30 ianuarie

Marți, 30 ianuarie 2024, 2 cronici 25:1-27 – Domnia lui Amația

După moartea lui regelui Ioas, fiul său, Amația a domnit douăzeci și nouă de ani la Ierusalim.

Biblia spune despre el că ,,a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era cu totul dată Lui” (v. 2). Cronicarul a redat trei evenimente sugestive în care putem vedea decăderea regelui Amația:

1.     El a ascultat de Dumnezeu și și-a răzbunat tatăl. Când a ajuns la tron, Amația l-a răzbunat pe tatăl său, Ioas, omorându-i pe Zabad și Ioazabad, cei doi bărbați care i-au ucis tatăl (2 Cronici 24:26). Totuși, Amația nu i-a omorât pe fiii lui Zabad și Iozabad, datorită Legii lui Moise care spune: ,,Să nu se omoare părinții pentru copii și să nu se omoare copiii pentru părinți. Fiecare să fie omorât pentru păcatul lui” (Deuteronom 24:16).

2.     A ascultat parțial de Dumnezeu când s-a războit cu edomiții. A organizat poporul pe seminții și pe familii, a așezat lideri peste grupuri de mii și de sute, a organizat și a instruit armata. A angajat 100.000 de mercenari din seminția lui Efraim, din Israel, cu scopul să poarte un război cu edomiții, pentru recuperarea unei cetăți. A purtat războiul cu edomiții și l-a câștigat. Biblia nu spune că Amația ar fi făcut ceva spiritual/religios, ci toată organizarea lui a fost la nivel administrativ-organizatoric. Nu a luat nici o măsură împotriva idolatriei, nu a făcut nici o trezire, nici o reformă spirituală. Nu se pomenește nimic despre Templu, despre Cartea Domnului, despre rugăciune sau altceva de felul acesta. 

3.     Se împotrivește lui Dumnezeu în războiul cu frații săi din Israel.

Stilul de viață al lui Amația, acțiunile și prioritățile sale exprimă o slabă credință și speranță în Dumnezeu:

a)     Dumnezeu nu este prezent în planurile lui. A angajat 100.000 de soldați din Israel pentru războiul cu Edom, cu 100.000 de talanți de argint, însă nu i-a trecut prin cap să ceară ajutorul lui Dumnezeu. Chiar și atunci când prorocul îi spune că Dumnezeu este supărat pe faptul că a angajat soldați străini și nu s-a încrezut în Iehova, el se gândește mai întâi la bani: ,,Dar ce să fac cu cei 100.000 de talanți pe care i-am dat soldaților?” (2 Cronici 25:9).

b)    Dumnezeu nu a fost prezent în inima lui. Se întoarce biruitor de la războiul cu edomiții și aduce cu el idolii acestora. Dumnezeu trimite un profet să-l mustre și să-i justifice nebunia acțiunilor lui idolatre: ,,Pentru ce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, când ei n-au putut să-și izbăvească poporul din mâna ta?” (2 Cronici 25:15). Asemenea tatălui său, Ioas, care l-a ucis pe Zaharia, fiul mentorului său, Amația, l-a amenințat pe profet.

c)     Dumnezeu nu a fost prezent în slujirea lui. Umflat de mândria succesului pe care l-a avut în războiul cu Edom, a inițiat un război cu Israel. Ioas, împăratul lui Israel, i-a vorbit cu înțelepciune, însă nebunia lui Amația a fost prea mare ca să-l audă și să-l înțeleagă. Această nebunie era consecința retragerii binecuvântării lui Dumnezeu, pe care el Îl dezonorase și al Cărui cuvânt îl batjocorise (2 Cronici 25:19). Din cauza faptului că el era liderul poporului, nebunia nu l-a omorât doar pe el, ci și pe poporul lui Iuda.

d)    Nu i-a permis lui Dumnezeu să fie prezent în viața lui. Chiar dacă Amația a mai trăit încă 15 ani după moartea împăratului Ioas, el a avut un sfârșit tragic, asemenea tatălui său. Când poporul a văzut mișelia tatălui său, care l-a omorât pe Zaharia din cauza megalomaniei, l-au urât și l-au ucis. Când poporul a văzut că Amația s-a îndepărtat de Domnul, l-au urât. El a fugit în Lachiș și s-a ascuns, dar ei l-au găsit și l-au omorât.

Tuesday, January 30, 2024: 2 Chronicles 25:1-27 – The Reign of Amaziah

After the death of King Joash, his son, Amaziah, reigned for twenty-nine years in Jerusalem. The Bible says of him, “he did what was right in the eyes of the Lord, but not with a fully committed heart” (v. 2). The chronicler recounts three suggestive events where we can see the downfall of King Amaziah:

1.     He obeyed God and avenged his father. When he ascended to the throne, Amaziah avenged his father, Joash, by killing Zabad and Jehozabad, the two men who had murdered his father (2 Chronicles 24:26). However, Amaziah did not kill the sons of Zabad and Jehozabad, due to the Law of Moses which states: “Parents shall not be put to death for their children, nor children put to death for their parents; each will die for their own sin” (Deuteronomy 24:16).

2.     He partially obeyed God when he waged war against the Edomites. He organized the people by tribes and families, placed leaders over thousands and hundreds, organized and trained the army. He hired 100,000 mercenaries from the tribe of Ephraim, from Israel, with the aim of waging a war against the Edomites to recover a city. He waged war against the Edomites and won. The Bible does not say that Amaziah did anything spiritual/religious; all his organization was at an administrative level. He took no measures against idolatry, did not initiate any revival, no spiritual reform. Nothing is mentioned about the Temple, the Book of the Lord, prayer, or anything of that sort.

3.     He opposed God in the war with his brothers from Israel.

Amaziah’s lifestyle, his actions and priorities, reveal a weak faith and hope in God:

a)     God was not present in his plans. He hired 100,000 soldiers from Israel for the war against Edom, with 100,000 talents of silver, but it did not occur to him to seek God's help. Even when the prophet told him that God was angry because he had hired foreign soldiers and had not trusted in Jehovah, he first thought of the money: “But what shall we do about the 100,000 talents I have given to the troops?” (2 Chronicles 25:9).

b)    God was not present in his heart. He returned victorious from the war with the Edomites and brought their idols with him. God sent a prophet to rebuke him and to justify the folly of his idolatrous actions: “Why have you sought the gods of this people when they could not deliver their own people from your hand?” (2 Chronicles 25:15). Like his father Joash, who killed Zechariah, the son of his mentor, Amaziah, threatened the prophet.

c)     God was not present in his service. Puffed up with pride from his success in the war with Edom, he initiated a war with Israel. Joash, the king of Israel, spoke to him wisely, but Amaziah's folly was too great to hear and understand. This folly was the consequence of the withdrawal of God's blessing, whom he had dishonored and whose word he had mocked (2 Chronicles 25:19). Because he was the leader of the people, the folly did not only kill him but also the people of Judah.

d)    He did not allow God to be present in his life. Although Amaziah lived another 15 years after the death of King Joash, he had a tragic end, like his father. When the people saw the treachery of his father, who had killed Zechariah because of his megalomania, they hated and killed him. When the people saw that Amaziah had turned away from the Lord, they hated him. He fled to Lachish and hid, but they found and killed him.