24 martie

Vineri, 24 martie 2023, Exodul 30:1-38 – Altarul tămâierii, darul pentru cort, ligheanul de aramă, untdelemnul și tămâia

Ca și celelalte obiecte din interiorul cortului, altarul tămâierii era confecționat din lemn de salcâm, poleit cu aur. De asemenea, ca și chivotul, altarul arderilor de tot, masa pâinilor și altarul arderilor de tot, altarul tămâierii aveau verigi din aur prin care se introduceau drugi pentru transportarea acestor obiecte din cort. 

Tămâia făcută după o rețetă specială era arsă pe altarul tămâierii în fiecare dimineață și seară, ca un simbol al rugăciunilor aduse în permanență înaintea Domnului. O dată pe an, în Ziua Ispășirii, Marele Preot lua tămâie de pe acest altar și o ducea în Locul Preasfânt (Levitic 16:12-13). 

Darul de o jumătate de siclu pentru cort trebuia plătit de orice bărbat de la vârsta de 20 de ani în sus, fiind socotit drept răscumpărare pentru propriul suflet. Bogatul nu trebuia să dea mai mult și nici săracul mai puțin. 

Înainte de intrarea în cort era ligheanul de aramă care servea la spălarea mâinilor preoților înainte de slujba din cort. Dacă un preot nu se spăla, pedeapsa era să moară. Spălarea aceasta simboliza puritatea, punând în evidență nevoia de curățire. Altarul jertfelor vorbește despre justificare, iar ligheanul despre sfințirea personală progresivă. 

Stăm în dimineața aceasta înaintea Domnului să-I mulțumim pentru ,,Mielul lui Dumnezeu” care ,,S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, și vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu” (Evrei 9:14). Apoi, aducându-ne aminte de obligația arderii tămâii în fiecare dimineață și în fiecare seară, vom cere Domnului să ne dea ,,darul” rugăciunii. Deși nu este la fel de râvnită ca și predica, cântarea sau alte slujbe publice, rugăciunea personală rămâne metoda care ne ducem pe noi și pe cei slujiți în prezența Domnului.

Pastor Luigi Mițoi  

Friday, March 24, 2023: Exodus 30:1-38 – The Incense Altar, the Gift for the Tent, the Bronze Basin, Oil, and Incense

Like the other objects inside the tent, the Altar of Incense was made of acacia wood overlaid with gold. Also, like the Ark of the Covenant, the Altar of Burnt Offering, the Table for the Bread of the Presence, and the Altar of Burnt Incense, the Altar of Incense had gold rings through which poles were inserted for carrying these objects from the tent.

The incense made from a special recipe was burned on the Altar of Incense every morning and evening, as a symbol of the prayers constantly offered before the Lord. Once a year, on the Day of Atonement, the High Priest would take incense from this altar and bring it into the Most Holy Place (Leviticus 16:12-13).

The half-shekel gift for the tent had to be paid by every man aged 20 and over, considered as a ransom for his own soul. The rich were not to give more, and the poor were not to give less.

At the entrance to the tent, there was a Bronze Basin used for the priests to wash their hands before the service in the tent. If a priest did not wash, the punishment was death. This washing symbolized purity, highlighting the need for cleansing. The Altar of Sacrifice speaks of justification, while the Basin speaks of ongoing personal sanctification.

This morning, we stand before the Lord to thank Him for the “Lamb of God” who “offered Himself unblemished to God, and through the eternal Spirit, He will cleanse our conscience from acts that lead to death, so that we may serve the living God” (Hebrews 9:14). Then, remembering the obligation to burn incense every morning and evening, we will ask the Lord to give us the “gift” of prayer. Although not as desirable as preaching, singing, or other public services, personal prayer remains the method that leads us and those we serve into the presence of the Lord.