1 februarie

Joi, 1 februarie 2024, 2 Cronici 27:1-9 – Domnia lui Iotam

Una dintre cele mai scurte relatări din Cărțile Regilor și Cronicilor este dedicată împăratului Iotam. Tatăl său, Ozia, a devenit puternic și prosper atât vreme cât a fost credincios lui Dumnezeu, însă mai târziu s-a comportat cu aroganță, a intrat în Templu și a ars tămâie în locul preoților. Pentru această neascultare a devenit lepros și a locuit în carantină până la moarte.

Iotam, fiul său, a condus împărăția în timpul bolii tatălui său. După moartea lui Ozia, Iotam a devenit împărat la vârsta de douăzeci și cinci de ani. Cartea Cronici vorbește despre calitățile și slăbiciunile lui.

1.     A fost un bun judecător: ,,Și fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului și judeca poporul țării” (2 Cronici 26:21b).

2.     A îngrijit Templul Domnului: ,,A zidit poarta cea mai înaltă a casei Domnului” (2 Regi 15:22).  

3.     A consolidat țara și a apărat-o de amoriții de la care a primit tribut: ,,A făcut multe clădiri pe zidurile de pe deal. A zidit cetăți în muntele lui Iuda, cetățui și turnuri în dumbrăvi” (v. 3b-5).

4.     A fost preocupat de neprihănire: ,,Iotam a ajuns puternic, pentru că și-a urmat necurmat căile înaintea Domnului, Dumnezeului său” (v. 6).

Deși a fost un împărat bun, asemenea tatălui său, Ozia, Iotam a avut multe slăbiciuni:

1.     Nu a intrat în Templu: ,,numai că n-a intrat în Templul Domnului” (v. 2). Se pare că el a avut relații strânse cu asirienii, lucru care i-a afectat serios spiritualitatea.

2.     A fost superficial: ,,Numai că înălțimile nu le-a stricat. Poporul tot mai aducea jertfe și tămâie pe înălțimi” (2 Regi 15:35).

Această atitudine idolatră intra în conflict cu faptul că Iotam a fost un om neprihănit (v. 6). El a fost un om credincios și puternic, însă nu a fost un lider proeminent. Pe sine însuși s-a condus bine, fiind credincios Domnului toată viața, însă pe alții nu i-a condus bine. După șaisprezece ani de domnie, a murit la vârsta de patruzeci și unu de ani.

Astăzi ne vom ruga pentru echilibrul dintre a fi și a face. Exista oameni de caracter care nu își folosesc abilitățile de slujire, după cum există oameni cu un caracter slab, însă excelează prin acțiunile lor. A fi și a face sunt deopotrivă importante!

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, February 1, 2024: 2 Chronicles 27:1-9 – Jotham’s Reign

One of the briefest accounts in the Books of Kings and Chronicles is dedicated to King Jotham. His father, Uzziah, became powerful and prosperous when he was faithful to God, but later he acted arrogantly, entered the Temple, and burned incense in place of the priests. For this disobedience, he became leprous and lived in quarantine until his death.

Jotham, his son, led the kingdom during his father's illness. After Uzziah’s death, Jotham became king at the age of twenty-five. The Book of Chronicles speaks of his qualities and weaknesses.

1.     He was a good judge: “And his son Jotham was over the king's house, judging the people of the land” (2 Chronicles 26:21b).

2.     He took care of the Lord's Temple: “He built the upper gate of the house of the Lord” (2 Kings 15:22).

3.     He strengthened the country and defended it against the Amorites from whom he received tribute: “He built many buildings on the walls of the hills. He built cities in the mountains of Judah, fortresses and towers in the forests” (v. 3b-5).

4.     He was concerned with righteousness: “Jotham became powerful because he was steadfast in following the ways of the Lord, his God” (v. 6).

Although he was a good king, like his father, Uzziah, Jotham had many weaknesses:

1.     He did not enter the Temple: “only he did not enter the Temple of the Lord” (v. 2). It seems that he had close relations with the Assyrians, which seriously affected his spirituality.

2.     He was superficial: “The high places, however, were not removed; the people continued to offer sacrifices and burn incense there” (2 Kings 15:35).

This idolatrous attitude conflicted with the fact that Jotham was a righteous man (v. 6). He was a faithful and strong man, but he was not a prominent leader. He led himself well, being faithful to the Lord all his life, but he did not lead others well. After sixteen years of reign, he died at the age of forty-one.

Today we will pray for the balance between being and doing. There are people of character who do not use their abilities to serve, just as there are people of weak character, yet excel in their actions. Being and doing are equally important!