25 februarie

Sâmbătă, 25 februarie 2023, Exodul 3:1-4:17 – Chemarea lui Dumnezeu și ezitarea lui Moise

            În timpul celor 40 de ani pe care Moise i-a petrecut în Madian, evreii au continuat să sufere și să fie robii egiptenilor (1:11). Dumnezeu le-a auzit strigătele și ,,și-a adus aminte” de promisiunile făcute lui Avraam, Isaac și Iacov (2:24-25) în legătură cu ,,sămânța și țara promisă” (Geneza 12:1-3; 17:21; 35:10-12).

            Următoarele zece capitole prezintă scoaterea ,,seminței/poporului evreu” și îndreptarea lor spre ,,țara promisă”. Acest proces începe cu chemarea lui Moise pe Muntele Horeb (un alt nume al Muntelui Sinai). Chemarea lui Dumnezeu și ezitarea lui Moise este o acțiune complexă care poate fi împărțită în cinci etape:

1) Prima etapă prezintă circumstanțele chemării (3:1-3). Păscând turma socrului său, atenția îi este atrasă de un tufiș care ardea fără să se epuizeze. Focul simbolizează prezența lui Dumnezeu.

2) A doua etapă prezintă confruntarea dintre Dumnezeu și Moise (3:4-10). Dumnezeu îi încredințează misiunea eliberării sclavilor evrei (v. 10). Chemat de Dumnezeu, Moise răspunde: ,,Iată-mă”. În același fel umil au răspuns alți mari eroi ai Scripturilor atunci când au fost strigați pe nume de Dumnezeu (Avraam, 22:11; Iacov, 46:2; Samuel, 1 Samuel 3:4). În urma mai multor ezitări din partea lui Moise, Dumnezeu îi poruncește: ,,Acum, vino, Eu te voi trimite”.

3) A treia etapă exprimă reacția de uimire pe care a avut-o Moise (3:11-15). El este șocat de responsabilitatea chemării divine, în contrast cu incapacitatea, lipsa de curaj și resursele sale. Dumnezeu îi explică faptul că nu cu resursele lui va avea biruință, ci cu resursele lui Dumnezeu.

4) A patra etapă pune în evidență instrucțiunile date de Dumnezeu lui Moise (3:16-22). Urgiile date de Dumnezeu aveau rolul să slăbească încăpățânarea lui Faraon, iar evreii să capete trecere în fața egiptenilor.

5) Ultima etapă remarcă plângerile lui Moise (4:1-17) ca o manifestare a perceperii propriilor neputințe: lipsa autorității și a elocvenței sale.

    În fața acestor plângeri care exprimau lipsa de curaj și de încredere, Dumnezeu îl încurajează prin trei semne ale puterii Sale:

a)     Semnul cu toiagul care se preface în șarpe și din nou în toiag;  

b)    Semnul cu propria mână care devine plină de lepră și apoi redevine sănătoasă;

c)     Semnul cu transformarea apei Nilului în sânge.

Câtă investiție, răbdare și înțelepciune din partea lui Dumnezeu pentru a-l convinge să-și asume responsabilitatea scoaterii poporului Său din Egipt!

În această dimineață vom mulțumi lui Dumnezeu pentru că investește atât de mult în copiii, și mai ales în slujitorii Săi. Apoi vom cere Domnului să ne dea încredere, ascultare și curaj. Aceste virtuți sunt esențiale pentru a-L servi pe Dumnezeu într-un context plin de adversitate.

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, February 25, 2023: Exodus 3:1-4:17: God’s call and Moses’ Hesitation

            During the 40 years Moses spent in Midian, the Israelites continued to suffer as slaves under the Egyptians (1:11). God heard their cries and “remembered” the promises made to Abraham, Isaac, and Jacob (2:24-25) concerning the “nation and promised land” (Genesis 12:1-3; 17:21; 35:10-12).

The next ten chapters detail the exodus of the “nation/people of Israel” and their journey to the “promised land.” This process begins with God’s call to Moses on Mount Horeb (another name for Mount Sinai). God’s call and Moses’ hesitation is a complex action that can be divided into five stages:

1)    The first stage presents the circumstances of the call (3:1-3). While tending to his father-in-law’s flock, Moses is drawn to a bush that burns without being consumed. The fire symbolizes the presence of God.

2)    The second stage presents the confrontation between God and Moses (3:4-10). God entrusts him with the mission of freeing the Israelite slaves (v. 10). Called by God, Moses responds, “Here I am.” Other great heroes of the Scriptures responded when called by God in the same humble way (Abraham, 22:11; Jacob, 46:2; Samuel, 1 Samuel 3:4). After several hesitations from Moses, God commands him, “Now go, I will send you.”

3)    The third stage expresses Moses’ astonished reaction (3:11-15). He is shocked by the responsibility of the divine calling in contrast to his own inability, lack of courage, and resources. God explains to him that it is not with his own resources that he would prevail, but with God’s resources.

4)    The fourth stage highlights the instructions given by God to Moses (3:16-22). The plagues sent by God were meant to weaken Pharaoh’s stubbornness, and to allow the Israelites to gain favor in the eyes of the Egyptians.

5)    The final stage notes Moses’ complaints (4:1-17) as a manifestation of his own helplessness: his lack of authority and eloquence.

Faced with these complaints that expressed his lack of courage and trust, God encourages him with three signs of His power:

a) The sign of the staff that turns into a snake and then back into a staff;

b) The sign of his own hand becoming leprous and then healthy again;

c) The sign of the Nile water turning into blood.

There was great investment, patience, and wisdom on God’s part in convincing Moses to take responsibility for bringing His people out of Egypt!

This morning, we will thank God for investing so much in His children, and especially in His servants. Then we will ask the Lord to give us confidence, obedience, and courage. These virtues are essential to serve God in a context that may be full of adversity.