29 martie

Vineri, 29 martie 2024, Iov 13:1-27 – Răspunsul lui Iov (a doua parte)

Iov le cere de mai multe ori celor trei ,,prieteni” să-l asculte. Vorbind, ei și-au expus ignoranța și lipsa de compasiune, vorbind de sus, cu multă duritate și fără milă. În capitolul 42:7-9, cei trei ,,înțelepți” vor fi mustrați de Dumnezeu pentru că și-au prezentat părerile tradiționale drept Cuvânt de la Dumnezeu.

Iov nu argumentează cu ei, ci el vorbește cu Dumnezeu (vers. 20-28). Îi cere lui Dumnezeu să nu-l îngrozească (intimideze). Dumnezeu nu-i răspunde decât mai târziu. Iov Îl întreabă pe Dumnezeu de ce îl consideră un vrăjmaș și de ce ,,lovește o frunză, un pai uscat” (vers. 24-25). Comparația aceasta vorbește despre măreția lui Dumnezeu și despre micimea lui Iov.

Apoi Iov Îl întreabă pe Dumnezeu de ce Își amintește de păcatele adolescenței lui și acum îl pedepsește pentru ele (vers. 26). Iov se simte prizonier în propria viață, urmărit de sfințenia și judecata lui Dumnezeu.

Apoi se oprește, tace și așteaptă. Ce poate să facă muritorul în fața Atotputernicului Dumnezeu? În raport cu Dumnezeu, argumentarea incriminează, căința restaurează. Dumnezeu nu are nevoie de argumentele noastre; El așteaptă căința noastră pentru păcatele pe care le-am făcut. Nici un om nu este fără păcat, de aceea regretul păcatelor făcute activează mila și harul lui Dumnezeu.

Prin mila lui Dumnezeu, omul nu mai primește pedeapsa pe care o merită pentru păcatele făcute.

Prin harul lui Dumnezeu, omul primește justificarea prin Cristos și este iertat și mântuit.

Urmează să ne rugăm și, asemenea unor cunoscători ai Evangheliei lui Dumnezeu, vom cere milă, nu dreptate. Dacă Dumnezeu S-ar purta cu dreptate față de noi, nu ar fi nimeni mântuit. Însă El Se poartă cu milă și, prin Cristos, prin credință, ne socotește neprihăniți.

,,Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii, deoarece prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului. Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără lege – despre ea mărturisesc Legea şi Prorocii – şi anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți şi peste toţi cei ce cred în El. Nu este nicio deosebire. Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. Pe El, Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire, ca să-Şi arate neprihănirea Lui, căci trecuse cu vederea păcatele dinainte, în vremea îndelungii răbdări a lui Dumnezeu, pentru ca, în vremea de acum, să-Şi arate neprihănirea Lui în aşa fel încât să fie neprihănit, şi totuşi să socotească neprihănit pe cel ce crede în Isus. Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinţei. Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii” (Romani 3:20-28).

A lui Dumnezeu să fie lauda și cinstea!

Pastor Luigi Mițoi

Friday, March 29, 2024: Job 13:1-27 – Job's Response (Second Part)

Job repeatedly asks his three “friends” to listen to him. By speaking, they have demonstrated their ignorance and lack of compassion, talking down to him with much harshness and without mercy. In chapter 42:7-9, the three “wise men” will be reprimanded by God for presenting their traditional views as the Word of God.

Job does not argue with them, but he speaks to God (verses 20-28). He asks God not to terrify (intimidate) him. God does not answer until later. Job asks God why He considers him an enemy and why “ Will you torment a windblown leaf?” (verses 24-25). This comparison speaks of God's majesty and Job's insignificance.

Then Job asks God why He remembers the sins of his youth and now punishes him for them (verse 26). Job feels imprisoned in his own life, pursued by God's holiness and judgment.

Then he stops, remains silent, and waits. What can a mortal do in the presence of the Almighty God? In relation to God, arguing incriminates, repentance restores. God does not need our arguments; He awaits our repentance for the sins we have committed. No man is without sin; hence, regret for committed sins activates God's mercy and grace. Through God's mercy, man no longer receives the punishment he deserves for his sins. Through God's grace, man receives justification through Christ and is forgiven and saved.

We will pray, and like connoisseurs of God's Gospel, we will ask for mercy, not justice. If God were to treat us with justice, no one would be saved. But He acts with mercy, and through Christ, by faith, He considers us righteous.

“ Therefore no one will be declared righteous in God’s sight by the works of the law; rather, through the law we become conscious of our sin. But now apart from the law the righteousness of God has been made known, to which the Law and the Prophets testify. This righteousness is given through faith in Jesus Christ to all who believe. There is no difference between Jew and Gentile, for all have sinned and fall short of the glory of God, and all are justified freely by his grace through the redemption that came by Christ Jesus. God presented Christ as a sacrifice of atonement, through the shedding of his blood—to be received by faith. He did this to demonstrate his righteousness, because in his forbearance he had left the sins committed beforehand unpunished— he did it to demonstrate his righteousness at the present time, so as to be just and the one who justifies those who have faith in Jesus. Where, then, is boasting? It is excluded. Because of what law? The law that requires works? No, because of the law that requires faith. For we maintain that a person is justified by faith apart from the works of the law” (Romans 3:20-28).

To God be the praise and honor!