26 martie

Marți, 26 martie 2024, Iov 10:1-220 – Al doilea răspuns al lui Iov către Bildad

Sub presiunea dureroasă a suferinței, discursul lui Iov capătă schimbări semnificative. În capitolul 9, Iov recunoaște suveranitatea lui Dumnezeu și dreptul Său de a face orice dorește în cer și pe pământ.

În capitolul 10, Iov hotărăște să-și ia viața în propriile mâini și să fie propriul său avocat. Iov începe prin a-I pune întrebări lui Dumnezeu, care, de fapt, sunt expresia durerii și a neînțelegerii Creatorului:

1.     Își găsește Dumnezeu plăcerea în a-i chinui pe oamenii pe care i-a creat?

2.     Îl pândește Dumnezeu pe om ca să vadă când păcătuiește?

3.     Iov Îl întreabă pe Dumnezeu de ce l-a făcut din pământ, i-a dat formă și frumusețe și, totuși, acum Dumnezeu îl distruge.

4.     Iov crede că, în atotputernicia Sa, Dumnezeu S-a întors împotriva creației Lui și, indiferent de ce face Iov, Dumnezeu va fi împotriva lui.

5.     Iov crede că mai bine murea înainte să se nască.

Iov folosește patru cuvinte pentru a descrie întunericul mormântului: țara întunericului, umbra morții, țara negurei adânci și întunericul.

Omul este o ființă limitată pentru a rezista la durere îndelungată. Dacă durerea este pentru o perioadă lungă de timp, omul cedează, se frânge ca un lemn putred. Disperat de lungimea și intensitatea durerii, Iov a cedat. A ajuns să creadă că Dumnezeu Își folosește puterea pentru a-l chinui și, orice ar face, Dumnezeu îl va găsi vinovat și va continua să-l chinuie.

Lecția de viață a acestui pasaj este că oamenii care trec prin suferință intensă nu pot fi înțeleși.

Este timpul să medităm și să ne rugăm pentru a avea resurse sufletești să-i compătimim. Să-i acceptăm, deși nu-i înțelegem. Depresia și anxietatea sunt afecțiuni care frâng echilibrul psihic și îl împing pe om într-o stare de întuneric rece, confuz, dureros și plin de spaimă. Să-i purtăm în rugăciune, să îi încurajăm, să-i ajutăm cu ce au nevoie și să nu le dăm sfaturi decât atunci când ni se cer, pentru că noi nu am fost pe drumul acela al întunericului.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, March 26, 2024: Job 10:1-220 – Job's Second Response to Bildad

Under the painful pressure of suffering, Job's discourse undergoes significant changes. In Chapter 9, Job acknowledges the sovereignty of God and His right to do whatever He wants in heaven and on earth.

In Chapter 10, Job decides to take his life into his own hands and be his own advocate. Job begins by asking God questions, which are really expressions of pain and misunderstanding of the Creator:

1. Does God find pleasure in tormenting the people He created?
2. Does God watch over man to see when he sins?
3. Job asks God why He made him from the earth, gave him form and beauty, and yet, now God destroys him.
4. Job believes that, in His omnipotence, God has turned against His creation, and regardless of what Job does, God will be against him.
5. Job believes it would have been better to die before being born.

Job uses four words to describe the darkness of the grave: the land of darkness, the shadow of death, the land of deep shadow, and darkness.

Man is a limited being when it comes to enduring prolonged pain. If the pain lasts for a long time, man gives in, breaks like rotten wood. Desperate from the length and intensity of the pain, Job has given up. He has come to believe that God uses His power to torment him and, regardless of what he does, God would find him guilty and continue to torment him.

The life lesson of this passage is that people who go through intense suffering cannot be understood. It is time to meditate and pray for the soulful resources to empathize with them. To accept them, although we do not understand them. Depression and anxiety are conditions that break the psychological balance and push a person into a state of cold, confused, painful, and fearful darkness. We should carry them in prayer, encourage them, help them with what they need, and not give advice unless asked, because we have not walked that path of darkness.