ozia a fost un împărat privilegiat, datorită istoriei familiei sale și datorită contextului spiritual în care a domnit.

1.     Bunicul său, Ioas, și tatăl său, Amația, au fost împărați și el a crescut la curte.

2.     A fost contemporan cu prorocul Isaia: ,,În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt și poalele mantiei Lui umpleau Templul” (Isaia 6:1).

Slujba lui Isaia s-a desfăşurat în timpul domniei a patru împăraţi din Iuda: Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia (Isaia 1:1).

3.     A fost contemporan cu prorocul Zaharia: ,,A căutat pe Domnul în timpul vieții lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu…” (2 Cronici 26:5a).

4.     Dumnezeu l-a binecuvântat: ,,…în timpul în care L-a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propășească” (v. 5b).

,,Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor și împotriva maoniților. Amoniții aduceau daruri lui Ozia și faima lui s-a întins până la hotarele Egiptului, câci a ajuns foarte puternic” (2 Cronici 26:7-8).

Ozia a avut foarte multe realizări:

1.     A zidit cetăți pentru a întări țara împotriva vrăjmașilor (v. 6b).

2.     A zidit turnuri la Ierusalim și în pustie, pentru a eficientiza observarea și apărarea cetăților (v. 9).

3.     A săpat multe fântâni, pentru ca poporul și animalele să aibă apă (v. 10b).

4.     A promovat creșterea animalelor și a dezvoltat agricultura (v. 10c).

5.     A organizat și a dotat armata (v. 11-15).

6.     A investit în cercetare militară și a inventat o mașină de război care arunca săgeți și pietre mari peste năvălitori (v. 15). 

Pe lângă toate aceste realizări, Ozia a avut multe slăbiciuni:

1.     A fost ușor influențabil. Asemenea bunicului său, Ioas, care a fost credincios Domnului doar în perioada preotului Iehoiada (,,Ioas a făcut ce este bine înaintea Domnului, în tot timpul vieții preotului Iehoiada” – 2 Cronici 24:2), tot la fel, Ozia a căutat pe Domnul în timpul vieții lui Zaharia (v. 5a).

2.     A fost un om mândru: ,,Dar când a ajuns puternic, inima i s-a înălțat și l-a dus la pieire” (v. 16a).

3.     S-a comportat cu iresponsabilitate față de Dumnezeu: ,,A păcătuit împotriva Domnului, intrând în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii” (v. 16b).

4.     S-a mâniat pe preotul Azaria pentru că acesta i-a amintit faptul că împăratul nu are dreptul să  aducă tămâie Domnului (v. 17-19a). Tot la fel a reacționat bunicul său, Ioas, împotrivindu-se prorocului Zaharia, fiul preotului Iehoiada, pe care l-a ucis deoarece l-a mustrat fiindcă a adus idolii în țară (2 Crobici 24:19-27). Amația, tatăl lui Ozia, s-a mâniat și l-a scos afară pe proroc când acesta l-a mustrat pentru că a adus idolii Edomului de la război. Pentru aceasta Dumnezeu a îngăduit ca să fie omorât (2 Cronici 25:14-27).

5.     Domnul l-a lovit cu lepră pe Ozia pentru blasfemia de a face o slujire la care nu era chemat (v. 19). El a trăit restul vieții lepros, fiind izolat într-o casă, departe de ceilalți oameni și de fiul său, Iotam, care conducea treburile împărăției din cauza izolării tatălui său.

6.     A fost înmormântat în ogorul de înmormântare, pentru că a fost lepros (v. 23).

Din istoria acestui împărat desprindem câteva lecții de viață:

1.     Nu are importanță lângă cine crești sau slujești, dacă nu înveți să trăiești în neprihănire, dacă nu dezvolți un caracter sfânt, sfârșitul va fi tragic. Faptul că în timpul domniei sale au slujit profeții Isaia și Zaharia nu l-a făcut o excepție înaintea lui Dumnezeu.

2.     Nu are importanță faptul că începi bine, dacă nu sfârșești bine. El a crezut că începutul bun va evita sfârșitul rușinos.

3.     Nu are importanță ce poziție ai, dacă nu te temi de Dumnezeu, sfârșitul va fi tragic. El a crezut că autoritatea poziției este nelimitată, însă păzirea Legilor lui Dumnezeu și trăirea în sfințenie sunt pentru toți oamenii în egală măsură.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru o viață plină de rod și pentru un sfârșit bun și onorabil.

Pastor Luigi Mițoi

 Wednesday, January 31, 2024, 2 Chronicles 26:1-23 – The Reign of Uzziah (Azariah)

Uzziah became king at the age of 16 and reigned for 52 years in Jerusalem. In terms of the length of reign, he is second after Manasseh, king of Judah, who reigned for 55 years. Uzziah was a privileged king due to the history of his family and the spiritual context in which he reigned.

1.     His grandfather, Joash, and his father, Amaziah, were kings, and he grew up at the court.

2.     He was a contemporary of the prophet Isaiah: “In the year that King Uzziah died, I saw the Lord seated on a throne, high and exalted, and the train of his robe filled the temple” (Isaiah 6:1). Isaiah’s ministry took place during the reigns of four kings of Judah: Uzziah, Jotham, Ahaz, and Hezekiah (Isaiah 1:1).

3.     He was a contemporary of the prophet Zechariah: “He sought God during the days of Zechariah, who instructed him in the fear of God…” (2 Chronicles 26:5a).

4.     God blessed him: “…as long as he sought the Lord, God gave him success” (v. 5b).

“God helped him against the Philistines and against the Arabs who lived in Gur Baal and against the Meunites. The Ammonites brought tribute to Uzziah, and his fame spread as far as the border of Egypt, for he had become very powerful” (2 Chronicles 26:7-8).

Uzziah had many achievements:

1.     He built cities to strengthen the country against enemies (v. 6b).

2.     He built towers in Jerusalem and in the desert to improve observation and defense of the cities (v. 9).

3.     He dug many wells for the people and the animals to have water (v. 10b).

4.     He promoted raising animals and developed agriculture (v. 10c).

5.     He organized and equipped the army (v. 11-15).

6.     He invested in military research and invented a war machine that launched arrows and large stones at invaders (v. 15).

Despite all these accomplishments, Uzziah had many weaknesses:

1.     He was easily influenced. Like his grandfather, Joash, who was faithful to the Lord only during the time of the priest Jehoiada (“Joash did what was right in the eyes of the Lord all the years of Jehoiada the priest” – 2 Chronicles 24:2), similarly, Uzziah sought the Lord during the life of Zechariah (v. 5a).

2.     He was a proud man: “But after Uzziah became powerful, his pride led to his downfall” (v. 16a).

3.     He acted irresponsibly towards God: “He was unfaithful to the Lord his God, and entered the temple of the Lord to burn incense on the altar of incense” (v. 16b).

4.     He became angry with the priest Azariah because he reminded him that the king does not have the right to burn incense to the Lord (v. 17-19a). Just as his grandfather, Joash, opposed the prophet Zechariah, son of the priest Jehoiada, whom he killed because he rebuked him for bringing idols into the country (2 Chronicles 24:19-27), Amaziah, father of Uzziah, became angry and expelled the prophet who rebuked him for bringing back idols from the Edomites after the war. For this, God allowed him to be killed (2 Chronicles 25:14-27).

5.     The Lord struck Uzziah with leprosy for his blasphemy of performing a service he was not called to (v. 19). He lived the rest of his life as a leper, isolated in a separate house, away from other people; his son, Jotham, handled the affairs of the kingdom because of his father’s isolation.

6.     He was buried in a burial field because he was a leper (v. 23).

From the history of this king, we draw several life lessons:

1.     It doesn’t matter who you grow up or serve with if you don’t learn to live righteously; if you don’t develop a holy character, the end will be tragic. The fact that prophets Isaiah and Zechariah served during his reign did not make him an exception in God’s eyes.

2.     It doesn’t matter if you start well if you don’t finish well. He believed that a good start would prevent a shameful end.

3.     It doesn’t matter what position you hold; if you do not fear God, the end will be tragic. He believed that the authority of his position was unlimited but observing God’s laws and living a holy life are equally required of all people.

Let us pray to God for a fruitful life and for a good and honorable end.