24 noiembrie

Marți, 24 noiembrie 2025, Romani 3:1-31

Cartea Romani este considerată „tratatul teologic” al Noului Testament, punând bazele doctrinei despre păcat, har, credință și neprihănire.

Pavel a demonstrat în capitolul 1 că neamurile sunt sub păcat prin idolatrie și imoralitate, chiar dacă au avut în natură revelația nescrisă a lui Dumnezeu (1:18). Apoi a demonstrat în capitolul 2 că iudeii sunt la fel de vinovați prin ipocrizie și neascultare față de Lege, deși au avut revelația specială (scrisă) a lui Dumnezeu (2:1).

În capitolul 3, Pavel ajunge la concluzia că toată omenirea se află sub păcat și are nevoie de mântuire: „Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar” (Romani 3:10).

Din punct de vedere filosofic, cultura greco-romană apreciază virtuțile morale, dar Pavel arată că nici filosofia, nici moralismul nu pot rezolva marea problemă a păcatului.

Primele 20 de versete din capitolul 3 argumentează faptul că toți oamenii au ofensat sfințenia lui Dumnezeu, fiind vinovați în fața justiției divine și vrednici să fie pedepsiți: „Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” (vers. 23). Următoarele 11 versete aduc soluția: neprihănirea prin credință în Isus Cristos: „Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără Lege, despre ea mărturisesc Legea și prorocii.” (vers. 21)

În concluzie, capitolul 3 se constituie într-un punct de cotitură și ne cheamă la smerenie, recunoștință și credință autentică.

Cartea Romani, având un puternic caracter teologic și doctrinar, folosește un limbaj care necesită explicarea termenilor cheie:

·      Neprihănire – statut just, corect înaintea lui Dumnezeu.

·      Har – dar nemeritat.

·      Răscumpărare – preț plătit pentru eliberarea unui sclav.

·      Ispășire – acoperirea și îndepărtarea păcatului, împlinirea dreptății divine.

Iată câteva teme tratate în capitolul de față:

1.     Întrebări cu privire la privilegiile iudeului (vers. 1–8)

„Care este deci întâietatea iudeului? Sau care este folosul tăierii împrejur?” (vers. 1)

(a) Iudeii au primit revelația specială – Legea, profeții, promisiunile, fiind asemenea unor „purtători” ai Scripturilor: „mai întâi de toate: …lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu.” (vers. 2)

(b) Chiar dacă unii au fost necredincioși, Dumnezeu rămâne credincios. A fi parte din poporul ales înseamnă a fi martor al fidelității divine. Totuși, Pavel explică faptul că a avea aceste privilegii nu este o scuză ca să păcătuiască. (vers. 5–8)

„Necredincioșia lor va nimici ea credincioșia lui Dumnezeu? Nicidecum!” (vers. 3–4)

(c) Iudeii au fost folosiți de Dumnezeu pentru a demonstra dreptatea Lui, dar acest lucru nu îi absolvă de responsabilitate.

Aceste trei privilegii nu îi fac automat neprihăniți, ele fiind responsabilități, nu garanții de mântuire. În concluzie: „Am dovedit că toți, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat.” (vers. 9)

2.     Vinovăția universală – toți oamenii sunt sub păcat (vers. 9–20)

(a) Toți oamenii au același statut spiritual în fața Creatorului.

„Noi suntem mai buni?” întreabă evreul (vers. 9).

„Nicidecum, căci am dovedit că toți, fie iudei, fie greci, sunt sub păcat.” (vers. 9)

„Nu este niciun om neprihănit, niciunul măcar.” (vers. 10)

„Nu este niciunul care să caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu.” (vers. 11)

„Toți s-au abătut, au ajuns niște netrebnici.” (vers. 12)

(b) Părțile corpului sunt prezentate ca niște instrumente ale păcatului: gura, limba, buzele, picioarele… (vers. 13–15).

„Frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor.” (3:18)

„Căci nimeni nu va fi socotit neprihănit înaintea Lui prin faptele Legii.” (vers. 20)

„Prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.” (vers. 20)

Legea nu este un drum spre mântuire, ci un diagnostic; este asemenea unei oglinzi care arată murdăria, dar ea nu o poate spăla. Legea identifică păcatul; sângele lui Cristos îl spală.

3.     Neprihănirea (dreptatea) lui Dumnezeu prin credință în Isus Cristos (vers. 21–26)

Acesta este unul dintre cele mai importante pasaje din Noul Testament.

(a) Jertfa pe cruce a Mântuitorului Isus îl justifică pe omul păcătos:

„Dar acum s-a arătat o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, fără Lege, despre ea mărturisesc Legea și prorocii.” (vers. 21)

„Și anume neprihănirea dată de Dumnezeu, care vine prin credința în Isus Hristos, pentru toți și peste toți cei ce cred.” (vers. 22)

Chiar dacă „toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” (vers. 23), toți „sunt socotiți neprihănți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.” (vers. 24)

„Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credința în sângele Lui, o jertfă de ispășire …pentru cel ce crede în Isus.” (vers. 25–26)

(b) Evanghelia lui Dumnezeu ne învață că neprihănirea nu vine prin Lege, prin faptele bune, prin statutul religios, ci DOAR prin credință în Cristos.

4.     Excluderea oricăror merite omenești (vers. 27–31)

„Unde este dar pricina de laudă? A fost înlăturată.” (vers. 27)

(a) Îndreptățirea nu este prin faptele Legii, ci prin „legea credinței.” (vers. 27)

„Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credință, fără faptele Legii.” (vers. 28)

(b) Un singur Dumnezeu pentru toți (vers. 29–30):

„Dumnezeu este al iudeilor numai? Nu este și al neamurilor?” (vers. 29)

(c) Legea confirmată, nicidecum anulată (vers. 31):

„Deci, prin credință desființăm noi Legea? Dimpotrivă, noi întărim Legea.” (vers. 31)

Adevăratul scop al Legii este să îți descopere păcatul (vers. 20) și să te conducă la Cristos pentru a fi iertat (vers. 22, 24).

Să ne rugăm lui Dumnezeu pentru înțelepciune, credință și să-I mulțumim pentru har.

Pastor Luigi Mițoi

Tuesday, November 24, 2025, Romans 3:1–31

The book of Romans is considered the “theological treatise” of the New Testament, laying the foundation for the doctrines of sin, grace, faith, and righteousness.

Paul showed in chapter 1 that the Gentiles are under sin through idolatry and immorality, even though they had the unwritten revelation of God in nature (1:18). Then he showed in chapter 2 that the Jews are just as guilty through hypocrisy and disobedience to the Law, even though they had God’s special (written) revelation (2:1).

In chapter 3, Paul reaches the conclusion that all humanity is under sin and in need of salvation: “There is no one righteous, not even one” (Romans 3:10).
From a philosophical point of view, the Greco-Roman world valued moral virtues, but Paul shows that neither philosophy nor moralism can solve the great problem of sin.

The first 20 verses of chapter 3 argue that all people have offended the holiness of God, being guilty before divine justice and deserving punishment: “For all have sinned and fall short of the glory of God.” (v. 23). The next 11 verses bring the solution: righteousness through faith in Jesus Christ: “But now apart from the law the righteousness of God has been made known, to which the Law and the Prophets testify.” (v. 21)

In conclusion, chapter 3 forms a turning point and calls us to humility, gratitude, and genuine faith.

Because the book of Romans has a strong theological and doctrinal nature, it uses language that requires clarification of key terms:
• Righteousness – a just, correct standing before God.
• Grace – unmerited favor.
• Redemption – the price paid to free a slave.
• Atonement – the covering and removal of sin, fulfilling divine justice.

Here are some of the themes addressed in this chapter:

1.     Questions regarding the privileges of the Jew (vv. 1–8)
“What advantage, then, is there in being a Jew, or what value is there in circumcision?” (v. 1)
(a) The Jews received special revelation—the Law, the prophets, the promises—being like “bearers” of the Scriptures: “First of all, the Jews have been entrusted with the very words of God.” (v. 2)
(b) Even if some were unfaithful, God remains faithful. Being part of the chosen people means being a witness to God’s faithfulness. However, Paul explains that having these privileges is not an excuse to sin (vv. 5–8).
“Will their unfaithfulness nullify God’s faithfulness? Not at all!” (vv. 3–4)
(c) The Jews were used by God to demonstrate His righteousness, but this does not absolve them of responsibility.
These three privileges do not automatically make them righteous; they are responsibilities, not guarantees of salvation. In conclusion: “We have already made the charge that Jews and Gentiles alike are all under the power of sin.” (v. 9)

2.     Universal guilt – all people are under sin (vv. 9–20)
(a) All people have the same spiritual status before the Creator.
“Are we any better?” the Jew asks (v. 9).
“Not at all, for we have already made the charge that Jews and Gentiles alike are all under the power of sin.” (v. 9)
“There is no one righteous, not even one.” (v. 10)
“There is no one who seeks God.” (v. 11)
“All have turned away, they have together become worthless.” (v. 12)
(b) Parts of the body are presented as instruments of sin: the mouth, tongue, lips, feet… (vv. 13–15).
“There is no fear of God before their eyes.” (3:18)
“Therefore no one will be declared righteous in God’s sight by the works of the law.” (v. 20)
“Rather, through the law we become conscious of our sin.” (v. 20)
The Law is not a path to salvation, but a diagnosis; it is like a mirror that shows the dirt but cannot wash it away. The Law identifies sin; the blood of Christ washes it.

3.     Righteousness (justice) from God through faith in Jesus Christ (vv. 21–26)
This is one of the most important passages in the New Testament.
(a) The sacrifice of the Savior Jesus on the cross justifies the sinful person:
“But now apart from the law the righteousness of God has been made known, to which the Law and the Prophets testify.” (v. 21)
“This righteousness is given through faith in Jesus Christ to all who believe.” (v. 22)
Even though “all have sinned and fall short of the glory of God” (v. 23), all “are justified freely by his grace through the redemption that came by Christ Jesus.” (v. 24)
“God presented Christ as a sacrifice of atonement, through the shedding of his blood—to be received by faith … for the one who has faith in Jesus.” (vv. 25–26)
(b) The gospel of God teaches that righteousness does not come through the Law, through good works, or through religious status, but ONLY through faith in Christ.

4.     The exclusion of all human merit (vv. 27–31)
“Where, then, is boasting? It is excluded.” (v. 27)
(a) Justification is not by works of the Law but by “the law of faith.” (v. 27)
“For we maintain that a person is justified by faith apart from the works of the law.” (v. 28)
(b) One God for all (vv. 29–30):
“Is God the God of Jews only? Is he not the God of Gentiles too?” (v. 29)
(c) The Law confirmed, not abolished (v. 31):
“Do we, then, nullify the law by this faith? Not at all! Rather, we uphold the law.” (v. 31)
The true purpose of the Law is to reveal sin (v. 20) and to lead you to Christ for forgiveness (vv. 22, 24).

Let us pray to God for wisdom, faith, and thank Him for His grace.