30 octombrie

Joi, 30 octombrie 2025, Faptele Apostolilor 5:1-42

Capitolul 5 descrie un foc încrucișat asupra Bisericii nou-înființate. Prima lovitură vine din interior, cea de-a doua din exterior. Familia lui Anania și Safira vinde o moșioară și pretinde că a donat Bisericii toată suma dobândită. Probabil că ei au fost inspirați să facă această binefacere de exemplul lui Iosif, zis și Barnaba: „Iosif, numit de apostoli și Barnaba, adică, în tălmăcire, „fiul mângâierii”, un levit, de neam din Cipru, a vândut un ogor pe care-l avea, a adus banii și i-a pus la picioarele apostolilor.” (vers. 36-37) Cu siguranță Iosif a fost mult apreciat pentru dărnicia lui generoasă, iar acest exemplu i-a inspirat pe Anania și Safira.

Capitolul de față poate fi împărțit în câteva secțiuni:

1. Păcatul și pedeapsa lui Anania și Safira (vers. 1–11)
Minciuna față de Duhul Sfânt este un păcat grav: „Pentru ce ți-a umplut Satana inima ca să minți pe Duhul Sfânt?” (vers. 3) „Nu ai mințit oamenilor, ci lui Dumnezeu.” (vers. 4)

Ipocrizia lor amenința unitatea și transparența întregii Biserici. Înșelăciunea este o ofensă gravă împotriva Duhului Sfânt, ori Biserica trebuie să trăiască în sfințenie. Frica sfântă (vers. 11) devine un mijloc de puritate și respect pentru Dumnezeu.

Generozitatea era voluntară, nu impusă — apostolii nu impuneau donații: „Dacă nu-l vindeai, nu rămânea al tău? Și, după ce l-ai vândut, nu puteai să faci ce voiai cu prețul lui?” (vers. 4) Păcatul nu era reținerea banilor, ci minciuna și prefăcătoria. Sfințenia lui Dumnezeu nu tolerează păcatul ascuns în Biserică.

2. Puterea apostolilor și creșterea Bisericii (vers. 12–16)
Duhul Sfânt confirmă autoritatea apostolilor prin semne și vindecări: „Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne și minuni.” (vers. 12) „Umbra lui Petru… să treacă peste vreunul dintre ei.” (vers. 15) Semnele și minunile aveau scopul de a consolida și extinde lucrarea Bisericii lui Cristos.

Comunitatea crește numeric și spiritual: „numărul celor ce credeau în Domnul se mărea tot mai mult.” (vers. 14) Lucrarea autentică a Duhului Sfânt atrage oameni prin puterea lui Dumnezeu, nu prin manipulare omenească. Semnele și minunile aveau scopul de a întări credința, nu de a glorifica oamenii.

3. Prigonirea și eliberarea apostolilor (vers. 17–25)
Lucrarea lui Dumnezeu nu poate fi oprită de oameni: „Îngerul Domnului a deschis ușile temniței și i-a scos afară.” (vers. 19) „Mergeți, stați în Templu și vestiți norodului toate cuvintele vieții acesteia.” (vers. 20) Persecutorii pot închide uși fizice, dar nu pot opri Cuvântul veșnic al lui Dumnezeu. Intervenția îngerului arată protecția divină asupra celor ce slujesc.

4. Mărturia curajoasă a apostolilor înaintea Sinedriului (vers. 26–33)
Supunerea față de Dumnezeu este superioară oricărei autorități omenești: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni.” (vers. 29) „Dumnezeu… L-a înălțat cu dreapta Sa ca să fie Domn și Mântuitor.” (vers. 31) Apostolii predică cu îndrăzneală adevărul despre Isus, chiar în fața celor ce L-au condamnat. Credința adevărată se măsoară prin curajul de a asculta de Dumnezeu, chiar și cu prețul persecuției.

5. Intervenția lui Gamaliel și salvarea apostolilor (vers. 34–42)
Înțelepciunea divină poate lucra prin oameni neconvertiți: „Dacă planul acesta este de la oameni, se va nimici; dar dacă este de la Dumnezeu, nu-L veți putea nimici.” (vers. 38–39)

Gamaliel devine un instrument al providenței divine: „Ei plecau dinaintea soborului bucuroși că au fost învredniciți să fie batjocoriți pentru Numele lui Isus.” (vers. 41)

Apostolii nu se lasă intimidați; persecuția le întărește credința și mai mult. Dincolo de prigoană și ipocrizie, Dumnezeu Își zidește Biserica pe adevăr, integritate și curaj. Lucrarea lui Dumnezeu este suverană și nu poate fi oprită de opoziție religioasă sau politică. Credincioșii trebuie să privească suferința pentru Cristos ca pe o onoare, nu o pedeapsă.

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru sfințirea și slujirea credincioșilor. Promisiunea călăuzirii și protecției divine va fi mereu cu ei.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, October 30, 2025 – Acts 5:1–42

Chapter 5 describes a crossfire directed at the newly established Church. The first blow comes from within, the second from outside. The family of Ananias and Sapphira sold a piece of property and claimed to have donated the entire amount to the Church. They were likely inspired to make this gesture of generosity by the example of Joseph, also called Barnabas: “Joseph, a Levite from Cyprus, whom the apostles called Barnabas (which means ‘son of encouragement’), sold a field he owned and brought the money and put it at the apostles’ feet.” (vv. 36–37) Joseph was certainly highly regarded for his generosity, and this example inspired Ananias and Sapphira.

This chapter can be divided into several sections:

1. The sin and punishment of Ananias and Sapphira (vv. 1–11)
Lying to the Holy Spirit is a serious sin: “Ananias, how is it that Satan has so filled your heart that you have lied to the Holy Spirit?” (v. 3) “You have not lied just to human beings but to God.” (v. 4)

Their hypocrisy threatened the unity and transparency of the entire Church. Deceit is a grave offense against the Holy Spirit, for the Church must live in holiness. Holy fear (v. 11) becomes a means of purity and reverence for God.

Generosity was voluntary, not forced—the apostles did not impose donations: “Didn’t it belong to you before it was sold? And after it was sold, wasn’t the money at your disposal?” (v. 4) The sin was not in keeping part of the money but in lying and pretending. God’s holiness does not tolerate hidden sin within the Church.

2. The power of the apostles and the growth of the Church (vv. 12–16)
The Holy Spirit confirms the apostles’ authority through signs and healings: “The apostles performed many signs and wonders among the people.” (v. 12) “So that at least Peter’s shadow might fall on some of them as he passed by.” (v. 15) The signs and wonders served to strengthen and expand the work of Christ’s Church.

The community grows both numerically and spiritually: “More and more men and women believed in the Lord and were added to their number.” (v. 14) The authentic work of the Holy Spirit draws people through God’s power, not human manipulation. The purpose of the signs and miracles was to strengthen faith, not to glorify people.

3. The persecution and release of the apostles (vv. 17–25)
God’s work cannot be stopped by humans: “During the night an angel of the Lord opened the doors of the jail and brought them out.” (v. 19) “Go, stand in the temple courts and tell the people all about this new life.” (v. 20) Persecutors can close physical doors, but they cannot stop the eternal Word of God. The angel’s intervention reveals divine protection over those who serve Him.

4. The bold testimony of the apostles before the Sanhedrin (vv. 26–33)
Obedience to God is superior to any human authority: “We must obey God rather than human beings!” (v. 29) “God exalted him to his own right hand as Prince and Savior.” (v. 31) The apostles boldly preach the truth about Jesus, even before those who condemned Him. True faith is measured by the courage to obey God, even at the cost of persecution.

5. Gamaliel’s intervention and the deliverance of the apostles (vv. 34–42)
Divine wisdom can work even through unconverted people: “If their purpose or activity is of human origin, it will fail. But if it is from God, you will not be able to stop these men.” (vv. 38–39)

Gamaliel becomes an instrument of divine providence: “The apostles left the Sanhedrin, rejoicing because they had been counted worthy of suffering disgrace for the Name.” (v. 41)

The apostles refuse to be intimidated; persecution only strengthens their faith further. Beyond persecution and hypocrisy, God builds His Church on truth, integrity, and courage. The work of God is sovereign and cannot be stopped by religious or political opposition. Believers should regard suffering for Christ as an honor, not a punishment.

Let us pray to God for the sanctification and faithful service of believers. The promise of divine guidance and protection will always remain with them.