24 februarie

Sâmbătă, 24 februarie 2024, Neemia 2:1-20 – Prima vizită a lui Neemia la Ierusalim

Neemia era îndurerat pentru că aflase de la frații lui veniți din Iudeea despre starea ,,nenorocită” a Ierusalimului (v. 17). În calitate de paharnic al regelui Artaxerses, era în permanență în jurul acestuia. Regele persan Artaxerxes I a fost fiul regelui Xerxe I și nepotul regelui Darius I. El a domnit 40 de ani pe tronul Persiei (465-424 î. C.) și a fost un rege foarte aspru.

Monarhului nu i-a fost greu să identifice amărăciunea sufletească a slujitorului său de încredere. Fiind întrebat despre sursa întristării, Neemia a fost pus într-o situație delicată. Împăratul oprise reconstrucția Templului și acum el urma să-i ceară să anuleze acest decret. Argumentul său a fost unul familial, nu politic. Neemia a avut grijă să nu folosească numele Ierusalim, nume care ar fi putut activa mânia împăratului. El i-a explicat împăratului despre starea jalnică a ,,cetății unde sunt mormintelor părinților săi” (v. 3). În cultura Orientului Apropiat antic, oamenii acordau o deosebită atenție conservării rămășițelor pământești ale membrilor familiei decedați și Neemia a exploatat acest obicei.    

Dumnezeu a deschis inima regelui Artaxerxes, l-a lăsat să plece pe Neemia și i-a dat scrisori de recomandare și împuternicire pentru a avea acces la materialele de construcție de care urma să aibă nevoie. Permisiunea acordată de Artaxerxes de a reconstrui Ierusalimul este decretul despre care a profețit Daniel cu 95 de ani înainte, în anul 539 î. C. Acest decret a fost dat în primăvara anului 444.

Cei aproximativ 1500 de km care despărțeau cetatea Susa de Ierusalim au fost parcurși de Neemia și oamenii care-l însoțeau în aproximativ patru luni. Diferit de Ezra, Neemia a acceptat escorta militară pusă la dispoziția sa de către regele persan.

Pe drum a întâlnit conducătorii provinciilor și el le-a arătat scrisorile regelui. Acestora nu le-a plăcut faptul ca sub autoritatea regelui vine cineva să reconstruiască țara evreilor. Sambalat și Tobia au fost cu totul împotrivă. Sambalat era guvernatorul Samariei și Tobia era guvernatorul regiunii Ammon.

După ce a ajuns la Ierusalim, Neemia și-a luat trei zile de rugăciune și apoi a făcut într-o noapte o inspecție amănunțită a stării zidurilor cetății. Apoi i-a chemat preoții, dregătorii, iudeii, le-a împărtășit planul său de rezidire a zidurilor și le-a mărturisit modul minunat în care a lucrat Dumnezeu cu regele Artaxerses (v. 8). Când au auzit Tobia, Sambalat și toți ceilalți dușmani au încercat să-i intimideze, să-i oprească, însă ei au continuat să reziste și să zidească.

Lecția de viață a acestui pasaj este foarte puternică: necazul și încercarea îi unește pe oameni.

Urmează să ne rugăm și împreună vom cere Domnului puterea de a sta în unitate, eliminând cu maturitate motivele care pot genera nemulțumiri și adversitate. Este rândul nostru să ne păzim sufletul, casa și cetatea și vom face lucrul cu toată responsabilitatea!

Pastor Luigi Mițoi

Saturday, February 24, 2024: Nehemiah 2:1-20 – Nehemiah's First Visit to Jerusalem

Nehemiah was saddened because he had learned from his brothers who came from Judah about the “miserable” state of Jerusalem (v. 17). As the cupbearer of King Artaxerxes, he was always around him. The Persian king Artaxerxes I was the son of King Xerxes I and the grandson of King Darius I. He reigned for 40 years on the throne of Persia (465-424 B.C.) and was a very harsh king.

The monarch had no difficulty identifying the bitter sorrow of his trusted servant. When asked about the source of his sadness, Nehemiah was put in a delicate situation. The emperor had stopped the reconstruction of the Temple, and now Nehemiah was to ask him to cancel this decree. His argument was familial, not political. Nehemiah made sure not to use the name Jerusalem, a name that could have triggered the emperor's anger. He explained to the emperor about the miserable state of “the city where my ancestors are buried” (v. 3). In the culture of the ancient Near East, people paid special attention to preserving the earthly remains of deceased family members, and Nehemiah exploited this custom.

God opened the heart of King Artaxerxes; he allowed Nehemiah to leave, and gave him letters of recommendation and authorization to access the construction materials he would need. The permission given by Artaxerxes to rebuild Jerusalem is the decree that Daniel had prophesied about 95 years earlier, in the year 539 B.C. This decree was given in the spring of 444.

The approximately 1500 km that separated the citadel of Susa from Jerusalem were traveled by Nehemiah and his companions in about four months. Unlike Ezra, Nehemiah accepted the military escort made available to him by the Persian king.

Along the way, he met the leaders of the provinces, and he showed them the king's letters. They did not like the fact that someone under the king's authority was coming to rebuild the land of the Jews. Sanballat and Tobiah were completely against it. Sanballat was the governor of Samaria, and Tobiah was the governor of the Ammon region.

After arriving in Jerusalem, Nehemiah took three days for prayer and then conducted a detailed inspection of the city's walls at night. Then he called the priests, the officials, the Jews, shared his plan for rebuilding the walls, and testified to the wonderful way God had worked with King Artaxerxes (v. 8). When Tobiah, Sanballat, and all the other enemies heard, they tried to intimidate and stop them, but they continued to resist and build.

The life lesson of this passage is very powerful: trouble and trial unite people.

We will pray and together we will ask the Lord for the strength to stand in unity, maturely eliminating the reasons that can generate dissatisfaction and adversity. It is our turn to protect our soul, our home, and our city, and we will do so with all responsibility!