28 octombrie

Luni, 28 octombrie 2024, Eclesiastul 1:1-11

Scriitorul cărții este Solomon. El este identificat ca ,,fiul lui David” (vers. 1), ,,împăratul Ierusalimului” (vers. 1) și ,,împărat peste Israel în Ierusalim” (vers. 12).

Cartea Eclesiastul este o confesiune a unui suflet care a eșuat în căutarea lui după fericire. Mesajul este plin de pesimism și dezamăgire pentru că, excluzându-L pe Dumnezeu din viața lui, a ajuns la sfârșit cu mâna goală.

Tradiția evreiască spune că Solomon a scris cartea Cântarea Cântărilor în tinerețe, cartea Proverbelor la maturitate și cartea Eclesiastul spre apusul vieții, când a ajuns să fie copleșit de regrete pentru anii risipiți în plăcerile cărnii și în idolatrie (1 Împărați 11).

În secțiunea autobiografică (1:12-2:26) el a spus că a întrecut în înțelepciune pe toți cei care au stăpânit înaintea (lui… peste Ierusalim – vers. 16); că a avut mulți sclavi (2:7); că a fost foarte bogat (2:8); că a realizat mari construcții (2:4-6).

Solomon este cercetătorul și colecționarul de experiențe personale care a dorit să adune într‑o carte toate răspunsurile posibile la întrebarea: Ce este viața și care este scopul ei? Aceasta este întrebarea care străbate toată cartea: ,,Ce folos are omul din toată truda lui de sub soare? Cu ce rămâne la sfârșit?”

Scopul nedeclarat al cărții este acela de a demonstra inutilitatea căutării după fericire în domeniul existenței vremelnice și efemere. Cartea este o predică construită din gândurile, întrebările, îndoielile, nelămuririle, observațiile, experiențele și sfaturile scriitorului. El se adresează omului îndrăgostit de viață, dornic să îi descopere sensul. Duhul Sfânt a folosit experiența, căutările și înțelepciunea lui Solomon pentru a adresa un mesaj relevant omului secularizat.

În versetele 1-11, scriitorul prezintă inutilitatea tuturor eforturilor umane. Se repetă de multe ori expresia ,,totul este o deșertăciune (fără sens)”. Scriitorul este deprimat și frustrat de viață pentru că viața fără Dumnezeu este văzută ca o obligație, munca este fără preț și plăcerea fără sens. Viața fără Dumnezeu este zadarnică, plină de frustrări și fără scop.

În rugăciunea care urmează să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a descoperit Evanghelia, ne-a mântuit sufletul și ne-a dat un scop etern.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, October 28, 2024, Ecclesiastes 1:1-11

The writer of the book is Solomon. He is identified as “the son of David” (verse 1), “king in Jerusalem” (verse 1), and “king over Israel in Jerusalem” (verse 12).

The book of Ecclesiastes is the confession of a soul that has failed in its pursuit of happiness. The message is filled with pessimism and disappointment because, by excluding God from his life, he reached the end with empty hands.

Jewish tradition says that Solomon wrote the Song of Songs in his youth, the book of Proverbs in his maturity, and Ecclesiastes toward the sunset of his life, when he had become overwhelmed with regrets for the years wasted on worldly pleasures and idolatry (1 Kings 11).

In the autobiographical section (1:12-2:26), he said that he surpassed in wisdom all who ruled before him (over Jerusalem – verse 16); that he had many slaves (2:7); that he was very rich (2:8); and that he achieved great building projects (2:4-6).

Solomon is the researcher and collector of personal experiences who wanted to gather into one book all possible answers to the question: What is life and what is its purpose? This is the question that runs throughout the book: “What does a man gain from all his toil under the sun? What does he have at the end?”

The undeclared purpose of the book is to demonstrate the futility of seeking happiness in the realm of temporary and fleeting existence. The book is a sermon built from the writer's thoughts, questions, doubts, uncertainties, observations, experiences, and advice. He addresses the person who is in love with life, eager to discover its meaning. The Holy Spirit used Solomon’s experience, pursuits, and wisdom to deliver a relevant message to the secular person.

In verses 1-11, the writer presents the futility of all human efforts. The expression “everything is vanity (meaningless)” is repeated many times. The writer is depressed and frustrated by life because life without God is seen as an obligation, work has no value, and pleasure is without purpose. Life without God is pointless, full of frustrations, and without direction.

In the following prayer, let us thank God for revealing the Gospel to us, for saving our souls, and for giving us an eternal purpose.