25 martie

Luni, 25 martie 2024, Iov 9:1-35 – Primul răspuns al lui Iov către Bildad

În răspunsul său, Iov combate argumentația lui Bildad sprijinită pe principiul cauză-efect. El spune că în fața sfințeniei lui Dumnezeu toți oamenii sunt păcătoși (vers. 1-4).

,,El nimicește pe cel vinovat ca și pe cel nevinovat… El râde de încercările celui nevinovat” (vers. 22). Acest pasaj nu spune că Dumnezeu neglijează nevinovăția, ci spune că omul nu poate atinge starea de nevinovăție. Acest adevăr spus la vremea în care a trăit Iov a fost o mare revelație!

Iov afirmă măreția și suveranitatea lui Dumnezeu, apoi, încearcă să descrie în culori vii puterea lui Dumnezeu în fața căreia omul nu înseamnă nimic. Iov Îi cere încă o dată lui Dumnezeu să-i descopere păcatele, pentru ca mai apoi să-și ceară iertare și să obțină îndurarea (10:1-19) şi vindecarea Sa (10:20-22).

Iov explică faptul că nu-și poate prezenta dreptatea înaintea Domnului pentru că El este măreț în înțelepciune și atotputernicie (vers. 12-13). Este interesant faptul că mai târziu când Dumnezeu S-a descoperit lui Iov (cap. 38-40), S-a prezentat cu aceste două atribute: înțelepciune și atotputernicie.

Iov știa că nu se poate împotrivi lui Dumnezeu, pentru că ,,El mută munții” (vers. 5), ,,produce cutremure” (vers. 6), ,,dirijează soarele și stelele” (vers. 7) ,,este o ființă spirituală” (vers. 11). Este de-a dreptul extraordinar că Iov a înțeles faptul că Dumnezeu este invizibil în natura Sa și se miră cu toată uimirea de invizibilitatea lui Dumnezeu. Și aceasta cu aproximativ 2000 de ani înainte să Se întrupeze Mesia!

Iov este conștient de măreția puterii lui Dumnezeu (vers. 12) și de intensitatea mâniei Sale (vers. 13). Conștient de neputința și vinovăția naturii sale, Iov crede că ,,Dumnezeu nu i-ar asculta glasul” (vers. 16a). Apoi face o afirmație paradoxală care încearcă să surprindă nesurprinsul: ,,Chiar dacă m-ar asculta când Îl chem, tot n-aș crede că mi-a ascultat glasul” (vers. 16).

În final, Iov crede că Dumnezeu este Dumnezeu, nu omul.

Au trecut de atunci aproximativ 4000 de ani și filosofia, știința, industria, tehnologia, inteligența artificială… toate acestea nu au fost în stare să-l convingă pe om de acest mare adevăr universal: Dumnezeu este Dumnezeu, nu omul!

Recunoașterea și acceptarea divinității prin credință ne va conduce la pocăință, justificare, sfințenie și slujire. Să ne rugăm pentru aceste lucruri și apoi să (continuăm să) le trăim.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, March 25, 2024: Job 9:1-35 – Job's First Response to Bildad

In his response, Job counters Bildad's argument based on the principle of cause and effect. He says that in the presence of God's holiness, all men are sinners (verses 1-4).

“He destroys both the blameless and the wicked… He laughs at the trials of the innocent” (verse 22). This passage does not suggest that God disregards innocence, but rather that man cannot attain a state of innocence. This truth, spoken in Job's time, was a great revelation!

Job asserts the greatness and sovereignty of God, then tries to vividly describe God's power, before which man is nothing. Job once again asks God to reveal his sins, so that he can then ask for forgiveness and obtain mercy (10:1-19) and healing (10:20-22).

Job explains that he cannot present his righteousness before the Lord because He is great in wisdom and omnipotence (verses 12-13). Interestingly, later when God revealed Himself to Job (chapters 38-40), He presented these two attributes: wisdom and omnipotence.

Job knew that he could not oppose God, for “He moves mountains” (verse 5), “causes earthquakes” (verse 6), “directs the sun and the stars” (verse 7), “is a spiritual being” (verse 11). It's remarkable that Job understood that God is invisible in His nature and marvels at God's invisibility. And this was approximately 2000 years before the Messiah was incarnate!

Job is aware of the greatness of God's power (verse 12) and the intensity of His wrath (verse 13). Conscious of his own weakness and guilt, Job believes that “God would not listen to his voice” (verse 16a). Then he makes a paradoxical statement that attempts to capture the uncapturable: “Even if He listened to me when I call, I would not believe that He had listened to my voice” (verse 16).

In the end, Job believes that God is God, not man.

About 4000 years have passed since then, and philosophy, science, industry, technology, artificial intelligence… none of these have been able to convince man of this great universal truth: God is God, not man!

Recognizing and accepting divinity through faith will lead us to repentance, justification, sanctity, and service. Let us pray for these things and then (continue to) live them.