29 noiembrie

Miercuri, 29 noiembrie 2023, 2 Regi 17:1-41 – Osea, ultimul împărat al lui Israel

Osea a fost ultimul dintre cei 19 regi ai Regatului de Nord și unul dintre cei 7 bărbați care au ajuns pe tron ucigând pe predecesorii lor. Regele Osea i-a plătit un greu tribut lui Tiglat-Pileser care s-a lăudat că l-a pus rege pe tronul Israelului.

Teritoriul peste care Osea era împărat era foarte restrâns, limitându-se la ținutul deluros al lui Efraim, pentru că toată Galileea și ținutul din sudul Iordanului se aflau sub controlul Asiriei de trei ani. După trei ani de la urcarea lui Osea pe tronul Israelului, împăratul Asiriei Tiglat-Pileser a murit și în locul lui a început să domnească fiul său, Salmanasar al V-lea. Osea a crezut că este un moment prielnic să scuture jugul asirian și a încercat alianța cu So, un rege slab al Dinastiei a 24-a a Egiptului.

Salmanasar V a asediat Samaria în 725 și, după 3 ani de asediu, a cucerit-o: ,,În al patrulea an al împăratului Ezechia, care era al şaptelea an al lui Osea, fiul lui Ela, împăratul lui Israel, Salmanasar, împăratul Asiriei, s-a suit împotriva Samariei şi a împresurat-o. După trei ani a luat-o, în al șaselea an al lui Ezechia, care era al nouălea an al lui Osea, împăratul lui Israel – atunci a fost luată Samaria” (2 Regi 18:9-10).

Potrivit politicii asiriene de deportare a prizonierilor, israelienii au fost împrăștiați în regiunile Persiei, scopul fiind dezintegrarea națională și pierderea identității etnice. Potrivit cronicilor asiriene, Sargon, urmașul lui Salmanasar al V-lea, a omorât în jur de 30.000 de evrei. În Samaria pustiită au fost aduși coloniști din Babilonia, iar Regatul de Nord a devenit colonie asiriană.

,,Domnul a înștiințat pe Israel şi Iuda prin toţi prorocii Lui, prin toţi văzătorii, şi le-a zis: „Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele şi păziţi poruncile şi rânduielile Mele, urmând în totul legea pe care am dat-o părinţilor voştri şi pe care v-am trimis-o prin robii Mei, prorocii.”

Dar ei n-au ascultat, şi-au înţepenit grumazul, ca şi părinţii lor, care nu crezuseră în Domnul Dumnezeul lor. N-au vrut să ştie de legile Lui, de legământul pe care-l făcuse cu părinţii lor şi de înştiinţările pe care li le dăduse. S-au luat după lucruri de nimic – şi ei înşişi n-au fost decât nimic – şi după neamurile în mijlocul cărora trăiau, măcar că Domnul le poruncise să nu se ia după ele. Au părăsit toate poruncile Domnului Dumnezeului lor, şi-au făcut viţei turnaţi, au făcut idoli de-ai Astarteei, s-au închinat înaintea întregii oştiri a cerurilor şi au slujit lui Baal.

Au trecut prin foc pe fiii şi fiicele lor, s-au dedat la ghicire şi vrăjitorii şi s-au vândut ca să facă ce este rău înaintea Domnului, mâniindu-L. De aceea Domnul S-a mâniat foarte tare împotriva lui Israel şi i-a îndepărtat de la faţa Lui. N-a rămas decât seminţia lui Iuda, şi chiar Iuda nu păzise poruncile Domnului Dumnezeului lui, ci se luase după obiceiurile rânduite de Israel. Domnul a lepădat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat în mâinile jefuitorilor şi a sfârşit prin a-i izgoni dinaintea feţei Lui.“  (vers. 13-20)

Vom începe rugăciunea din această dimineață mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru răbdare – o răbdare care nu poate fi înțeleasă și nici imitată, o răbdare ca răbdarea lui Dumnezeu. Dumnezeu îl așteaptă cu răbdare pe om o viață. Nimeni nu mai oferă o asemenea șansă. Atâta timp cât trăiește, omul are harul să se întoarcă la Dumnezeu și să se căiască de păcatele lui. Semnul autenticității căinței este viața schimbată.

Vom continua să ne rugăm, implorând mila lui Dumnezeu peste noi și casele noastre. Vom cere discernământ și lumină de la Cel Preaînalt. Să nu ne lase Domnul să-L părăsim, să nu cădem în nebunie și să ne pierdem sufletul!

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, 29 November 2023: 2 Kings 17:1-41 – Hoshea, the last king of Israel

Hoshea was the last of the 19 kings of the Northern Kingdom and one of the seven men who ascended to the throne by killing their predecessors. King Hoshea paid a heavy tribute to Tiglath-Pileser who boasted that he had placed him on the throne of Israel.

The territory over which Hoshea ruled was very restricted, confined to the hilly region of Ephraim, because all of Galilee and the land south of the Jordan had been under the control of Assyria for three years. Three years after Hoshea's ascent to the throne of Israel, the Assyrian emperor Tiglath-Pileser died and was succeeded by his son, Shalmaneser V. Hoshea believed it was an opportune moment to shake off the Assyrian yoke and tried to form an alliance with So, a weak king of the 24th Dynasty of Egypt.

Shalmaneser V besieged Samaria in 725 BC and, after a three-year siege, conquered it: “In King Hezekiah’s fourth year, which was the seventh year of Hoshea son of Elah king of Israel, Shalmaneser king of Assyria marched against Samaria and laid siege to it. At the end of three years the Assyrians took it. So Samaria was captured in Hezekiah’s sixth year, which was the ninth year of Hoshea king of Israel” (2 Kings 18:9-10).

According to the Assyrian policy of deporting prisoners, the Israelites were scattered throughout the regions of Persia, with the goal of national disintegration and loss of ethnic identity. According to Assyrian chronicles, Sargon, successor of Shalmaneser V, killed about 30,000 Jews. In the devastated Samaria, colonists from Babylon were brought in, and the Northern Kingdom became an Assyrian colony.

“The Lord warned Israel and Judah through all his prophets and seers: ‘Turn from your evil ways. Observe my commands and decrees, in accordance with the entire Law that I commanded your ancestors to obey and that I delivered to you through my servants the prophets.’

But they would not listen and were as stiff-necked as their ancestors, who did not trust in the Lord their God. They rejected his decrees and the covenant he had made with their ancestors and the statutes he had warned them to keep. They followed worthless idols and themselves became worthless. They imitated the nations around them although the Lord had ordered them, ‘Do not do as they do. ‘They forsook all the commands of the Lord their God and made for themselves two idols cast in the shape of calves, and an Asherah pole. They bowed down to all the starry hosts, and they worshiped Baal. 

They sacrificed their sons and daughters in the fire. They practiced divination and sought omens and sold themselves to do evil in the eyes of the Lord, arousing his anger.

So the Lord was very angry with Israel and removed them from his presence. Only the tribe of Judah was left, and even Judah did not keep the commands of the Lord their God. They followed the practices Israel had introduced. Therefore, the Lord rejected all the people of Israel; he afflicted them and gave them into the hands of plunderers, until he thrust them from his presence” (verses 13-20).

We will begin this morning's prayer by thanking God for His patience – a patience that cannot be understood or imitated, a patience like that of God. God waits an entire lifetime, patiently, for man. No one else offers such a chance. As long as he lives, man has the grace to return to God and repent of his sins. The authentic sign of repentance is a changed life.

We will continue to pray, begging God's mercy upon ourselves and our homes. We will ask for discernment and light from the Most High. May the Lord not let us abandon Him, may we not fall into madness and lose our souls!