24 martie

Duminică, 24 martie 2024, Iov 8:1-21 – Primul discurs al lui Bildad

Elifaz l-a acuzat pe Iov că nu acceptă măsurile disciplinare ale lui Dumenzeu (5:17). Bildad l-a acuzat pe Iov că își permite să conteste dreptatea lui Dumnezeu (v. 3).

Dacă Elifaz a vorbit folosindu-se de experiențele lui spirituale, Bildad vorbește făcând apel la autoritatea tradiției, la ceea ce au spus strămoșii de-a lungul timpului (vers. 8-9).

Vorbirea lui Bildad este mai simplă, mai scurtă și mai puțin solemnă decât a lui Elifaz, însă subiectul este același – Dumnezeu pedepsește doar pe cel vinovat.

Bildad insistă asupra dreptății lui Dumnezeu, care nu-l poate pedepsi pe un nevinovat deoarece „nu dispreţuieşte pe cel desăvârşit şi nu ia de mână pe răufăcători” (Iov 8,20). El precizează faptul că fiii lui Iov au fost omorâți de Dumnezeu pentru păcatele care le-au făcut (vers. 4).

Cât de mult i-au rupt inima lui Iov aceaste acuzații! Își amintea cum aducea câte o ardere de tot pentru fiecare dintre copiii lui și-i sfințea spunând: ,,Poate că fiii au păcătuit și au supărat pe Dumnezeu în inima lor” (vers. 5).

Având intenția să pună în evidență principiul cauză-efect, Bildad aduce câteva exemple:

1. Papura se usucă dacă nu are apă; altfel, nu se usucă (vers. 11).

2. Plantele se usucă dacă au rădăcina între pietre (vers. 17).

3. Cel păcătos nu se poate bizui pe Dumnezeu după cum nu te poți bizui pe o pânză de paianjen (vers. 14).

În final, Bildad precizează încă o dată faptul că Dumnezeu nu pedepsește pe cel neprihănit, însă îl pedepsește pe cel rău (vers. 20).

Prietenii lui Iov au devenit cei mai vehemenți acuzatori ai săi, fără să știe că mai târziu vor fi acoperiți de rușine (42:7-9). Au venit să mângâie și au sfârșit acuzând fără milă. Să fi fost motivați de invidie? Zeci de ani a fost cel mai bogat, cu o familie minunată, în conducerea orașului, respectat de oameni, iubit de Dumnezeu… Acum era timpul potrivit să plătească pentru performanța lui! Nu vom ști niciodată...

Lecția de viață a acestui capitol ne învață să nu ne amestecăm în judecata lui Dumnezeu, asumându-ne rolul de judecători. Doar Dumnezeu cunoaște inima, mintea, motivația, contextul, detaliile, intenția oamenilor, drept pentru care judecata Sa este obiectivă, pertinență, echilibrată, împăcând deopotriva dreptatea și dragostea. Pe deasupra, Dumnezeu este drept la modul absolut și are dreptul să condamne păcatul. Cât depre noi, atunci când îi acuzăm pe alții, uneori suntem mai vinovați decât ei.

Fiind timpul rugăciunii, vom cere lui Dumnezeu o inimă iubitoare și un duh blând și liniștit. Ne vom ruga Domnului să ne dea resursele necesare să ridicăm, să mângâiem, să ajutăm, nicidecum să acuzăm și să judecăm. Cristos ne avertizează: ,,Căci cu ce judecată judecaţi, veţi fi judecaţi; şi cu ce măsură măsuraţi, vi se va măsura” (Matei 7:2).

Pastor Luigi Mițoi

Sunday, March 24, 2024: Job 8:1-21 – Bildad’s First Discourse

Eliphaz accused Job of not accepting God's disciplinary measures (5:17). Bildad accused Job of daring to challenge the justice of God (v. 3).

If Eliphaz spoke using his spiritual experiences, Bildad speaks by appealing to the authority of tradition, to what the ancestors have said over time (verses 8-9).

Bildad's speech is simpler, shorter, and less solemn than that of Eliphaz, but the subject is the same – God only punishes the guilty.

Bildad insists on the righteousness of God, who cannot punish the innocent since “he does not despise the blameless nor take the hand of the evildoers” (Job 8:20). He specifies that Job's sons were killed by God for their sins (verse 4).

How much these accusations must have broken Job's heart! He remembered how he offered a burnt offering for each of his children and sanctified them by saying, “Perhaps my sons have sinned and cursed God in their hearts” (verse 5).

Intending to highlight the principle of cause and effect, Bildad provides some examples:

1.     The reed withers if it has no water; otherwise, it does not wither (verse 11).

2.     Plants wither if their roots are among stones (verse 17).

3.     The sinner cannot rely on God just as one cannot rely on a spider's web (verse 14).

Finally, Bildad reiterates that God does not punish the righteous, but He does punish the wicked (verse 20).

Job's friends became his most vehement accusers, not knowing that they would later be covered with shame (42:7-9). They came to comfort and ended up accusing mercilessly. Were they motivated by envy? For decades he was the wealthiest among them, had a wonderful family, led the city, was respected by people, loved by God… Now was the right time to pay for his performance! We will never know…

The life lesson of this chapter teaches us not to interfere in God’s judgment, assuming the role of judges. Only God knows the heart, mind, motivation, context, details, and intent of people, which is why His judgment is objective, relevant, balanced, reconciling both justice and love. Moreover, God is absolutely just and has the right to condemn sin. As for us, when we accuse others, sometimes we are more guilty than they are.

As it is time for prayer, we will ask God for a loving heart and a gentle and quiet spirit. We will pray to the Lord to give us the necessary resources to uplift, comfort, help, not to accuse and judge. Christ warns us: “For with what judgment you judge, you will be judged; and with the measure you use, it will be measured to you” (Matthew 7:2).