24 iulie

Miercuri, 24 iulie 2024, Psalm 88:1-18

Acesta este cel mai trist psalm din Biblie, scris probabil într-o perioadă de disperare și profundă deznădejde. Scris de Heman Ezrahitul, psalmul este un bocet continuu, fără nici măcar o licărire de speranță. El vorbește doar despre dezamăgire, tristețe, disperare, singurătate și moarte.  

De-a lungul psalmului, Heman scrie: „Mi s-a săturat sufletul de atâtea necazuri” (v. 3), „am ajuns ca bărbatul lipsit de putere” (v. 4), „Ţi-ai aşezat mânia peste mine” (v. 7), „am avut de-a face cu spaimele Tale” (v. 15).

Spre exemplu, David spune în Psalmul 13: „Până când, Doamne? Mă vei uita pentru totdeauna?” (v. 1), însă el încheie într-o notă de speranță, spunând: „Mă voi bucura în Domnul, căci El mi-a făcut bine!” (v. 6)

De asemenea, fiii lui Core spun în psalmul 42: „Lacrimile-mi sunt hrană zi și noapte” (v. 3), însă psalmul se încheie într-o atitudine de optimism: „Nădăjduiește în Dumnezeu, căci din nou Îl voi lăuda, pe El, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu!” (v. 11)

Spre deosebire de Psalmul 13 și 42, psalmul 88 se încheie într-o notă de adâncă tristețe: „I-ai îndepărtat de la mine pe apropiaţii mei, pe prietenii mei, pe cei ce mă cunosc, mă aflu în întuneric.” (v. 18) Acesta este singurul psalm fără nici măcar o urmă de speranță.

Singurul lucru pozitiv în psalmul de față este că psalmistul continuă să se roage, numindu-l pe Dumnezeu: ,,Doamne, Dumnezeul mântuirii mele! Zi şi noapte strig înaintea Ta!” (vers. 1)

Se merită a fi remarcat faptul că scriitorul nu se răzvrătește împotriva lui Dumnezeu, nu Îi reproșează nimic, ci doar își exprimă durerea înaintea Sa. Adevărul este că suferința pe unii îi apropie, însă pe cei mai mulți îi îndepărtează de Dumnezeu.

În ciuda tristeții fără margini, psalmul 88 conține totuși o mare lecție de viață atunci când trecem prin întristare: când nu mai avem absolut nici o speranță, trebuie să-L căutăm pe Dumnezeu: ,,Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, zi şi noapte strig după ajutor înaintea Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă-Ţi urechea la cererea mea!” (vers. 1-2)

Să ne rugăm astăzi pentru oamenii care sunt în adâncul amărăciunii și disperării. Să cerem de la Dumnezeu milă și favoare pentru ei.

De asemenea, să ne rugăm Domnului să ne dea cuvinte și atitudini potrivite pentru astfel de oameni când îi întâlnim. Nu sfaturi nesfârșite și, mai ales, necerute, ci o inimă blândă, care poate asculta și înțelege. Măcar să asculte…

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, July 24, 2024, Psalm 88:1-18

This is the saddest psalm in the Bible, likely written during a period of despair and profound hopelessness. Written by Heman the Ezrahite, the psalm is a continuous lament without even a glimmer of hope. It speaks only of disappointment, sadness, despair, loneliness, and death.

Throughout the psalm, Heman writes: “My soul is full of trouble” (v. 3), “I am like one without strength” (v. 4), “Your wrath lies heavily on me” (v. 7), “I have suffered your terrors” (v. 15).

For example, David says in Psalm 13: “How long, Lord? Will you forget me forever?” (v. 1), but he ends on a note of hope, saying: “I will sing the Lord’s praise, for he has been good to me.” (v. 6)

Similarly, the sons of Korah say in Psalm 42: “My tears have been my food day and night” (v. 3), but the psalm ends with an attitude of optimism: “Put your hope in God, for I will yet praise him, my Savior and my God.” (v. 11)

Unlike Psalm 13 and 42, Psalm 88 ends on a note of deep sadness: “You have taken from me friend and neighbor—darkness is my closest friend.” (v. 18) 

This is the only psalm without even a hint of hope.

The only positive thing in this psalm is that the psalmist continues to pray, calling out God: “Lord, you are the God who saves me; day and night I cry out to you.” (v. 1)

It is worth noting that the writer does not rebel against God or reproach Him, but simply expresses his pain before Him. The truth is that suffering draws some closer but drives most away from God.

Despite the boundless sadness, Psalm 88 still contains a great life lesson when we go through sorrow: when we have absolutely no hope, we must seek God: “Lord, you are the God who saves me; day and night I cry out to you. May my prayer come before you; turn your ear to my cry.” (v. 1-2)

Let us pray today for people who are in the depths of bitterness and despair.  Let us ask God for mercy and favor for them.

Let us also pray to the Lord to give us the right words and attitudes for such people when we meet with them. Not endless and, especially, unsolicited advice, but a gentle heart that can listen and understand. We must at least listen…