26 octombrie

Joi, 26 octombrie 2023, 1 Regi 5:1-18 – Pregătirea materialelor pentru zidirea Templului

Realizarea Templului a fost cea mai importantă construcție de cult pentru poporul evreu și, în egală măsură, pentru Solomon, cel care l-a construit. Construcția și constructorul. Solomon a trăit în pace cu vecinii săi și a avut o relație de prietenie cu Hiran, împăratul Tirului. Tirul, Sidonul și Berotul (Beirutul de astăzi) erau cele mai importante trei orașe ale Feniciei (Libanul de astăzi).

Perșii au cucerit Fenicia în 539 î.Cr. și, două sute de ani mai târziu, armata lui Alexandru Macedon i-a cucerit. În cele din urmă, Imperiul Roman a cucerit și a distrus orașul fenician Cartagina în 146 î.Hr. în urma celui de-al treilea război punic. Hiran a fost prieten cu regele David, tatăl lui Solomon, și David a împărtășit cu Hiran perspectiva construirii unui Templu, însă din cauza deselor războaie, intenția lui nu s-a materializat.

Solomon a reluat ideea construirii Templului și Hiram s-a angajat să-i ofere lui Solomon lemn de cedru și chiparos pentru construcția Templului. În munții Libanului creșteau cedri, iar sidonienii erau meșteri în tăiatul lemnelor. Lemnul a fost transportat în Israel pe cale maritimă, pe plute, în schimbul alimentelor. Solomon a recrutat 183.000 de bărbați neevrei pentru lucrarea aceasta. Sub conducerea lui Adorinam (1 Regi 4:6), oamenii care purtau poverile transportau materialele din loc în loc. Alții tăiau piatra în munți.

Este din nou timpul rugăciunii și împreună vom mulțumi Domnului pentru toate casele de rugăciune în care se închină poporul lui Dumnezeu pe fața pământului. Apoi ne vom ruga Domnului să respectăm Casa Domnului și prezența Domnului. După cum vedem cu toții, există tendința să renunțăm la odăiță în favoarea bisericii și la biserică în favoarea metodei online.

Odăița răspunde nevoii de închinare personală și meditație: ,,Și tu când te rogi, intră în odăița ta, încuie-ți ușa și roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, iți va răsplăti” (Matei 6:6). Odăița oferă o închinare personală, privată: ,,Tu când te rogi…”

Biserica răspunde nevoii de închinare publică și părtășie: ,,Caci, acolo unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18:20). Biserica oferă o închinare publică, comunitară: ,,voi când vă rugați…”

Nici una nu este mai importantă decât cealaltă, fiecare este importată în locul ei. Apa nu este mai importantă decât mâncarea sau invers, ci fiecare este importantă în locul ei. Abandonarea odăiței demonstrează o stare de plictiseală în închinarea personală din prezența Domnului. După cum suntem tentați să renunțăm la închinarea personală din odăiță în favoarea închinării publice din biserică, tot la fel suntem tentați să renunțăm la închinarea publică din biserică în favoarea închinării virtuale din mediul online. Închinarea virtuală este o metodă de avarie pentru persoanele bolnave sau pentru cei care nu mai au timp să ajungă în mod personal la Casa Domnului. Însă închinarea online este incompletă, fiindcă transmite doar partea tehnică, informația, imaginea și sunetul, însă nu transmite partea emoțională și spirituală, atmosfera plină de entuziasm și prezența Domnului. Ne bucurăm când, fiind departe de casă, ne vedem membrii familiei prin «facetime», însă de-abia așteptăm să ajungem în persoană acasă și să simțim prezența celor dragi.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, October 26, 2023: 1 Kings 5:1-18 – Preparing Materials for the Building of the Temple

The Temple was the most important place of worship for the Jewish people, and equally for Solomon, the one who built it. The building and the builder. Solomon lived in peace with his neighbors and had a friendly relationship with Hiram, the king of Tyre. Tyre, Sidon, and Berot (today's Beirut) were the three most important cities of Phoenicia (today's Lebanon).

The Persians conquered Phoenicia in 539 B.C. and, two hundred years later, Alexander the Great's army conquered them. Eventually, the Roman Empire conquered and destroyed the Phoenician city of Carthage in 146 B.C. following the Third Punic War. Hiram was a friend of King David, Solomon's father, and David shared the vision of building a Temple with Hiram. However, due to frequent wars, David's intention did not materialize.

Solomon revisited the idea of building the Temple, and Hiram committed to providing Solomon with cedar and cypress wood for the Temple's construction. Cedars grew in the mountains of Lebanon, and the Sidonians were skilled in cutting timber. The wood was transported to Israel by sea on rafts in exchange for food. Solomon recruited 183,000 non-Jewish men for this work. Under the leadership of Adoniram (1 Kings 4:6), men under forced labor transported materials from place to place. Others quarried stone in the mountains.

It is time for prayer again, and together we will thank the Lord for all the houses of prayer where God's people worship across the earth. Then we will pray to the Lord to respect the Lord's House and His presence. As we all see, there's a tendency to give up the private prayer room in favor of the church and the church in favor of online methods.

The private room responds to the need for personal worship and meditation: “But when you pray, go into your room, close the door and pray to your Father, who is unseen; then your Father, who sees what is done in secret, will reward you” (Matthew 6:6). The private room offers personal, private worship: “When you pray…”

The church responds to the need for public worship and fellowship: “For where two or three gather in my name, there am I with them” (Matthew 18:20).

The church offers public, communal worship: “you all, when you pray…”

Neither is more important than the other; each is essential in its time and place. Water is not more important than food or vice versa; each is essential. Abandoning the private room indicates a state of boredom in personal worship in the presence of the Lord. Just as we are tempted to give up personal worship in the private room in favor of public worship in the church, we are similarly tempted to abandon public worship in the church for virtual worship online. Virtual worship is a backup method for sick people or for those who no longer have time to personally attend the Lord's House. However, online worship is incomplete as it conveys only the technical part: information, image, and sound, but it does not convey the emotional and spiritual part, the enthusiastic atmosphere, and the presence of the Lord. We rejoice when, being far from home, we see our family members through “facetime”, but we eagerly await seeing them again in person at home and feeling the presence of our loved ones.