31 august

Duminică, 31 august 2025, Marcu 6:1-56

Marcu 6 este bogat în învățături, surprinzând atât respingerea lui Isus în patria Sa, cât și manifestarea puterii divine prin minuni extraordinare. Acesta este un capitol al contrastelor: credință și necredință, putere și slăbiciune, acceptare și respingere, libertate și persecuție, nevoile oamenilor și resursele lui Dumnezeu. Poporul aștepta un Mesia politic și eliberator, însă Isus Se prezintă ca Mesia care slujește și suferă.
Iată cele câteva secțiuni ale capitolului șase:

1. Domnul Isus a fost respins în Nazaret, orașul Său natal (vers. 1–6)
Domnul a părăsit malul mării și a mers în Nazaret, locul copilăriei: „Nu este acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda și al lui Simon? Și nu sunt surorile Lui aici, între noi?” Și găseau o pricină de poticnire în El.” (vers. 3) Familiaritatea poate ucide atenția, interesul, încrederea și respectul celor din proximitatea noastră.

Dar Isus le-a zis: „Un proroc nu este disprețuit decât în patria Lui, între rudele Lui și în casa Lui.” Ei acceptau umanitatea lui Isus, dar respingeau divinitatea Sa. Înțelepciunea cuvintelor Lui a produs uimire dar nu credință, pentru că Îl priveau prin prisma relației comunitare: „Nu este El tâmplarul, fiul Mariei?” (vers. 3)

Necredința limitează manifestarea lucrării lui Dumnezeu: „Isus Se mira de necredința lor.” (vers. 6)

2. Trimiterea celor doisprezece ucenici (vers. 7–13)
Ucenicii sunt trimiși în misiune fără resurse materiale, depinzând de ospitalitatea locală (vers. 8–11). Misiunea s-a făcut cu autoritatea și în Numele Domnului Isus, nu cu resursele proprii: „Să nu luați nimic cu voi pe drum… Le-a dat putere asupra duhurilor necurate” (vers. 7-8). Până atunci, Domnul administrase toate lucrurile, ucenicii fiind asemenea unor spectatori. Acum trebuiau să lucreze în Numele Lui și să meargă prin credință, nu prin confort.

3. Moartea lui Ioan Botezătorul (vers. 14–29)
Moartea lui Ioan și circumstanțele în care a avut loc arată corupția și cruzimea liderilor politici din vremea aceea (vers. 17–29). Din această experiență înțelegem că adevărul costă, dar nu poate fi redus la tăcere: „Ioan îi zicea lui Irod: ‘Nu ți-e îngăduit să ții pe nevasta fratelui tău.’” (vers. 18)

Irod, om vanitos și senzual, a fost influențat de o femeie seducătoare și fără scrupule pentru a-l ucide pe Ioan: „Îndată, împăratul a trimis un ostaș… și a adus capul lui Ioan.” (vers. 27)

4. Înmulțirea pâinilor și hrănirea celor 5000 de oameni (vers. 30–44)
„Isus, când a ieșit din corabie, a văzut mult norod și I s-a făcut milă de ei” (vers. 34). Compasiunea L-a împins pe Domnul să acționeze în două domenii diferite: (a) a împlinit nevoile spirituale, (b) apoi S-a îngrijit de nevoile lor fizice: „Toți au mâncat și s-au săturat.” (vers. 42) Puterea lui Dumnezeu transformă în mod miraculos resursele limitate în abundență – 5000 de oameni fiind hrăniți cu cinci pâini și doi pești.

5. Isus umblă pe apă (vers. 45–52)
„A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă. Și, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei umblând pe mare și voia să treacă pe lângă ei.” (vers. 48) În mijlocul valurilor dezlănțuite, când ucenicii erau îngroziți, Mântuitorul Se descoperă ca Stăpân peste natură și inimile lor speriate: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!” (vers. 50)

Trebuie să acceptăm că ucenicii nu au înțeles nimic din minunea înmulțirii supranaturale a pâinilor și peștilor, pe care cu mâinile lor le împărțise la 5000 de oameni flămânzi. Nu trebuie confundată maturitatea unui om care se bazează prin credință pe suveranitatea lui Dumnezeu cu simpla lui prezență accidentală în mijlocul unui eveniment supranatural.

6. Vindecări în Ghenezaret (vers. 53–56)
„Oriunde intra El, în sate, în cetăți sau în cătune, puneau pe bolnavi în piețe și-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Și toți câți se atingeau de El erau tămăduiți” (vers. 56).

Credința simplă și sinceră atrage intervenția miraculoasă a lui Dumnezeu.

Cât de credincioși suntem atunci când intrăm în panică pentru că ne lipsesc anumite resurse materiale sau suntem în pericol, în care timp Domnul nostru este alături de noi și ne poate împlini orice nevoie? Vechimea în pocăință nu trebuie confundată cu creșterea spirituală.

Știind că puterea spirituală vine din credință, nu din resurse omenești, ne vom ruga acum pentru sfințirea vieții, pentru integritate, credință, dragoste și bunătate.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, August 31, 2025, Mark 6:1-56

Mark 6 is rich in teachings, highlighting both the rejection of Jesus in His hometown and the manifestation of divine power through extraordinary miracles. This is a chapter of contrasts: faith and unbelief, power and weakness, acceptance and rejection, freedom and persecution, human needs and God’s resources. The people expected a political and liberating Messiah, but Jesus presents Himself as the Messiah who serves and suffers.
Here are the main sections of chapter six:

1.     The Lord Jesus was rejected in Nazareth, His hometown (vv. 1–6)
The Lord left the seashore and went to Nazareth, the place of His childhood: “Isn’t this the carpenter? Isn’t this Mary’s son and the brother of James, Joseph, Judas and Simon? Aren’t his sisters here with us?” And they took offense at him. (v. 3) Familiarity can kill attention, interest, trust, and respect from those closest to us. But Jesus said to them, “A prophet is not without honor except in his own town, among his relatives and in his own home.” They accepted the humanity of Jesus but rejected His divinity. The wisdom of His words produced amazement but not faith, because they viewed Him through the lens of community relationships: “Isn’t this the carpenter? Isn’t this Mary’s son?” (v. 3) Unbelief limits the work of God: “He was amazed at their lack of faith.” (v. 6)

2.     The sending of the twelve disciples (vv. 7–13)
The disciples were sent on a mission without material resources, depending on local hospitality (vv. 8–11). The mission was carried out with the authority and in the Name of the Lord Jesus, not with their own resources: “Take nothing for the journey except a staff—no bread, no bag, no money in your belts… They drove out many demons and anointed many sick people with oil and healed them.” (vv. 8, 13) Until then, the Lord had overseen everything, with the disciples merely spectators. Now they had to work in His Name and walk by faith, not by comfort.

3.     The death of John the Baptist (vv. 14–29)
The death of John and the circumstances surrounding it reveal the corruption and cruelty of the political leaders of that time (vv. 17–29). From this we learn that truth has a cost, but it cannot be silenced: “For John had been saying to Herod, ‘It is not lawful for you to have your brother’s wife.’” (v. 18) Herod, a vain and sensual man, was influenced by a seductive and unscrupulous woman to have John killed: “So he immediately sent an executioner with orders to bring John’s head. The man went, beheaded John in the prison.” (v. 27)

4.     The feeding of the five thousand (vv. 30–44)
“When Jesus landed and saw a large crowd, he had compassion on them.” (v. 34) Compassion moved the Lord to act in two ways: (a) He met their spiritual needs, (b) then He cared for their physical needs: “They all ate and were satisfied.” (v. 42) The power of God miraculously transforms limited resources into abundance—five thousand people were fed with five loaves and two fish.

5.     Jesus walks on water (vv. 45–52)
“He saw the disciples straining at the oars, because the wind was against them. Shortly before dawn he went out to them, walking on the lake. He was about to pass by them.” (v. 48) In the middle of the raging waves, when the disciples were terrified, the Savior revealed Himself as Lord over nature and over their fearful hearts: “Take courage! It is I. Don’t be afraid.” (v. 50)We must recognize that the disciples understood nothing from the miracle of the multiplication of the loaves and fish, which they had distributed with their own hands to five thousand hungry people. Spiritual maturity that rests on faith in the sovereignty of God should not be confused with merely being present during a supernatural event.

6.     Healings in Gennesaret (vv. 53–56)
“And wherever he went—into villages, towns or countryside—they placed the sick in the marketplaces. They begged him to let them touch even the edge of his cloak, and all who touched it were healed.” (v. 56) Simple and sincere faith draws the miraculous intervention of God.

How faithful are we when we panic because we lack certain material resources or are in danger, while our Lord is beside us and can meet every need? Length of time in the faith should not be confused with spiritual growth.

Knowing that spiritual power comes from faith, not human resources, we now pray for sanctification of life, for integrity, faith, love, and kindness.