22 martie

Vineri, 22 martie 2024, Iov 6:1-30 – Răspunsul lui Iov

Problema întregii discuții constă în faptul că nici Iov și nici prietenii lui nu cunoșteau motivul acestor nenorociri petrecute într-un timp atât de scurt. Totuși, cei trei prieteni insistau pe ideea că suferința este o pedeapsă pentru păcat.

Iov, în răspunsul său din capitolele șase și șapte, caută explicații, cere argumente, așpteaptă dovezi. După ce își descrie suferința în cuvinte dramatice (6:2-7), Iov ajunge din nou la starea să își dorească moartea (6:8-9). Obosit de durere, neînțelegând motivul suferințelor sale, consideră moartea ca pe o alinare.

Rădarea lui Iov ajunge la limită, fiindcă, în loc să-i ușureze suferințele, prietenii săi l-au apăsat tot mai mult sub influența teologiei lor deterministe. El se apără cu îndârjire și măturisește în mod repetat că nu a încălcat poruncile lui Dumnezeu (6:10).

Starea lui ajunge să fie disperată (6:11-13) din cauza acuzațiilor prietenilor lui de la care nu primea nici o mângâiere (6:14-23). Neînțelegând unde a greșit, Iov cere să i se arate păcatul pe care l-a făcut sau să recunoască că este nevinovat (6:24-30).

Ce experiență dramatică! Își îngroapă cei zece copii, pierde tot ce a avut, se confruntă cu o boală necruțăoare (lepră sau cancer de piele) și, pe deasupra, este chinuit de acuzațiile neargumentate și de păcate nedovedite.

În zadar a cerut Iov argumente, dovezi, explicații… prietenii lui repetau la nesfârșit teoria deterministă potrivit căreia nu l-ar fi pedepsit Dumnezeu dacă nu ar fi fost vinovat.

Lecția de viață pe care o primim din acest pasaj este că nu ne putem dezvinovăți de o acuzație neargumentată. De asemenea, nu ne putem permite să acuzăm pe cineva bazați pe simțuri, suspiciune și resentimente. O acuzație neînsoțită de probe este, de fapt, o rușinoasă calomnie.

Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea înțelepciunea de a ști cum să gestionăm conflictele în care suntem implicați. Trebuie să știm că nu avem obligația să ne apărăm de acuzații care nu sunt întemeiate pe dovezi. În familie sau oriunde altundeva, în cazul unui conflict, spusele trebuie să fie concrete și argumentate. Discuția trebuie să rămână pe subiect și să nu alunece în povești care s-au petrecut înaintea erei noastre.

Înainte să aducem dovezi că suntem nevinovați trebuie să ni se aducă dovezi că suntem vinovați. Nu este necesar să ne apărăm de o acuzație neînsoțită de probe.

O ceartă generată de invidie, concurență sau bârfe va măcina prietenii vechi și va inflama relații de familie. În astfel de situații trebuie să folosind forța argumentelor, dovezilor, martorilor, și nicidecum dezechilibrul emoțiilor.

Pastor Luigi Mitoi

Friday, March 22, 2024: Job 6:1-30 – Job’s Response

The issue at the heart of the entire discussion is that neither Job nor his friends knew the reason for the calamities that had happened in such a short time. Yet, his three friends insisted on the idea that suffering is a punishment for sin.

In his response in chapters six and seven, Job seeks explanations, asks for arguments, and waits for proof. After describing his suffering in dramatic words (6:2-7), Job once again reaches a state of wishing for death (6:8-9). Weary from pain, not understanding the reason for his sufferings, he considers death as a relief.

Job’s patience reaches its limit, because, instead of easing his sufferings, his friends pressed him even more under the influence of their deterministic theology. He defends himself fiercely and repeatedly declares that he has not violated God’s commands (6:10).

His state becomes desperate (6:11-13) because of his friends’ accusations from which he received no comfort (6:14-23). Not understanding where he went wrong, Job asks to be shown the sin he has committed or to be acknowledged as innocent (6:24-30).

What a dramatic experience! He buries his ten children, loses everything he had, faces a merciless disease (leprosy or skin cancer), and, on top of that, is tormented by unfounded accusations and unproven sins.

In vain, Job asked for arguments, proof, explanations… his friends endlessly repeated the deterministic theory according to which God would not have punished him if he had not been guilty.

The life lesson we receive from this passage is that we cannot absolve ourselves from an unfounded accusation. Likewise, we cannot afford to accuse someone based on feelings, suspicion, and resentments. An accusation without proof is, in fact, a shameful slander.

Let us pray to God to give us the wisdom to know how to manage the conflicts we are involved in. We must know that we are not obliged to defend ourselves against accusations that are not based on evidence. In family or elsewhere, in the event of a conflict, statements must be concrete and reasoned. The discussion must stay on topic and not slip into stories that happened before our era.

Before we bring evidence that we are innocent, evidence must be brought that we are guilty. It is not necessary to defend ourselves from an accusation without proof.

A quarrel generated by envy, competition, or gossip will erode old friendships and inflame family relationships. In such situations, we must use the strength of arguments, evidence, witnesses, and not the imbalance of emotions.

Pastor Luigi Mitoi