26 martie

Duminică, 26 martie 2023, Exodul 32:1-35 – Vițelul de aur, mânia lui Dumnezeu și a lui Moise, pedeapsa și mijlocirea lui Moise pentru popor 

În timp ce Moise era cu Dumnezeu pe munte, poporul, condus de Aaron, își construia un idol la care să se închine. Dacă nu ar fi lipsit Moise, probabil niciodată nu am fi știut de ce este în stare Aaron când rămâne singur. Moise a fost omul care L-a reprezentat pe Dumnezeu în fața poporului și pe popor în fața lui Dumnezeu. Valoarea acestui bărbat a devenit vizibilă atunci când nu a mai fost cu ei. Aaron a fost un preot, dar nu a fost un lider. Un mare gânditor spunea că nimeni nu știe ce faci până când nu mai faci. Din nefericire, valoarea unei mame este mai mare pentru cei din familie după ce ea moare. 

Biblia menționează că în urma celor întâmplate, poporul a ajuns ,,fără frâu” pentru că ,,Aaron îl făcuse să fie fără frâu” (v. 25). Rolul unui lider este să păstreze sfințenia, echilibrul și ascultarea poporului față de Dumnezeu. Atât de mare a fost infidelitatea lor, încât Dumnezeu nu S-a mai identificat cu ei. El i-a spus lui Moise: ,,poporul tău pe care l-ai scos din țara Egiptului” (v. 7). Moise însă I-a spus lui Dumnezeu: ,,poporul Tău”. Moise a pledat pentru iertare în virtutea la câteva argumente: 1) mărturia lui Dumnezeu în fața egiptenilor și 2) promisiunile lui Dumnezeu făcute patriarhilor.

Coborând de pe munte, Moise s-a mâniat și a spart tablele Legii, ca un simbol al faptului că poporul a rupt legământul cu Dumnezeu. Apoi, Moise a ars idolul și a împrăștiat cenușa în pârâul care cobora din munte. În al treilea rând, Moise a cerut socoteală lui Aaron, întrebându-l ce s-a întâmplat. Scuza lui Aaron a fost ridicolă: a aruncat vina pe popor și a mințit că ,,l-am aruncat (aurul) în foc și din el a ieșit vițelul acesta” (v. 24). 

Seminția lui Levi care nu fusese implicată în acest proiect idolatru a primit de la Moise misiunea să pedepsească cu moartea pe cei care persistă în idolatrie. Este grav să faci un păcat, însă este mult mai mare păcatul de a trăi în acel păcat. 

Moise se roagă Domnului să ierte poporul, spunând: ,,Iartă-le acum păcatul. Dacă nu, atunci șterge-mă pe mine din cartea Ta pe care ai scris-o” (v. 32). Răspunsul lui Dumnezeu pune în evidență principiul universal după care este judecat fiecare muritor: ,,Pe cel ce a păcătuit împotriva Mea, pe acela îl voi șterge din cartea Mea” (v. 33). Unii au murit în urgia care a urmat (v. 35), iar toți ceilalți au murit mai târziu în pustie, cu excepția lui Iosua și Caleb (Deut. 1:35-36, 2:14).

În această dimineață vom mulțumi lui Dumnezeu pentru că este în egală măsură drept și iubitor. Apoi ne vom ruga să trăim în sfințenie, evitând idolatria și sindromul de turmă – ,,procedez așa pentru că așa procedează cei mai mulți”. Doar sfințenia ne face plăcuți lui Dumnezeu!

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, March 26, 2023: Exodus 32:1-35 – The Golden Calf, God & Moses’ Anger, the Punishment and Moses’ Intercession for the People

While Moses was with God on the mountain, the people, led by Aaron, built an idol to worship. If Moses hadn't been absent, we probably would have never known what Aaron was capable of when left alone. Moses was the man who represented God to the people and the people to God. The value of this man became visible when he was no longer with them. Aaron was a priest, but he was not a leader. A great thinker once said that no one truly knows what you do until you stop doing it. Unfortunately, the value of a mother is greater for her family after she dies.

The Bible mentions that because of what happened, the people became “wild” because “Aaron had let them get out of control” (v. 25). The role of a leader is to maintain people’s holiness, balance, and obedience to God. Their unfaithfulness was so great that God no longer identified with them. He told Moses, “your people whom you brought out of the land of Egypt” (v. 7). However, Moses told God, “Your people.” Moses pleaded for forgiveness based on several arguments: 1) God's testimony before the Egyptians, and 2) God's promises made to the patriarchs.

Descending from the mountain, Moses became angry and smashed the tablets of the Law as a symbol that the people had broken the covenant with God. Then, Moses burned the idol and scattered the ashes into the stream that flowed down from the mountain. Thirdly, Moses held Aaron accountable, asking him what had happened. Aaron's excuse was ridiculous: he blamed the people and lied that “I threw it (the gold) into the fire, and out came this calf” (v. 24).

The tribe of Levi, which had not been involved in this idolatrous project, received the mission from Moses to punish with death those who persisted in idolatry. It is serious to commit a sin, but it is a greater sin to continue to live in that sin.

Moses prayed to the Lord to forgive the people, saying, “But now, please forgive their sin – but if not, then blot me out of the book you have written” (v. 32). God's response highlights the universal principle by which every mortal is judged: “Whoever has sinned against me I will blot out of my book” (v. 33). Some died in the wrath that followed (v. 35), and all the others died later in the wilderness, except Joshua and Caleb (Deut. 1:35-36, 2:14).

This morning, we will thank God for being equally just and loving. Then, we will pray to live in holiness, avoiding idolatry and the herd mentality – “I do it because that's what most people do.” Only holiness makes us pleasing to God!