23 martie

Sâmbătă, 23 martie 2024, Iov 7:1-21 – Iov desnădăjduit

Cartea Iov, în general și capitolul de față în special par a fi scrise pentru a explica cele mai inexplicabile experiențe:

1.     de ce suferă oamenii nevinovați?

2.     demască batjocurile aduse de diavol celor ce cred în Dumnezeu

3.     îi arătă lui Iov aşa cum este cu adevărat

4.     îi învăța pe sfinți că răbdarea poate fi dobandită prin suferință

5.     pune în evidență suveranitatea și înțelepciunea lui Dumnezeu în mijlocul necazurilor omului.

Durerea și disperarea îl imping pe Iov într-o dimensiune marginală a existenței, pe care experiență nu a mai experimentat-o niciodată. Bolnav, acuzat, neînțeles și nemângâiat, este lipsit de speranță și vede totul îmbracat în noapte. Se simte singur și nedreptățit, fără putere și fără apărare. Durerea fizica i-a paralizat tot trupul, deja acoperit de răni.

Încolțit de întrebări fără răspuns se simte ca un soldat, care în ciuda suferințelor trebuie să continue să lupte, neglijându-și durerea care îi ia toată puterea. Asemenea unui rob își neglijează starea de epuizare și continuă să reziste muncind până la asfințit.

Ca și cum nu ar fi îndeajuns, la sfarșitul unei zile grele, începe o noapte grea.

Iov l-a acuzat pe Dumnezeu că îl îngrozește prin visuri încât nu avea liniște nici în somn, de aceea, moartea a devenit o alternativă mai bună.

Împins de Dumnezeu la marginea vieții, Iov nu-și mai află scăparea. Se simte încolțit de Dumnezeu, apăsat de suferință, contestat de prieteni, obosit și resemnat.

“Când imi dă răgaz să-mi înghit scuipatul?”(vers. 19b) a întrebat Iov epuizat.

În această lungă și intensă suferință, Iov urma să învețe taina răbdării. Răbdarea se învață în suferință.

Pavel spunea bisericii din Roma: “Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre, căci ştim că necazul aduce răbdare, răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruința aceasta aduce nădejdea” (Romani 5:3-4).

Toți oamenii vor să aibă răbdare, însă refuză obținerea acesteia prin suferința încercărilor vieții. Având intenția să pună în evidență rolul pedagogic al încercărilor vieții, Thomas Watson spunea că “Există mai mult rău într-o picatură de apă, decât într-un ocean de suferință”.

Iov a fost constrâns de Dumnezeu să treacă prin școala suferinței pentru a obține excelența răbdării.

Suferința este amară, dar rodul ei este dumnezeiesc. Benjamin Franklin spunea că omul care are răbdare are tot ce vrea.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea putere în încercările vieții, pentru a primi în schimb prețioasa recompensă a răbdării.

Saturday, March 23, 2024: Job 7:1-21 – Job’s Despair

The Book of Job, in general, and this chapter, in particular, seem to be written to explain the most inexplicable experiences:

1.     why do innocent people suffer?

2.     it exposes the mockery brought by the devil to those who believe in God

3.     it shows Job as he truly is

4.     it teaches the saints that patience can be acquired through suffering

5.     it highlights the sovereignty and wisdom of God amid man's troubles.

Pain and despair push Job into a marginal dimension of existence, one he had never experienced before. Sick, accused, misunderstood, and not comforted, he is without hope and sees everything shrouded in night. He feels alone and wronged, powerless, and defenseless. Physical pain has paralyzed his entire body, already covered in sores.

Cornered by unanswered questions, he feels like a soldier who, despite his sufferings, must continue to fight, neglecting his pain that takes all his strength. Like a slave, he neglects his state of exhaustion and continues to endure, working until dusk.

As if that were not enough, at the end of a hard day, a hard night begins.

Job accused God of terrifying him in dreams so that he could not find peace even in sleep; therefore, death became a better alternative.

Driven by God to the edge of life, Job finds no escape. He feels cornered by God, burdened by suffering, contested by friends, tired and resigned.

“When will he give me a moment to swallow my spit?” (verse 19b) Job asked, exhausted.

In this long and intense suffering, Job was to learn the mystery of patience. Patience is learned in suffering.

Paul told the church in Rome: “Not only so, but we also glory in our sufferings, because we know that suffering produces perseverance; perseverance, character; and character, hope” (Romans 5:3-4).

Everyone wants to have patience, but they refuse to obtain it through the suffering of life's trials. Intending to highlight the pedagogical role of life's trials, Thomas Watson said that “There is more evil in a drop of sin than in an ocean of suffering.”

Job was compelled by God to go through the school of suffering to achieve the excellence of patience.

Suffering is bitter, but its fruit is divine. Benjamin Franklin said that a man who has patience has everything he wants.

Let us pray to God to give us strength in the trials of life, to receive in return the precious reward of patience.