30 martie

Duminică, 30 martie 2025, Ezechiel 9:1-11

Mesajul viziunii din capitolul nouă este de-a dreptul cutremurător, deoarece prezintă judecata lui Dumnezeu și manifestarea mâniei Sale asupra Ierusalimului. În acea zi, oamenii au fost împărțiți în două categorii:

1.     Cei care trăiesc în sfințenie și se întristează pentru păcatul poporului sunt protejați de Dumnezeu.

2.     Cei care trăiesc în păcat și își împietresc inima sunt judecați și pedepsiți de Dumnezeu.

În viziunea arătată lui Ezechiel au fost chemați șase slujitori ai pedepsei divine, echipați cu arme de distrugere, care urmau să aplice pedeapsa lui Dumnezeu oamenilor păcătoși și răzvrătiți. „Apoi am auzit pe Cel ce striga cu glas tare și zicea: ‘Apropiați-vă, voi, care trebuie să pedepsiți cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!” (vers. 1).

În mijlocul celor șase agenți care aplicau pedeapsa lui Dumnezeu a apărut un om îmbrăcat într-o haină de in, având o călimară la brâu pentru a-i sigila pe cei neprihăniți, făcându-le un semn pe frunte: „Domnul i-a zis omului îmbrăcat în haină de in: ‘Treci prin mijlocul cetății, prin Ierusalim, și fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină și gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc acolo” (vers. 4).

Dumnezeu a ordonat îngerilor pedepsei să omoare toți oamenii, cu excepția celor care aveau semnul pe frunte: „Ucideți, nimiciți pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei; dar să nu vă atingeți de niciunul din cei ce au semnul pe frunte!” (vers. 6) Observați că ordinea în care sunt omorâți oamenii răi este direct proporțională cu măsura de discernământ și responsabilitate pe care au avut-o. Dumnezeu nu tolerează păcatul nici măcar în rândul căpeteniilor.

Profetul, îndurerat și îngrozit, s-a rugat Domnului și I-a cerut milă, însă Dumnezeu i-a răspuns că păcatele sunt prea mari și prea multe pentru a mai fi tolerate. Pedeapsa a fost inevitabilă: „El mi-a răspuns: ‘Nelegiuirea casei lui Israel și Iuda este mare, peste măsură de mare! Țara este plină de omoruri și cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: ‘Domnul a părăsit țara și Domnul nu vede nimic!’ De aceea și Eu voi fi fără milă și nu Mă voi îndura, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor.” (vers. 9-10).

După ce pedeapsa a fost aplicată, omul cu călimara I-a raportat lui Dumnezeu că misiunea a fost îndeplinită: „Iată că omul îmbrăcat în haină de in, care avea călimara la brâu, a adus următorul răspuns: ‘Am făcut ce mi-ai poruncit.” (vers. 11).

Dumnezeu este suveran, controlează istoria și aplică pedeapsa la timpul potrivit, însă întotdeauna salvează rămășița credincioasă. Este înspăimântător faptul că, întotdeauna, rămășița este doar o mică parte din mulțimea pedepsită. Să ne rugăm pentru o credință autentică, pentru o viață de sfințenie și ascultare, pentru ca, la sfârșit, să fim chemați în slavă.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, March 30, 2025 – Ezekiel 9:1–11

The message of the vision in chapter nine is truly terrifying, as it presents God’s judgment and the manifestation of His wrath upon Jerusalem. On that day, people were divided into two categories:

1. Those who live in holiness and grieve over the sins of the people are protected by God.
2. Those who live in sin and harden their hearts are judged and punished by God.

In the vision shown to Ezekiel, six servants of divine punishment were summoned, equipped with weapons of destruction, who were to carry out God's judgment on the sinful and rebellious people. “Then I heard him call out in a loud voice, 'Bring near those who are appointed to execute judgment on the city, each with a weapon in his hand.'” (verse 1)

In the midst of these six agents of God's punishment appeared a man clothed in linen, with a writing kit at his waist, to seal the righteous by marking their foreheads: “And the Lord said to him, 'Go throughout the city of Jerusalem and put a mark on the foreheads of those who grieve and lament over all the detestable things that are done in it.'” (verse 4)

God ordered the angels of judgment to kill all people except those who had the mark on their foreheads: “'Slaughter the old men, the young men and women, the mothers and children, but do not touch anyone who has the mark.'” (verse 6) Notice that the order in which the wicked are killed corresponds directly with the degree of discernment and responsibility they had. God does not tolerate sin even among the leaders.

The prophet, grieving and terrified, prayed to the Lord and asked for mercy, but God replied that the sins were too great and too many to be tolerated any longer. The punishment was inevitable: “He answered me, 'The sin of the people of Israel and Judah is exceedingly great; the land is full of bloodshed and the city is full of injustice. They say, “The Lord has forsaken the land; the Lord does not see.” So I will not look on them with pity or spare them, but I will bring down on their own heads what they have done.'” (verses 9–10)

After the punishment was carried out, the man with the writing kit reported back to God that the mission had been completed: “Then the man in linen with the writing kit at his side brought back word, saying, 'I have done as you commanded.'” (verse 11)

God is sovereign, He controls history, and carries out judgment at the appointed time. However, He always saves the faithful remnant. It is frightening that the remnant is always only a small portion of the punished multitude. Let us pray for authentic faith, for a life of holiness and obedience, so that in the end, we may be called into glory.