27 februarie

Marți, 27 februarie 2024, Neemia 5:1-19 – Problemele poporului și reacția lui Neemia

Neemia a servit ca guvernator în Iudea între anii 445-433 î. Cr. Până acum, Neemia a fost confruntat cu probleme externe, dușmani din afară. Acum au apărut probleme din interior, probleme din comunitatea evreilor. De data aceasta problemele nu au mai fost generate de Sambalat și oamenii lui, ci de evreii din Ierusalim.

Pavel urma să spună peste aproximativ 500 de ani următoarele cuvinte: ,,Deseori, am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustie, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi.” (2 Corinteni 11:26)

Nemulțumirile care au răbufnit erau generate de absența lucrurilor necesare vieții. Multe familii nu mai aveau ce să mănânce pentru că, muncind la ziduri, nu au avut timp să semene grâul: ,,Noi, fiii noștri și fetele noastre suntem mulți, să ni se dea grâu ca să mâncăm și să trăim.” (v. 2) Alte familii și-au amanetat casele, proprietățile pentru a cumpăra hrană: „Punem zălog ogoarele, viile şi casele noastre, ca să avem grâu în timpul foametei” (v. 3). Alții au împrumutat bani de la cei bogați și pentru a plăti taxa pentru rege, iar acum nu-i mai puteau restitui: ,,Punem zălog ogoarele, casele și viile noastre pentru birul împăratului” (v. 4). O altă categorie de oameni erau aceia care pur și simplu își vindeau copiii pentru a-și putea plăti datoriile: ,,Şi totuşi carnea noastră este ca şi carnea fraţilor noştri, copiii noştri sunt ca şi copiii lor; şi iată, supunem la robie pe fiii noştri şi pe fetele noastre şi multe din fetele noastre au şi fost supuse la robie; suntem fără putere, căci ogoarele şi viile noastre sunt ale altora” (v. 5).

Toate ogoarele au fost confiscate din cauza incapacității de plată. Era o practică obișnuită în Orientul Apropiat antic să-i fie cuiva confiscată proprietatea și/sau copiii în cazul în care datornicul nu-și putea plăti datoria.

Aceste situații de criză profundă i-au împins pe oameni într-o stare de adâncă disperare. Când Neemia a înțeles starea de înfometare în care se găseau foarte mulți, a avut o izbucnire de mânie față de cei bogați care exploatau în mod nemilos starea de sărăcie a fraților lor. Neemia i-a mustrat pe cei care împrumutau bani cu dobândă fraților lor (Levitic 25:35-38) și le-a cerut cu autoritate să înapoieze lucrurile amanetate ale fraților lor. Știind că astfel de oameni nu se vor ține de cuvânt, Neemia le-a cerut să jure că își vor ține cuvântul.

Gândiți-vă la faptul că Dumnezeu a scos poporul evreu din prizonieratul egiptean și acum erau prizonierii propriilor lor frați. Aceasta nu este frăție – nici verișorii nu fac așa! Lecția de viață este una dureroasă. Dacă oamenii nu se tem de Dumnezeu, vor fi în stare să-i exploateze pe frații lor asemenea unor dușmani.

Să ne rugăm Domnului, cerând bunătate și compasiune. Prezența acestor virtuți în viața noastră este dovada prezenței divine!

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, February 27, 2024: Nehemiah 5:1-19 – The People's Problems and Nehemiah's Reaction

Nehemiah served as governor in Judah between 445-433 B.C. Initially, Nehemiah faced external problems, enemies from outside. Then, internal issues arose, problems within the Jewish community. This time, the problems were not caused by Sanballat and his people, but by the Jews in Jerusalem.

Paul would say about 500 years later: “Often on journeys, in dangers from rivers, dangers from robbers, dangers from my own people, dangers from Gentiles, dangers in the city, dangers in the wilderness, dangers at sea, dangers from false brothers.” (2 Corinthians 11:26)

The grievances that erupted were caused by the absence of life's necessities. Many families had nothing to eat because, working on the walls, they had no time to sow wheat: “We, our sons, and our daughters are many; let us get grain, that we may eat and live.” (v. 2) Other families mortgaged their houses and lands to buy food: “We have mortgaged our fields, vineyards, and houses, that we might buy grain because of the famine.” (v. 3). Others borrowed money from the wealthy to pay the king's tax, and now they could not repay it: “We have borrowed money for the king's tax on our fields and vineyards.” (v. 4). Another category of people were those who simply sold their children to be able to pay their debts: “ Although we are of the same flesh and blood as our fellow Jews and though our children are as good as theirs, yet we have to subject our sons and daughters to slavery. Some of our daughters have already been enslaved, but we are powerless, because our fields and our vineyards belong to others.” (v. 5).

All lands were confiscated due to inability to pay. It was a common practice in the Ancient Near East for someone's property and/or children to be confiscated if the debtor could not pay his debt.

These deep crisis situations pushed people into a state of profound despair. When Nehemiah understood the starvation state of many, he had an outburst of anger towards the wealthy who mercilessly exploited the poverty of their brethren. Nehemiah rebuked those who lent money at interest to their brothers (Leviticus 25:35-38) and authoritatively demanded they return the mortgaged items of their brothers. Knowing such people would not keep their word, Nehemiah made them swear to uphold their promise.

Consider the fact that God had delivered the Jewish people from Egyptian captivity, and now they were prisoners of their own brothers. This is not brotherhood – not even cousins do this! The life lesson is a painful one. If people do not fear God, they will be capable of exploiting their brothers like enemies.

Let us pray to the Lord, asking for kindness and compassion. The presence of these virtues in our life is the evidence of Divine presence!