Treci la conținut Treci la subsol

26 februarie

26 februarie, 2024

Luni, 26 februarie 2024, Neemia 4:1-23 – Opoziția dușmanilor

 

Conducătorii Samariei, Sambalat, Tobia și Ghesem, s-au mâniat foarte tare când au auzit că Neemia va restaura zidurile Ierusalimului (v. 1-3). I-au batjocorit pe evrei și i-au acuzat de revoltă împotriva împăratului Artaxerse (2:19).

 

Soluțiile lui Neemia la ironia și ridicularizarea descurajatoare a conducătorilor Samariei au fost rugăciunea și munca: ,,Ascultă, Dumnezeul nostru, cum suntem batjocoriți” (v. 4a). După ce s-a rugat, Neemia a continuat lucrul: ,,Am zidit zidul, care a fost isprăvit pretutindeni până la jumătate din înălțimea lui. Și poporul lucra cu inimă” (v. 6).

 

Israelienii s-au rugat și au lucrat. Rugăciunea este partea religioasă și se adresează lui Dumnezeu. Munca este partea profană și se raportează la oameni. Cei mai mulți oameni într-o situație de criză se concentrează doar pe una dintre cele două soluții. Neemia s-a rugat și a lucrat. Succesul evreilor a atras mânia sporită a dușmanilor. Sambalat, Tobia, Ghesem, Amoniții din est, Arabii din sud și Asodiții din vest s-au unit pentru a-i ataca pe evrei: ,,S-au unit toți împreună ca să vină împotriva Ierusalimului…” (v. 8).

 

Soluția lui Neemia a fost să continue să se roage, să lucreze și să pună o strajă permanentă pe ziduri: ,,Ne-am rugat Dumnezeului nostru şi am pus o strajă zi şi noapte, ca să ne apere împotriva loviturilor lor.” (v. 9)

 

Pe lângă riscul iminent al unui atac din partea dușmanilor, oamenii lui Neemia erau epuizați și descurajați. Neemia i-a încurajat cu numele și promisiunile Domnului: „Nu vă temeţi de ei! Aduceţi-vă aminte de Domnul cel mare şi înfricoşat şi luptaţi pentru fraţii voştri, pentru fiii voştri şi fetele voastre, pentru nevestele voastre şi pentru casele voastre!” (v. 14)

 

Pentru a-i mobila în mod deplin pe bărbați, Neemia i-a așezat în spatele zidului pe familii. Bărbații erau împreună cu soțiile și copiii lor. În cazul unui atac, bărbații trebuiau să lupte pe viață și pe moarte, deoarece soțiile și copiii lor erau lângă ei, în spatele zidului pe care-l construiau. Acum bărbații nu mai apărau doar cetatea, ci își apărau propriile lor familii. Când dușmanii au văzut strategia eroică de apărare a evreilor, s-au descurajat și au renunțat să atace Ierusalimul.

 

Jumătate din oamenii lui Neemia lucrau și cealaltă jumătate păzea, fiind pregătiți să lupte pentru apărarea cetății. Există un preț pentru victorie. Există un preț pentru dreptul de a fi liber. Prețul este asumarea riscului. Prețul este lupta cu armele lui Dumnezeu!

 

Un ultim detaliu important este faptul că Neemia avea un om care-l urma peste tot cu trâmbița în mână. Oricând ar fi apărut un potențial atac, Neemia i-ar fi spus omului de lângă el să sune din trâmbiță pentru mobilizarea oamenilor. Aceasta înseamnă comunicare, organizare și unitate. Un lider trebuie să stea în legătură cu oamenii lui, să găsească metode rapide și optime pentru a comunica, pentru a transmite semnalul pentru rugăciune, pentru muncă, pentru apărare și pentru luptă. Aceasta este lecția de viață din acest pasaj.

 

Să ne rugăm pentru a fi uniți în rugăciune, în proiectele pe care le avem, în păzirea valorilor încredințate de Dumnezeu și în lupta pentru a rămâne uniți. Noi putem învinge doar atunci când suntem uniți și când familiile noastre sunt împreună cu noi.

 

Pastor Luigi Mițoi

 


Monday, February 26, 2024: Nehemiah 4:1-23 – Opposition from Enemies

 

The leaders of Samaria – Sanballat, Tobiah, and Geshem – were very angry when they heard that Nehemiah was going to restore the walls of Jerusalem (v. 1-3). They mocked the Jews and accused them of rebelling against King Artaxerxes (2:19).

 

Nehemiah's solutions to the Samarian leaders' scorn and discouraging ridicule were prayer and work: “Hear us, our God, for we are despised” (v. 4a). After praying, Nehemiah continued the work: “So we rebuilt the wall till all of it reached half its height, for the people worked with all their heart.” (v. 6).

 

The Israelites prayed and worked. Prayer is the religious part and addresses God. Work is the secular part and relates to people. Most people in a crisis focus on only one of these solutions. Nehemiah prayed and worked. The Jews’ success attracted the increased anger of their enemies. Sanballat, Tobiah, Geshem, the Ammonites from the east, the Arabs from the south, and the Ashdodites from the west united to attack the Jews: “All of them conspired together to come and fight against Jerusalem…” (v. 8).

 

Nehemiah's solution was to continue to pray, work, and set a constant watch on the walls: “We prayed to our God and posted a guard day and night to meet this threat” (v. 9).

 

In addition to the imminent risk of an enemy attack, Nehemiah's people were exhausted and discouraged. Nehemiah encouraged them with the name and promises of the Lord: “Do not be afraid of them. Remember the Lord, who is great and awesome, and fight for your brothers, your sons and your daughters, your wives and your homes!” (v. 14)

 

To fully mobilize the men, Nehemiah positioned them by families behind the wall. The men were with their wives and children. In case of an attack, the men had to fight for for life and death, as their wives and children were with them, behind the wall they were building. Now, the men were defending not just the city, but their own families. When the enemies saw the Jews' heroic defense strategy, they were discouraged and gave up attacking Jerusalem.

 

Half of Nehemiah's people worked while the other half kept watch, ready to defend the city. There is a price for victory. There is a price for the right to be free. The price is taking risks. The price is fighting with the weapons of God!

 

An important final detail is that Nehemiah had a man who followed him everywhere with a trumpet in hand. Whenever a potential attack appeared, Nehemiah would tell the man next to him to sound the trumpet to mobilize the people. This meant communication, organization, and unity. A leader needs to stay in touch with his people, to find quick and optimal methods to communicate, to send the signal for prayer, for work, for defense, and for battle. This is the life lesson from this passage.

 

Let us pray to be united in prayer, in the projects we have, in guarding the values entrusted by God, and in the fight to remain united. We can only win when we are united and when our families are with us.