26 noiembrie

Marți, 26 noiembrie 2024, Isaia 9:1-21

Capitolul 8 conține un mesaj dureros, descriind situația dramatică în care se află poporul lui Dumnezeu din punct de vedere spiritual, situație care afecta toate celelalte aspecte ale vieții. Amenințarea asiriană era iminentă și ei nu-i puteau face față.

Îndepărtându-se tot mai mult de Dumnezeu, s-au apropiat tot mai mult de practici oculte, iar oamenii nu mai aveau nici un respect pentru împărat și pentru Dumnezeu. În acest context, mesajul capitolului 9 aduce speranță, direcție și restaurare: „Totuși întunericul nu va împărăți veșnic pe pământul în care acum este necaz. După cum în vremurile trecute a acoperit cu ocară țara lui Zabulon și țara lui Neftali, în vremurile viitoare va acoperi cu slavă ținutul de lângă mare, țara de dincolo de Iordan, Galileea neamurilor.” (vers. 1)

În primele șapte versete ale capitolului 9, scriitorul anunță venirea lui Mesia, Copilul care Se va naște (întrupa) din fecioară și va deveni Eliberatorul poporului lui Dumnezeu: „Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni s-a dat și domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veșniciilor, Domn al păcii. El va face ca domnia Lui să crească și o pace fără sfârșit va da scaunului de domnie al lui David și împărăției Lui, o va întări și o va sprijini prin judecată și neprihănire, de acum și-n veci de veci. Iată ce va face râvna Domnului oștirilor.” (vers. 6-7)

În locul întunericului și al morții (8:22) va venit neprihănirea, lumina și viața (9:7). Nu oamenii au generat această lumină, ci Dumnezeu ne-a trimis-o prin Cristos (Copilul, Mesia, Emanuel). Evreii nu aveau o problemă cu Asiria, ci cu Dumnezeu.

În versetele 8-21 Isaia menționează starea de destrăbălare care a cuprins poporul, care stare cere pedeapsa lui Dumnezeu: „De mânia Domnului oștirilor, țara parcă ar fi aprinsă și poporul este ca ars de foc; nimeni nu cruță pe fratele său, fiecare jefuiește în dreapta și rămâne flămând, mănâncă în stânga și nu se satură. La urmă își mănâncă fiecare carnea brațului său: Manase mănâncă pe Efraim, Efraim – pe Manase și amândoi, împreună, pe Iuda. Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește și mâna Lui este tot întinsă.” (vers. 19-21)

Este greu de înțeles cum acest popor a putut fi în mod constant atât de păcătos. La fel este greu de înțeles cum acest Dumnezeu a putut fi atât de milos și Și-a trimis singurul Fiu la moarte, ca să poată ierta poporul păcătos în numele Fiului Său.

Ca și evreii de atunc,i și noi acum nu avem o problemă cu problemele pe care le avem, ci avem o problemă cu Dumnezeu. Restaurarea relației spirituale personale cu Dumnezeu este singura cheie pentru fericirea acestei vieți și pentru dobândirea vieții viitoare. Cristos a murit și pentru noi, de aceea noi nu trebuie decât să trăim pentru El și prin El.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, November 26, 2024 – Isaiah 9:1–21

Chapter 8 delivers a painful message, describing the dramatic spiritual state of God’s people, a condition that impacted every other aspect of their lives. The Assyrian threat was imminent, and they were unable to withstand it.

As they distanced themselves further from God, they turned increasingly toward occult practices, and respect for both the king and God had vanished among the people. In this context, the message of Chapter 9 brings hope, direction, and restoration:“Nevertheless, there will be no more gloom for those who were in distress. In the past, he humbled the land of Zebulun and the land of Naphtali, but in the future, he will honor Galilee of the nations, by the Way of the Sea, beyond the Jordan.” (v. 1)

In the first seven verses of Chapter 9, the writer announces the coming of the Messiah, the Child who will be born (incarnate) of a virgin and will become the Deliverer of God’s people:“For to us a child is born, to us a son is given, and the government will be on his shoulders. And he will be called Wonderful Counselor, Mighty God, Everlasting Father, Prince of Peace. Of the greatness of his government and peace there will be no end. He will reign on David’s throne and over his kingdom, establishing and upholding it with justice and righteousness from that time on and forever. The zeal of the Lord Almighty will accomplish this.” (vv. 6–7)

In place of darkness and death (8:22), righteousness, light, and life WOULD come (9:7). This light was not produced by human effort but sent by God through Christ (the Child, the Messiah, Emmanuel). The Jews did not have a problem with Assyria; they had a problem with God.

In verses 8–21, Isaiah describes the state of depravity that had overtaken the people, a condition that warranted God’s judgment:
“By the wrath of the Lord Almighty, the land will be scorched and the people will be fuel for the fire; they will not spare one another. On the right, they will devour, but still be hungry; on the left, they will eat, but not be satisfied. Each will feed on the flesh of their own offspring: Manasseh will feed on Ephraim, and Ephraim on Manasseh; together they will turn against Judah. Yet for all this, his anger is not turned away, his hand is still upraised.” (vv. 19–21)

It is difficult to comprehend how this people could remain so consistently sinful. Equally hard to grasp is how this God could be so merciful, sending His only Son to die so that He could forgive the sinful people in His Son’s name.

Like the Jews of that time, we too face a problem—not with our struggles, but with God. Restoring a personal spiritual relationship with God is the only key to true happiness in this life and eternal life to come. Christ died for us as well; therefore, we must live for Him and through Him.