26 noiembrie

Duminică, 26 noiembrie 2023, 2 Regi 14:1- Domnia lui Amația în Iuda

Anul urcării la tron a unui rege din Iuda sau Israel este întotdeauna sincronizat cu anul de domnie al regelui din celălalt regat – ,,În al doilea an al lui Ioas (Israel), fiul lui Ioahaz, împăratul lui Israel, a început să domnească Amația, fiul lui Ioas, împăratul lui Iuda” (2 Regi 14:1). Deși Biblia vorbește despre Amația ca despre un împărat bun, menționează și faptul că inima lui nu a fost în totul dată lui Dumnezeu: ,,El a făcut ce este bine înaintea Domnului, dar cu o inimă care nu era în totul a Lui” (2 Cron. 25:2).

Este demn de menționat și faptul că întotdeauna în istoria monarhiei lui Iuda, David este reperul divin cu care Biblia îi compară pe toți ceilalți descendenți: ,,Amația a făcut ce este plăcut înaintea Domnului, totuși nu ca tatăl său, David; ci a lucrat în totul cum lucrase tatăl său, Ioas” (2 Regi 14:3). Deși comportamentul lui exterior a fost plăcut Domnului, inima lui nu a fost 100% a lui Dumnezeu.

Când Amația a ajuns la tron, l-a răzbunat pe tatăl său, Ioas, omorându-i pe Zabad și Ioazabad, cei doi bărbați care i-au ucis tatăl (2 Cron. 24:26). Totuși, Amația nu i-a omorât pe fiii lui Zabad și Iozabad, datorită Legii lui Moise care spune: ,,Să nu se omoare părinții pentru copii și să nu se omoare copiii pentru părinți. Fiecare să fie omorât pentru păcatul lui” (Deut. 24:16). Este remarcabil faptul că Amația a respectat Lega lui Dumnezeu, lăsând în viață pe copiii ucigașilor tatălui lui, o atitudine rar întâlnită în vremea aceea sângeroasă.

Amația a organizat poporul pe seminții și pe familii, a așezat lideri peste grupuri de mii și de sute, a organizat și a instruit armata. El a angajat 100.000 de mercenari din seminția lui Efraim, din Israel, cu scopul să poarte un război cu edomiții pentru recuperarea unei cetăți. Biblia nu spune că Amația ar fi făcut ceva spiritual/religios, ci toată organizarea lui a fost la nivel administrativ-organizatoric. Nu a luat nici o măsură împotriva idolatriei, nu a făcut nici o trezire, nici o reformă spirituală. Nu se pomenește nimic despre Templu, despre Cartea Domnului, despre rugăciune sau altceva de felul acesta. 

Stilul de viață a lui Amația, acțiunile și prioritățile sale exprimă o slabă credință și speranță în Dumnezeu:

1)    Dumnezeu nu este prezent în planurile lui. Angajează 100.000 de soldați din Israel pentru războiul cu Edom, cu 100.000 de talanți de argint, însă nici nu i-a trecut prin cap să ceară ajutorul lui Dumnezeu. A neglijat cu desăvârșire istoria evreilor, care de la început până la momentul prezent fuseseră călăuziți și protejați de Dumnezeu. Chiar și atunci când prorocul îi spune că Dumnezeu este supărat pe faptul că a angajat soldați străini și nu s-a încrezut în Iehova, el se gândește mai întâi la bani: ,,Dar ce să fac cu cei 100.000 de talanți pe care i-am dat soldaților?” (2 Cron. 25:9). Prorocul, un om înțelept, îi răspunde cu subînțeles: ,,Dumnezeu poate să-ți dea mai mult decât atât.”

2)    Dumnezeu nu este prezent în inima lui. Se întoarce biruitor de la războiul cu edomiții și aduce cu el idolii acestora. Dumnezeu trimite un profet să-l mustre: ,,Pentru ce ai căutat pe dumnezeii poporului acestuia, când ei n-au putut să-și izbăvească poporul din mâna ta?” (2 Cron. 25:15). Cu alte cuvinte, Dumnezeu i-a spus: ,,De ce ai nevoie de ceva nefolositor, în timp ce renunți la Cineva care te-a salvat?” Asemenea tatălui său, Ioas, care l-a ucis pe Zaharia, fiul mentorului său, Amația îl amenință pe profet. Cuvintele pe care împăratul i le adresează demonstrează pustia spirituală care-i bântuia sufletul:

a.     ,,Oare te-am făcut sfetnic al împăratului”?  El l-a subapreciat sfatul lui Dumnezeu, pentru ca prorocul nu a vorbit de la el.

b.     ,,Pentru ce vrei să fii lovit?” Amenințarea lui are drept scop să îl intimideze pe profet.

c.     ,,Pleacă”. Amația l-a scos afară pe profet, dezonorându-L pe Dumnezeu care îl trimisese. Este remarcabil că prorocul nu se contrazice cu el, nu se ceartă, nu își apără prorocia, însă îi spune adevărul: ,,Din faptul că nu asculți, îmi dau seama că Dumnezeu te-a lepădat.”

3)    Dumnezeu nu este prezent în slujirea lui. Umflat de mândria succesului pe care l-a avut în războiul cu Edom, a inițiat un război cu Israel. Ioas, împăratul lui Israel, îi vorbește cu înțelepciune, însă nebunia lui Amația este prea mare ca să-l audă și să-l înțeleagă. Această nebunie era consecința retragerii binecuvântării lui Dumnezeu, pe care el Îl dezonorase și al Cărui cuvânt îl batjocorise (2 Cron. 25:19). Din cauza faptului că el era liderul poporului, nebunia nu l-a omorât doar pe el, ci și pe poporul lui Iuda. Ioas, împăratul lui Israel, a dărâmat 400 de coți din zidul Ierusalimului (două sute de metri). Mai mult, Ioas a luat vasele de aur și argint, toți banii din visterie și a luat ostatici din Ierusalim.

1)    Dumnezeu nu este prezent în viața lui. Chiar dacă Amația mai trăiește încă 15 ani după moartea împăratului Ioas, el are un sfârșit tragic, asemenea tatălui său. Când poporul a văzut mișelia tatălui său, care l-a omorât pe Zaharia, l-au urât și l-au ucis. Tot la fel, când poporul a văzut că Amația s-a îndepărtat de Domnul, l-au urât. El a fugit în Lachiș și s-a ascuns, dar ei l-au găsit și l-au omorât.

Este ciudat faptul că nu a învățat nimic din greșelile tatălui său, motiv pentru care a avut parte de același tragic sfârșit. Este ciudat, de asemenea, că, deși a fost împărat și a avut toate privilegiile, a sfârșit atât de dureros, lepădat de Dumnezeu și de oamenii pe care i-a slujit.

Ne vom opri pentru timpul de rugăciune și Îi vom mulțumi Domnului că putem învăța lucruri atât de prețioase din viețile oamenilor menționați de Scriptură. Apoi, vom cere Domnului în rugăciune, înțelepciune, modestie și teamă de Domnul. Vom cere ajutorul Domnului ca să rămânem credincioși și să nu ne pierdem în mândrie și nebunie.

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, November 26, 2023: 2 Kings 14:1- Amaziah’s Reign in Judah

The year a king of Judah or Israel ascended to the throne is always synchronized with the reign year of the king from the other kingdom – “In the second year of Joash son of Jehoahaz king of Israel, Amaziah son of Joash king of Judah began to reign” (2 Kings 14:1). Although the Bible speaks of Amaziah as a good king, it also notes that his heart was not fully committed to God: “He did what was right in the eyes of the Lord, but not with a whole heart” (2 Chronicles 25:2).

It is worth noting that throughout the history of the monarchy of Judah, David is the divine benchmark by which the Bible compares all other descendants: “Amaziah did what was right in the eyes of the Lord, but not like his father David; he did everything just as his father Joash had done” (2 Kings 14:3). Although his external behavior was pleasing to the Lord, his heart was not 100% with God.

When Amaziah came to the throne, he avenged his father Joash by killing the men who had murdered him, Zabad and Jehozabad (2 Chronicles 24:26). However, Amaziah did not kill the sons of Zabad and Jehozabad, due to the Law of Moses which says: “Parents shall not be put to death for their children, nor children put to death for their parents; each will die for their own sin” (Deuteronomy 24:16). It is remarkable that Amaziah respected the Law of God, leaving the children of his father's murderers alive, a rare attitude in that bloody time.

Amaziah organized the people by clans and families, appointed leaders over groups of thousands and hundreds, and trained the army. He hired 100,000 mercenaries from the tribe of Ephraim, from Israel, with the goal of waging war against the Edomites to recover a city. The Bible does not say that Amaziah did anything spiritual/religious; all his organization was at an administrative level. He took no action against idolatry, initiated no revival, and enacted no spiritual reform. There is no mention of anything about the Temple, the Book of the Lord, prayer, or the like.

The lifestyle of Amaziah, his actions, and his priorities express a weak faith and hope in God:

1)    God is not present in his plans. He hired 100,000 soldiers from Israel for the war with Edom, paying 100 talents of silver, but it never occurred to him to ask for God's help. He completely neglected the history of the Israelites, who had been guided and protected by God from the beginning until the present. Even when the prophet tells him that God is displeased with the fact that he hired foreign soldiers and did not trust in Jehovah, he first thinks of the money: “But what about the hundred talents I paid for the Israelite troops?” (2 Chronicles 25:9). The prophet, a wise man, subtly responds: “The Lord can give you much more than that.”

2)    God is not present in his heart. He returns victorious from the war with the Edomites and brings their idols with him. God sends a prophet to rebuke him: “Why do you consult this people's gods, which could not save their own people from your hand?” (2 Chronicles 25:15). In other words, God told him: “Why do you need something useless when you are forsaking Someone who saved you?” Like his father Joash, who killed Zechariah, the son of his mentor, Amaziah threatens the prophet. The words the king speaks to him demonstrate the spiritual desolation within his soul:

a)     “Did I appoint you as my advisor?” He underestimates God's advice; the prophet did not speak on his own.

b)    “Why should you get hurt?” His threat aims to intimidate the prophet.

c)     “Be quiet!” Amaziah dismisses the prophet, dishonoring the God who sent him. Remarkably, the prophet does not argue with him, does not defend his prophecy, but tells him the truth: “I know that God has determined to destroy you because you have not listened and have rejected his counsel.”

3)    God is not present in his service. Puffed up with pride from his success in the war with Edom, he initiated a war with Israel. Joash, the king of Israel, speaks to him wisely, but Amaziah's folly is too great for him to hear and understand. This folly is the consequence of the withdrawal of God's blessing, whom he dishonored and whose word he mocked (2 Chronicles 25:19). Because he was the leader of the people, his folly did not only kill him but also the people of Judah. Joash, the king of Israel, demolished 400 cubits of the wall of Jerusalem (about 200 meters). Moreover, Joash took all the gold and silver vessels, all the treasury's money, and hostages from Jerusalem.

4)    God is not present in his life. Even though Amaziah lives for another 15 years after the death of King Joash, he meets a tragic end like his father. When the people saw the treachery of his father, who had killed Zechariah, they hated and killed him. Similarly, when the people saw that Amaziah had turned away from the Lord, they hated him. He fled to Lachish and hid, but they found and killed him.

It is strange that Amaziah learned nothing from his father's mistakes, which led to the same tragic end. It is also strange that, although he was a king and had all the privileges, he met such a painful end, forsaken by God and the people he served.

We will pause for a time of prayer and thank the Lord that we can learn such precious lessons from the lives of the people mentioned in Scripture. Then, in prayer, we will ask the Lord for wisdom, modesty, and the fear of the Lord. We will ask for God's help to remain faithful and not to get lost in pride and folly.