28 ianuarie

Duminică, 28 ianuarie 2024: 2 Cronici 23:1-21 – Ioas se încununează împărat în Iuda

Monarhia lui Israel a avut doi regi cu numele Ioas, unul în Iuda, despre care studiem acum (2 Regi 11) și unul în Israel  (2 Regi 13). Ioas este cel de-al 7-lea rege al lui Iuda (al 7-lea fără Atalia, care a domnit înaintea lui). El a domnit 40 de ani la Ierusalim, în timp ce în Israel domnea Iehu. Ioas a fost fiul împăratului Ahazia și al lui Tibia, o femeie din Bat-Șeba (2 Regi 12:1). Soția marelui preot Iehiada, Ioseba, era fiica fostului rege, Ioram. În felul acesta, Iehoiada aparținea liniei regale prin căsătorie.

Ioas a fost proclamat împărat la vârsta de 7 ani de către preotul Iehoiada, care a organizat pedepsirea cu moartea a idolatrei Atalia (2 Cronici 23:15). Casa lui Baal a fost dărâmată de popor, altarele şi chipurile sale sfărâmate, preotul lui Baal, Matan, pedepsit cu moartea (2 Cronici 23:17), căci îndemnarea la idolatrie se pedepsea cu moartea (Deuteronom 13:6-11).

Biblia spune despre Ioas că ,,a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieții lui Iehoiada” (2 Cronici 24:2). În primul rând, Iehoiada l-a ajutat pe Ioas să-și întemeieze o familie. Ioas a organizat un sistem de strângere de fonduri și a dispus restaurarea Casei lui Dumnezeu, care se degradase din cauza nefolosirii.

Iehoiada a făcut un legământ cu Ioas și cu poporul, care au dărâmat altarele lui Baal și au omorât pe Matan, preotul lui Baal. Iehoiada, fiind în vârstă de 130 de ani, moare sătul de zile și, datorită respectului de care se bucura, a fost înmormântat în mormintele împăraților, cu mare cinste.

După moartea acestui mare bărbat, Ioas a acceptat influența liderilor răi, care i-au câștigat inima, închinându-se înaintea lui (2 Cronici 24:17). Sub influența lor nesănătoasă, a părăsit Casa lui Dumnezeu, începând să se închine din nou la idoli. Dumnezeu S-a mâniat și i-a avertizat prin proroci, însă ei au continuat să promoveze sistemul idolatru în țară.

Dumnezeu l-a inspirat pe Zaharia, fiul preotului Iehoiada, care tocmai murise, să aducă împăratului o mustrare aspră, însă el l-a omorât. Fără să țină cont de faptul că Zaharia era în slujba Domnului, fără să țină cont de tatăl său, Iehoiada, care-i facuse mult bine, Ioas s-a comportat ca un om fără minte.

Mânia lui Dumnezeu a venit peste el, iar sirienii au cucerit orașul și i-au jefuit casă. Pentru că Iehoiada era apreciat ca un erou național, vestea uciderii fiului lui Zaharia a instigat populația. Doi dintre slujitorii lui Ioas l-au omorât în timp ce era în pat și l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraților.

Ioas este exemplul contradictoriu al liderului care atinge excelența alături de Iehoiada și mediocritatea în compania altora. Lecția vieții acestor doi bărbați demonstrează că poziția este mai puțin importantă decât caracterul, prin faptul că, deși Ioas a fost împărat, nu a fost înmormântat în mormintele împăraților, în timp ce Iehoiada, nefiind împărat, a fost înmormântat acolo.

Este timpul potrivit să ne rugăm, cerând de la Dumnezeu mentori pentru generația tânără și pentru slujitorii începători.

Pastor Luigi Mițoi 

Sunday, January 28, 2024: 2 Chronicles 23:1-21 – Joash is Crowned King in Judah

The monarchy of Israel had two kings named Joash, one in Judah, whom we are studying now (2 Kings 11), and one in Israel (2 Kings 13). Joash is the seventh king of Judah (the seventh excluding Athaliah, who reigned before him). He reigned for 40 years in Jerusalem, during which time Jehu reigned in Israel. Joash was the son of King Ahaziah and Zibiah, a woman from Beersheba (2 Kings 12:1). The wife of the high priest Jehoiada, Jehosheba, was the daughter of the former king, Joram. In this way, Jehoiada was related to the royal line by marriage.

Joash was proclaimed king at the age of 7 by the priest Jehoiada, who organized the execution of the idolatress Athaliah (2 Chronicles 23:15). The house of Baal was demolished by the people, its altars and images shattered, and the priest of Baal, Mattan, executed (2 Chronicles 23:17), becuase the incitement to idolatry was punished by death (Deuteronomy 13:6-11).

The Bible says about Joash that “he did what was right in the eyes of the Lord all the years of Jehoiada the priest” (2 Chronicles 24:2). First and foremost, Jehoiada helped Joash establish a family. Joash organized a system of fundraising and directed the restoration of the House of God, which had fallen into disrepair due to neglect.

Jehoiada made a covenant with Joash and the people, who tore down the altars of Baal and killed Mattan, the priest of Baal. Jehoiada, at 130 years old, died full of days, and due to the respect he commanded, was buried with great honor in the tombs of the kings.

After the death of this great man, Joash accepted the influence of bad leaders, who won his heart, bowing down to them (2 Chronicles 24:17). Under their unhealthy influence, he abandoned the House of God and began to worship idols again. God became angry and warned them through prophets, but they continued to promote the idolatrous system in the country.

God inspired Zechariah, the son of the priest Jehoiada, who had just died, to bring a harsh rebuke to the king, but he had him killed. As he ignored the fact that Zechariah was in the service of the Lord, and he ignored his father, Jehoiada, who had done much good for him, Joash behaved like a senseless man.

God's wrath came upon him, and the Syrians conquered the city and plundered his house. Since Jehoiada was regarded as a national hero, the news of the killing of his son Zechariah incited the people. Two of Joash's servants killed him while he was in bed and buried him in the City of David, but not in the tombs of the kings.

Joash is a contradictory example of a leader who achieves excellence alongside Jehoiada and mediocrity in the company of others. The life lesson of these two men shows that position is less important than character, as although Joash was king, he was not buried in the tombs of the kings, whereas Jehoiada, who was not a king, was buried there.

It is the right time to pray, asking God for mentors for the younger generation and for novice servants.