24 noiembrie

Monarhia lui Israel a avut doi regi cu numele Ioas: unul în Iuda, despre care studiem acum (2 Regi 11) și unul în Israel (2 Regi 13). Ioas este cel de-al 7-lea rege al lui Iuda (al 7-lea fără Atalia, care a domnit înaintea lui) și a început să domnească la vârsta de 7 ani. El a domnit 40 de ani la Ierusalim, în timp ce în Israel domnea Iehu.

Ioas a fost fiul împăratului Ahazia și al lui Tibia, o femeie din Bat Șeba (2 Regi 12:1). El a fost proclamat împărat la vârsta de 7 ani de către preotul Iehoiada, care a organizat pedeapsa reginei  Atalia cu moartea (2 Cron. 23:15). Casa lui Baal a fost dărâmată de popor, iar altarele şi chipurile sfărâmate. Preotul lui Baal, Matan, a fost pedepsit cu moartea (2 Cron. 23:17), căci îndemnarea la idolatrie se pedepsea cu moartea (Deut. 13:6-11).

Ioas este genul de om ușor influențabil, omul care atinge excelența în prezența oamenilor buni și mediocritatea în prezența oamenilor răi. De obicei, această particularitate este specifică tipului temperamental sangvinic.

Străbunicul lui Ioas a fost un om credincios și un rege extraordinar, însă bunicul său, Ioram, a fost un împărat rău și a domnit 6 ani la Ierusalim. Tatăl lui Ioas a fost regele Ahazia, un om rău, care a fost ucis după un an de domnie. La moartea sa, Ioas era nou-născut și bunica sa, Atalia, profitând de această situație instabilă, s-a urcat pe tron și a domnit următorii 6 ani, semănând teroarea și idolatria în țară.

Când Ioas a ajuns la vârsta de 7 ani, preotul Iehoiada a organizat, alături de liderii națiunii, înscăunarea lui și uciderea Ataliei. Pentru următorii 40 de ani, Ioas a fost rege în Iuda, însă domnia lui pendulează între excelență și mediocritate, punând în evidență vulnerabilitatea unui lider ușor influențabil. Biblia spune despre Ioas că ,,a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieții lui Iehoiada” (2 Cron. 24:2).

În primul rând, Iehoiada l-a ajutat pe Ioas să-și întemeieze o familie. Ioas a organizat un sistem de strângere de fonduri și a dispus restaurarea Casei lui Dumnezeu, care se degradase din cauza nefolosirii. Din cauza promovării idolatriei, poporul se închina în fața altarelor lui Baal. Iehoiada a făcut un legământ cu Ioas și cu poporul, care au dărâmat altarele lui Baal și au omorât pe Matan, preotul lui Baal.

Iehoiada, în vârstă de 130 de ani, a murit sătul de zile. Datorită respectului de care se bucura, a fost înmormântat în mormintele împăraților, cu mare cinste. După moartea lui Iehoiada, Ioas acceptă influența liderilor raăi (2 Cron. 24:17). Sub influența lor nesănătoasă, a părăsit Casa lui Dumnezeu, începând să se închine din nou la idoli. Dumnezeu S-a mâniat și i-a avertizat prin proroci, însă ei au continuat să promoveze sistemul idolatru în țară.

Dumnezeu l-a inspirat pe Zaharia, fiul preotului Iehoiada, care tocmai murise, să aducă împăratului o mustrare aspră, însă el l-a omorât. Fără să țină cont de faptul că Zaharia era în slujba Domnului, fără să țină cont de tatăl său, Iehoiada, care-i făcuse mult bine, Ioas s-a comportat ca un om fără minte. Mânia lui Dumnezeu a venit peste el, sirienii au cucerit orașul și i-au jefuit casa.

Pentru că Iehoiada era apreciat ca un erou național, vestea uciderii fiului său, Zaharia, a instigat populația. Doi dintre slujitorii lui Ioas l-au omorât în timp ce era în pat, și l-au îngropat în cetatea lui David, dar nu în mormintele împăraților. Ioas este exemplul contradictoriu al liderului care atinge excelența alături de Iehoiada și mediocritatea în compania altora.

Lecția vieții acestor doi bărbați demonstrează că poziția este mai puțin importantă decât caracterul. Deși Ioas a fost împărat, nu a fost înmormântat în mormintele împăraților, în timp ce Iehoiada, nefiind împărat, a fost înmormântat acolo.

Este timpul acum să ne rugăm, mulțumindu-I Domnului pentru aceste lecții de viață care ne inspiră viața și slujirea. De asemenea, ne vom ruga Domnului să ne concentrăm mai mult pe dezvoltarea caracterului decât pe obținerea unor poziții de autoritate.

Pastor Luigi Mițoi

Friday, November 24, 2023: 2 Kings 12:1-21 – The Reign of Joash

Israel’s monarchy had two kings named Joash: one in Judah, whom we are studying now (2 Kings 11), and one in Israel (2 Kings 13). Joash is the seventh king of Judah (the seventh excluding Athaliah, who reigned before him) and began his reign at the age of 7. He reigned for 40 years in Jerusalem, while Jehu was reigning in Israel.

Joash was the son of King Ahaziah and a woman from Beersheba (2 Kings 12:1). He was proclaimed king at the age of 7 by the priest Jehoiada, who organized the execution of Queen Athaliah (2 Chronicles 23:15). The temple of Baal was demolished by the people, and its altars and images were shattered. Baal's priest, Mattan, was put to death (2 Chronicles 23:17), as incitement to idolatry was punished by death (Deuteronomy 13:6-11).

Joash was the kind of person who was easily influenced, someone who achieved excellence in the presence of good people and mediocrity in the presence of bad ones. Usually, this characteristic is specific to the sanguine temperament.

Joash's great-grandfather was a faithful man and an extraordinary king, but his grandfather, Joram, was a bad king and reigned for 6 years in Jerusalem. Joash's father was King Ahaziah, an evil man, who was killed after a year of rule. At his death, Joash was a newborn, and his grandmother, Athaliah, taking advantage of this unstable situation, ascended to the throne and reigned for the next 6 years, spreading terror and idolatry in the country.

When Joash reached the age of 7, the priest Jehoiada, along with the nation's leaders, orchestrated his enthronement and the killing of Athaliah. For the following 40 years, Joash was king in Judah, but his reign swung between excellence and mediocrity, highlighting the vulnerability of an easily influenced leader. The Bible says about Joash, “he did what was right in the sight of the Lord all the days of Jehoiada the priest” (2 Chronicles 24:2).

Firstly, Jehoiada helped Joash establish a family. Joash organized a system for fundraising and ordered the restoration of the House of God, which had fallen into disrepair due to neglect. Because of the promotion of idolatry, the people worshipped at the altars of Baal. Jehoiada made a covenant with Joash and the people, who tore down the altars of Baal and killed Mattan, the priest of Baal.

Jehoiada died full of years at the age of 130. Due to the respect he commanded, he was buried in the tombs of the kings, with great honor. After the death of Jehoiada, Joash accepted the influence of bad leaders (2 Chronicles 24:17). Under their unhealthy influence, he abandoned the House of God and began to worship idols again. God became angry and sent prophets to warn them, but they continued to promote the idolatrous system in the country.

God inspired Zechariah, the son of Jehoiada, who had just died, to bring a harsh rebuke to the king, but he was killed by him. Disregarding the fact that Zechariah served the Lord, and not considering his father, Jehoiada, who had done him much good, Joash behaved like a senseless man. God's wrath came upon him, and the Syrians conquered the city and plundered his house.

Because Jehoiada was regarded as a national hero, the news of his son Zechariah's killing incited the population. Two of Joash's servants killed him while he was in bed, and he was buried in the City of David, but not in the tombs of the kings. Joash is the contradictory example of a leader who achieved excellence with Jehoiada and mediocrity in the company of others.

The life lesson of these two men demonstrates that position is less important than character. Although Joash was a king, he was not buried in the tombs of the kings, while Jehoiada, not a king, was buried there.

It is now time to pray, thanking the Lord for these life lessons that inspire our life and service. We will also pray to the Lord to help us focus more on developing character than on obtaining positions of authority.