28 noiembrie

Marți, 28 noiembrie 2023, 2 Regi 16:1-20 – Ahaz, regele lui Iuda

Ahaz, fiul lui Iotam, avea 20 de ani când a ajuns împărat la Ierusalim și a domnit 16 ani. A fost contemporan cu prorocul Isaia, dar a disprețuit tot ce i-a spus Dumnezeu prin acest profet. Ahaz este unul dintre cei mai răi împărați ai lui Iuda, Biblia nemenționând vreo calitate a lui, deși a avut o moștenire bună, fiind nepotul împăratului Ozia și fiul împăratului Iotam.

În cei 16 ani de domnie, Ahaz a trebuit să facă față războaielor declanșate de Retin, împăratul Siriei, și Pecah, împăratul Israelului. Pentru a rezista acestor presiuni puternice, Ahaz a ezitat să ceară ajutorul lui Dumnezeu, însă a cerut ajutorului lui Tiglat Pileser, împăratul Asiriei. În felul acesta Ahaz a devenit vasalul (supusul) asirienilor, plătind un greu tribut în toți anii lui de domnie (v. 7).

Pentru a căpăta bunăvoința lui Tiglat Pileser, împăratului Asiriei, Ahaz i-a dat tot tezaurul Casei lui Dumnezeu (v. 8). Faptul că a rezistat asediului și a avut resurse financiare s-a datorat bunei administrații din timpul bunicului său, împăratul Ozia.

Având intenția să capete bunăvoința lui Tiglat Peleser, împăratul Asiriei, Ahaz face o vizită la Damasc pentru a-l întâlni, cu ocazia unui război pe care acesta îl purta împotriva lui Retin, împăratul Siriei. Ajungând la Damasc, Ahaz rămâne impresionat de altarul sirienilor și trimite poruncă preotului Urie de la Ierusalim să facă un altar după modelului altarului sirian. Urie termină altarul înainte să se întoarcă împăratul, scoate altarul Domnului din Templu și îl înlocuiește cu noul altar. Este de-a dreptul înspăimântătoare afirmația pe care Ahaz o face despre altarul Domnului din Templu: ,,…cât despre altarul de aramă, nu-mi pasă de el” (v. 15b).

Pentru a căpăta bunăvoința împăratului Asiriei, în care-și pusese încrederea, Ahaz a mai făcut multe alte modificări ale Casei lui Dumnezeu, atrăgându-și mânia lui Dumnezeu, Stăpânul Templului:

1.     Împăratul Ahaz s-a urcat pe noul altar de la Ierusalim când s-a întors acasă și a adus jertfe pe el (v. 12-13).

2.     A poruncit preotului Urie să înlocuiască altarul din Templu, eliminându-l (v. 15).

3.     A sfărâmat suporții ligheanelor de aramă din Templu și a dat la o parte marea de pe boii de arama (v. 17).

4.     Pentru a face pe plac împăratului Asiriei, a modificat intrarea în Templu (v. 18).

Începem rugăciunea din această dimineața prin a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru oportunitățile pe care ni le oferă. El este un Dumnezeu bun și credincios, motiv pentru care va continua să ofere milă și har – milă pentru că nu ne dă ce merităm (pedeapsa) și har pentru că ne dă ce nu merităm (iertarea). Toată această investiție nemeritată creează o uriașă responsabilitate pentru oameni – responsabilitatea de a da socoteală.

Apoi ne vom ruga lui Dumnezeu cerând înțelepciunea și puterea de a rămâne credincioși și ascultători. Nebunia lui Ahaz de a se răzvrăti împotriva lui Dumnezeu este dezgustătoare. Deși a trăit cu aproximativ 2800 de ani în urmă, este greu să înțelegem cum și-a putut permite să-L dezonoreze pe Dumnezeu și să ofere un model de blasfemiere a închinării! De câtă suferință vor avea parte astfel de oameni! ,,… oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9:27).

Tuesday, November 28, 2023: 2 Kings 16:1-20 – Ahaz, King of Judah

Ahaz, the son of Jotham, was 20 years old when he became king in Jerusalem and reigned for 16 years. He was a contemporary of the prophet Isaiah, but he despised everything God said through this prophet. Ahaz is one of the worst kings of Judah; the Bible does not mention any of his virtues, although he had a good heritage, as the grandson of King Uzziah and the son of King Jotham.

During his 16-year reign, Ahaz had to face the wars initiated by Rezin, the king of Syria, and Pekah, the king of Israel. To resist these strong pressures, Ahaz hesitated to seek God's help, instead turning to Tiglath-Pileser, the king of Assyria for assistance. Thus, Ahaz became a vassal (subject) of the Assyrians, paying a heavy tribute throughout his reign (v. 7).

To gain the favor of Tiglath-Pileser, king of Assyria, Ahaz gave away all the treasure of the House of God (v. 8). The fact that he resisted the siege and had financial resources was due to the good administration during his grandfather King Uzziah's time.

Intending to gain Tiglath-Pileser's favor, Ahaz visited Damascus to meet him during a war against Rezin, king of Syria. Impressed by the Syrian altar in Damascus, Ahaz ordered Uriah the priest in Jerusalem to make an altar based on the Syrian model. Uriah finished the altar before the king's return, removed the Lord's altar from the Temple, and replaced it with the new altar. Ahaz's statement about the Lord's altar in the Temple is chilling: “…as for the bronze altar, I care not for it” (v. 15b).

To gain the favor of the king of Assyria, in whom he had placed his trust, Ahaz made many other alterations to the House of God, provoking the wrath of God, the Lord of the Temple:

1.     King Ahaz went up to the new altar in Jerusalem upon returning home and offered sacrifices on it (v. 12-13).

2.     He commanded Uriah the priest to replace the Temple's altar, eliminating it (v. 15).

3.     He broke the bronze basin stands in the Temple and removed the Sea from the bronze oxen (v. 17).

4.     To please the king of Assyria, he altered the entrance to the Temple (v. 18).

We begin this morning's prayer by thanking God for the opportunities He provides. He is a good and faithful God, therefore He will continue to offer mercy and grace – mercy because He does not give us what we deserve (punishment) and grace because He gives us what we do not deserve (forgiveness). This undeserved investment creates a tremendous responsibility for people – the responsibility to be accountable.

Then, we will pray to God asking for wisdom and strength to remain faithful and obedient. The folly of Ahaz in rebelling against God is disgusting. Although he lived about 2800 years ago, it's hard to understand how he could afford to dishonor God and offer a model of blasphemy in worship! How much suffering such people will have! “…it is appointed unto men once to die, but after this the judgment” (Hebrews 9:27).