27 noiembrie

Miercuri, 27 noiembrie 2024, Isaia 10:1-34

Versetele 1-4 se constituie într-o judecată a lui Dumnezeu care acuză conducătorii corupți ai țării. Pasajul acesta începe cu ,,Vai” (vers. 1a), un ,,vai” cu șase capete de acuzare:

1. Rosteau hotărâri nelegiuite
2. Scriau porunci nedrepte
3. Nu făceau dreptate săracilor
4. Răpeau dreptul nenorociților
5. Se purtau rău cu văduvele
6. Îi jefuiau pe orfani

Versetele 5-15 se constituie într-un proces deschis de Dumnezeu împotriva Asiriei. Dumnezeu S-a folosit de armata asiriană ca să pedepsească Regatul de Sud (Iuda). Doar că Asiria a făcut lucrul acesta cu răutate, dușmănie, aroganță și o nespusă mândrie. De aceea nimicitorul a fost nimicit.

Și acest pasaj începe cu un ,,Vai” (vers. 5a), un ,,vai” cu mai multe acuzații:

1. Neascultare – nu a judecat așa cum l-a trimis Dumnezeu să judece.
2. A administrat pedeapsa divină asupra lui Iuda cu bucurie și dușmănie.
3. S-a mândrit, enumerând alte ținuturi pe care le-a distrus.
4. A remarcat cu aroganță faptul că a învins idolii ,,păzitori” ai câtorva popoare fără ca aceștia să se poată apăra: Calno, Carchemis, Hamat, Arpad și Samariei.

Vorbind cu trufie, s-a lăudat spunând că va distruge și Ierusalimul, așa cum a distrus orașele enumerate, atitudine care a ofensat sfințenia lui Dumnezeu: ,,Dar, după ce Domnul Își va împlini toată lucrarea pe muntele Sionului și la Ierusalim, «voi pedepsi», zice Domnul, «pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate și pentru trufia privirilor lui semețe, căci el a zis: ‘Prin puterea mâinii mele am făcut aceste lucruri și prin înțelepciunea mea, căci sunt priceput; am împins înapoi hotarele popoarelor și le-am jefuit vistieriile și, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce ședeau pe scaunele lor de domnie; am pus mâna pe bogățiile popoarelor ca pe un cuib și, cum se strâng niște ouă părăsite, așa am strâns eu tot pământul: niciunul n-a mișcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul ca să ciripească.»” (vers. 12-14)

Versetele 16-43 descriu pedeapsa împotriva Asiriei și protejarea poporului sfânt (Iuda): ,,De aceea Domnul Dumnezeul oștirilor va trimite ofilirea prin războinicii Lui cei voinici și între aleșii Lui va izbucni un pârjol, ca pârjolul unui foc.” (vers. 16)

În anul 701 î. Cr., 185.000 de soldați au înconjurat Ierusalimul, însă au fost uciși. În anul 609 î. Cr., armata babiloniană a distrus Asiria. Acesta este un model istoric al felului în care sfârșesc cei care se împotrivesc lui Dumnezeu.

Fiind doar niște muritori imperfecți, să abordăm cu umilință acest aspect sensibil al trăirii noastre – păcatul mândriei, comparație, trufia. Să ne rugăm cu smerenie, cerând milă și har, dar și puterea Duhului Sfânt prin care vom ieși mai mult decât învingători: ,,Pot totul în Hristos, care mă întărește.” (Filipeni 4:13)

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, November 27, 2024 – Isaiah 10:1-34

Verses 1-4 represent a judgment from God that accuses the corrupt leaders of the nation. This passage begins with “Woe” (v. 1a), a “woe” with six accusations:

• They issue unrighteous decrees
• They write unjust ordinances
• They deprive the poor of justice
• They rob the rights of the oppressed
• They mistreat widows
• They plunder orphans

Verses 5-15 constitute an open case from God against Assyria. God used the Assyrian army to punish the Southern Kingdom (Judah). However, Assyria carried out this task with malice, hostility, arrogance, and immense pride. For this reason, the destroyer was destroyed.

This passage also begins with a “Woe” (v. 5a), a “woe” with several accusations:

• Disobedience – Assyria did not execute judgment as God intended.
• It administered divine punishment upon Judah with joy and hostility.
• It boasted, listing other lands it had destroyed.
• It arrogantly remarked on defeating the “guardian” idols of several nations, idols powerless to defend places like Calno, Carchemish, Hamath, Arpad, and Samaria.
• With pride, it claimed it would destroy Jerusalem just as it had the aforementioned cities, an attitude that offended God’s holiness:
  “When the Lord has finished all His work against Mount Zion and Jerusalem, He will say, ‘I will punish the king of Assyria for the willful pride of his heart and the haughty look in his eyes. For he says: “By the strength of my hand I have done this, and by my wisdom, because I have understanding. I removed the boundaries of nations, I plundered their treasures; like a mighty one, I subdued their kings. As one reaches into a nest, so my hand reached for the wealth of the nations; as people gather abandoned eggs, so I gathered all the countries; not one flapped a wing or opened its mouth to chirp.”’” (vv. 12-14)

Verses 16-34 describe the punishment of Assyria and the protection of God’s holy people (Judah):
“Therefore, the Lord, the Lord Almighty, will send a wasting disease upon his sturdy warriors; under his pomp, a fire will be kindled like a blazing flame.” (v. 16)

In 701 BC, 185,000 soldiers surrounded Jerusalem but were struck down. By 609 BC, the Babylonian army destroyed Assyria. This is a historical model of how those who oppose God ultimately meet their end.

As imperfect mortals, let us humbly address this sensitive area of our lives—pride, comparison, and arrogance. Let us pray with humility, asking for mercy and grace, as well as the power of the Holy Spirit through whom we will emerge as more than conquerors:
“I can do all things through Christ who gives me strength.” (Philippians 4:13)