27 noiembrie

Luni, 27 noiembrie 2023, 2 Regi 15:1-38 – Azaria, împăratul lui Iuda  

Vom face o foarte scurtă incursiune în trecut pentru a înțelege mai bine ce se întâmplă în prezent. Monarhia evreiască a durat aproximativ 500 de ani (1050-586 î. Cr). Ea a fost precedată de perioada judecătorilor și urmată de perioada profeților.

În vremea profetului Samuel (Fapte 13:20), care a fost și ultimul judecător în Israel (1 Sam. 7:15), evreii, fiind inspirați de legislația țărilor vecine, au cerut un împărat care să-i conducă (1 Samuel 8:19-20). Primul împărat, Saul, a domnit 40 de ani în Israel, începând cu 1050 î. Cr. Pentru următorii 40 de ani a fost împărat David, care a realizat unirea celor 12 triburi/seminții israeliene sub autoritatea sa. Solomon a fost al treilea împărat în Israel și a domnit 40 de ani în Israel.

După moartea sa, în anul 930 î. Cr., a fost așezat ca împărat fiul său, Roboam. Din cauza neînțelepciunii și a neascultării tânărului rege, Roboam, Israelul s-a divizat în două regate (1 Regi 12,16). Cele 12 seminții ale lui Israel au fost despărțite. Semințiile lui Iuda şi Beniamin au format Regatul de Sud (Iuda), sub conducerea lui Roboam, iar celelalte 10 seminții au format Regatul de Nord (Israel), avându-l ca rege pe Ieroboam. De fapt, această despărțire a fost pedeapsa pentru idolatria regelui Solomon (1 Regi 11:11-13; 1 Regi 12:15).

În această perioadă de aproximativ 500 de ani, țara a fost condusă de cei trei împărați ai regatului unit: Saul, David și Solomon. În urma divizării, cele 2 regate au fost conduse de 39 de împărați, 20 ai lui Iuda și 19 ai lui Israel. Cărțile biblice care încadrează această perioadă sunt 1 Samuel 13 și 2 Samuel, 1 și 2 Regi și 1 și 2 Cronici.

În această perioadă de timp alternează cei 20 de împărați ai lui Iuda cu cei 19 împărați ai lui Israel la conducerea celor două regate divizate. Din acest motiv, începutul domniei fiecărui împărat este raportat la împăratul celuilalt regat.

Revenind la capitolul de astăzi (2 Regi 15), scriitorul prezintă doi regi ai lui Iuda și cinci ai lui Israel. Regele Azaria este numit și Ozia (v. 13, 32, 34). El a început să domnească în Iuda în al 27-lea an al lui Ieroboam, împăratul Israelului (v. 1), respectiv, anul 767 î. Cr.

Azaria/Ozia a ajuns împărat la vârsta de 16 ani, după ce tatăl său, împăratul Amația, a fost ucis. Azaria a domnit 52 de ani la Ierusalim. Ca lungime a domniei este pe locul doi, după Manase, împăratul lui Iuda, care a domnit 55 de ani la Ierusalim. Azaria/Ozia a fost un rege bun. El a fost privilegiat datorită istoriei familiei lui și datorită contextului spiritual în care a domnit:

1.     Bunicul său, Ioas, și tatăl său, Amația, au fost împărați ,,buni” și el a crescut în acest context.

2.     A fost contemporan cu prorocul Isaia: ,,În anul morții împăratului Ozia, am văzut pe Domnul șezând pe un scaun de domnie foarte înalt și poalele mantiei Lui umpleau Templul” (Isaia 6:1). Slujba lui Isaia s-a desfășurat în timpul domniei a patru împărați din Iuda: Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia (Isaia 1:1).

3.     A fost contemporan cu prorocul Zaharia: ,,A căutat pe Domnul în timpul vieții lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu…” (2 Cron. 26:5a)

4.     Dumnezeu l-a binecuvântat: ,,…în timpul în care l-a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propășească” (vers. 5b). ,,Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor și împotriva maoniților. Amoniții aduceau daruri lui Ozia și faima lui s-a întins până la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic” (2 Cron. 26:7-8). ,,Faima lui s-a întins până departe căci a fost ajutat în chip minunat, până ce a ajuns foarte puternic” (2 Cron. 26:15b).

Azaria a avut multe realizări, dar și multe greșeli pe care le vom remarca în devoționalul de la 2 Cronici 26, text care va relua istoria regelui Azaria /Ozia.

În al 38-lea an al domniei lui Azaria în Iuda, a început să domnească în Israel regele Zaharia, fiul lui Ieroboam. El a fost un împărat rău și a domnit doar șase luni. A fost ucis în public de Salum care i-a urmat la tron. Faptul că opinia publică nu a reacționat la crima lui Salum care a devenit rege este semnul că Zaharia nu s-a bucurat de sprijinul popular.

Salum s-a urcat pe tronul Israelului doar pentru o lună. Numai Zimri, care a domnit 7 zile, a avut o domnie mai scurtă ca a lui (1 Regi 16:15-20). Menahem, comandantul armatei, a venit în Samaria, l-a ucis pe Salum și a devenit rege în locul lui.

În al 39-lea an al domniei lui Azaria, împăratul lui Iuda, Menahem a devenit rege și a domnit zece ani la Samaria (752-742 î. Cr.). El a fost un rege rău, ca toți ceilalți 18 regi ai Israelului. După moartea lui Menahem, fiul său, Pecahia, a domnit în locul acestuia. Și el a fost un rege rău.

Pecah, slujbașul lui Pecahia, a creat o revoltă împreuna cu 50 de galaadiți, l-a ucis pe regele Pecahia și câteva căpetenii din anturajul acestuia.

Pecah a devenit rege în Israel în al 52-lea an al domniei lui Azaria. În timpul domniei sale de 20 de ani, celebru rege asirian, Tiglat-Pileser, a cucerit mai multe teritorii din Regatul de Nord. În al 20-lea an al domniei lui Iotam, fiul lui Azaria, Osea, fiul lui Ela, l-a ucis pe regele Pecah și a devenit rege în locul său. Ca și Menahem și Pecahia, Osea a avut o atitudine de supunere față de Asiria.

În al doilea an al domniei lui Pecah, a început să domnească în Iuda Iotam, în calitate de coregent, împreună cu tatăl său, Azaria. El a fost un împărat bun și a domnit 16 ani la Ierusalim. Iotam a fost un rege bun, însă nu a îndepărtat înălțimile, locul altarelor păgâne. În cartea 2 Cronici, capitolul 27 vom reveni asupra domniei lui Iotam.

Acum a venit timpul rugăciunii și vom mulțumi împreună lui Dumnezeu pentru providența Sa – ,,El urcă, El coboară…”. Apoi, ne vom ruga Domnului să nu ne lăsăm influențați de oameni lipsiți de caracter. De patru ori expresia aceasta este întâlnită în capitolul de față (vers. 9, 18, 24 și 28). De 16 ori se pomenește în cartea 2 Regi despre influența demonică pe care a avut-o regele Ieroboam, fiul lui Nebat, asupra succesorilor lui. Scriptura îl prezintă pe regele Ieroboam ca pe un model negativ care îi inspiră pe oamenii răi. De asemenea, regele David este prezentat ca un exemplu pozitiv, ca un model al excelenței în credință și ascultare: ,,…cum făcuse tatăl său, David“ (1 Regi 15:3; 16:2; 2 Regi 18:3; 19:34: 20:6; 2 Cronici 28:1; 29:2; Isaia 37:35). Când Asiria a distrus Samaria și a dus în robie Regatul de Nord în care domnea regele Osea, profetul a făcut o remarcă care se constituie într-o dramatică lecție de viață: ,,Căci Israel se dezlipise de casa lui David şi făcuse împărat pe Ieroboam, fiul lui Nebat, care-l abătuse de la Domnul şi făcuse pe Israel să săvârșească un mare păcat.” (2 Regi 17:21)

Pastor Luigi Mițoi

Monday, 27 November 2023: 2 Kings 15:1-38 – Azariah, King of Judah

We will take a very brief incursion into the past to better understand what is happening in the present. The Jewish monarchy lasted approximately 500 years (1050-586 B.C.). It was preceded by the period of the judges and followed by the period of the prophets.

In the time of the prophet Samuel (Acts 13:20), who was also the last judge in Israel (1 Sam. 7:15), the Jews, inspired by the legislation of neighboring countries, asked for a king to lead them (1 Samuel 8:19-20). The first king, Saul, reigned for 40 years in Israel, starting in 1050 B.C. For the following 40 years, David was king, and achieved the unification of the 12 tribes/clans of Israel under his authority. Solomon was the third king in Israel and reigned for 40 years in Israel.

After his death, in 930 B.C., his son Rehoboam was made king. Because of the foolishness and disobedience of the young king Rehoboam, Israel was divided into two kingdoms (1 Kings 12:16). The 12 tribes of Israel were split. The tribes of Judah and Benjamin formed the Southern Kingdom (Judah), under the rule of Rehoboam, while the other 10 tribes formed the Northern Kingdom (Israel), with Jeroboam as king. In fact, this division was a punishment for the idolatry of King Solomon (1 Kings 11:11-13; 1 Kings 12:15).

During this period of about 500 years, the country was ruled by the three kings of the united kingdom: Saul, David, and Solomon. After the division, the two kingdoms were ruled by 39 kings – 20 of Judah and 19 of Israel. The biblical books that frame this period are 1 Samuel 13 and 2 Samuel, 1 and 2 Kings, and 1 and 2 Chronicles.

During this time period, the 20 kings of Judah alternated with the 19 kings of Israel in leading the two divided kingdoms. For this reason, the beginning of each king's reign is reported relative to the king of the other kingdom.

Returning to today's chapter (2 Kings 15), the writer presents two kings of Judah and five of Israel. King Azariah is also called Uzziah (v. 13, 32, 34). He began to reign in Judah in the 27th year of Jeroboam, king of Israel (v. 1), in the year 767 B.C.

Azariah/Uzziah became king at the age of 16, after his father, King Amaziah, was killed. Azariah reigned 52 years in Jerusalem. In terms of the length of reign, he is second only to Manasseh, king of Judah, who reigned 55 years in Jerusalem. Azariah/Uzziah was a good king. He was privileged because of his family's history and the spiritual context in which he reigned:

1.     His grandfather, Joash, and his father, Amaziah, were “good” kings, and he grew up in this context.

2.     He was a contemporary of the prophet Isaiah: “In the year that King Uzziah died, I saw the Lord sitting upon a throne, high and lifted up, and the train of his robe filled the temple” (Isaiah 6:1). Isaiah's ministry took place during the reign of four kings of Judah: Uzziah, Jotham, Ahaz, and Hezekiah (Isaiah 1:1).

3.     He was a contemporary of the prophet Zechariah: “ He sought God during the days of Zechariah, who instructed him in the fear of God. …” (2 Chronicles 26:5a)

4.     God blessed him: “…as long as he sought the LORD, God gave him success” (verse 5b). “ God helped him against the Philistines and against the Arabs who lived in Gur Baal and against the Meunites. The Ammonites brought tribute to Uzziah, and his fame spread as far as the border of Egypt, because he had become very powerful.” (2 Chronicles 26:7-8). “His fame spread far and wide, for he was greatly helped until he became powerful” (2 Chronicles 26:15b).

Azariah had many achievements, but also many mistakes, which we will discuss in the devotional from 2 Chronicles 26, a text that will resume the history of King Azariah/Uzziah.

In the 38th year of Azariah's reign in Judah, King Zechariah, the son of Jeroboam, began to reign in Israel. He was an evil king and reigned only six months. He was publicly killed by Shallum, who succeeded him on the throne. The fact that the public opinion did not react to the crime of Shallum, who became king, is a sign that Zechariah did not enjoy popular support.

Shallum ascended to the throne of Israel only for a month. Only Zimri, who reigned 7 days, had a shorter reign than his (1 Kings 16:15-20). Menahem, the army commander, came to Samaria, killed Shallum, and became king in his place.

In the 39th year of Azariah's reign, King of Judah, Menahem became king and reigned ten years in Samaria (752-742 B.C.). He was an evil king, like all the other 18 kings of Israel. After Menahem's death, his son, Pekahiah, reigned in his place. He too was an evil king.

Pekah, the servant of Pekahiah, started a revolt with 50 Gileadites, killed King Pekahiah and several chiefs from his entourage.

Pekah became king in Israel in the 52nd year of Azariah's reign. During his 20-year reign, the famous Assyrian king, Tiglath-Pileser, conquered several territories from the Northern Kingdom. In the 20th year of Jotham's reign, the son of Azariah, Hoshea, the son of Elah, killed King Pekah and became king in his place. Like Menahem and Pekahiah, Hoshea had a submissive attitude towards Assyria.

In the second year of Pekah's reign, Jotham began to reign in Judah as co-regent with his father, Azariah. He was a good king and reigned 16 years in Jerusalem. Jotham was a good king, but he did not remove the sites of pagan altars. In the book of 2 Chronicles, chapter 27, we will return to the reign of Jotham.

Now it is time for prayer, and we will thank God together for His providence – “He lifts up, He brings down…”. Then, we will pray to the Lord not to let us be influenced by people lacking character. This expression is encountered four times in this chapter (verses 9, 18, 24, and 28). In the book of 2 Kings, the demonic influence that King Jeroboam, the son of Nebat, had on his successors is mentioned 16 times. The Scripture presents King Jeroboam as a negative model that inspires evil people. Also, King David is presented as a positive example, as a model of excellence in faith and obedience: “…as his father David had done” (1 Kings 15:3; 16:2; 2 Kings 18:3; 19:34; 20:6; 2 Chronicles 28:1; 29:2; Isaiah 37:35). When Assyria destroyed Samaria and took the Northern Kingdom into captivity, where King Hoshea reigned, the prophet made a remark that constitutes a dramatic life lesson: “For Israel had separated from the house of David and made Jeroboam, the son of Nebat, king, who drove them away from the Lord and made Israel commit a great sin.” (2 Kings 17:21)