24 aprilie

Miercuri, 24 aprilie 2024, Iov 39:1-30 – A doua parte a primului discurs al lui Dumnezeu

Dumnezeu îi vorbește lui Iov despre detaliile creației, despre taina nașterii și despre minunea vieții. Capre, cerboaice, măgarul și bivolul, struțul și uliul… fiecare cu specificul lui. Dumnezeu le-a proiectat, le-a făcut și le îngrijește pe toate. El le-a dat libertatea câmpului și a văzduhului, le dă să mănânce și să bea. Primăvara umple câmpul cu mâncare și toarnă din nou apă în lacurile golite.

În Universul acesta există un ciclu așezat de Creator. Fiecare răsărit reîncepe și fiecare apus retermină. Între început și sfârșit, între noapte și zi. Când unele animale se culcă la lăsarea serii, altele se trezesc și își reîncep activitatea. Fiecare ființă după soiul ei își are propriul drum. Toată creația este asemenea unui ceas care funcționează după legi ce trec dincolo de judecata muritorilor, iar Marele Ceasornicar le veghează pe toate.

Și acum, Iov cere socoteală. În loc de răspuns, Dumnezeu trage perdeaua. Creația este răspunsul Creatorului pentru Iov. Ea îl întâmpină pe Iov în toată splendoarea și măreția, vorbindu-i despre suveranitatea și atotputernicia Creatorului. Acesta este Dumnezeul căruia Iov Îi cere socoteală!

Toți muritorii se simt îndreptățiți să conteste legile lui Dumnezeu. Toți Îi pun întrebări, toți Îi cer socoteală. Nici un om nu a plătit nimic din tot ce este, din tot ce are, din tot ce poate să facă și, totuși, la fiecare pas contestă și apoi se întoarce și mai contestă o dată și încă o dată și încă o dată. De la primul scâncet până la ultimul suspin, muritorii contestă. Își contestă Creatorul! În loc de mulțumire, o nouă contestație, un nou reproș, un nou sfat prețios pentru Dumnezeu!

Acum urmează rugăciunea, timpul cu Dumnezeu! O să-l folosim rugându-ne și mulțumind pentru că ne-a creat și pentru că ne susține. Pentru că ne iubește și pentru că ne-a mântuit. Pentru că ne binecuvântează și pentru că Se va întoarce după noi. Pentru că vom fi cu El și vom fi cu El pentru totdeauna!

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, April 24, 2024: Job 39:1-30 – The Second Part of God's First Discourse

God speaks to Job about the details of creation, the mystery of birth, and the miracle of life. Goats, deer, donkeys, and oxen, the ostrich, and the hawk… each with its own characteristics. God designed them, made them, and takes care of them all. He gave them the freedom of the fields and the air, provides them food and drink. In spring, He fills the fields with food and replenishes the emptied lakes.

In this Universe, there is a cycle established by the Creator. Each sunrise begins anew, and each sunset concludes. Between start and end, between night and day. When some animals go to sleep at dusk, others wake up and resume their activity. Each creature follows its own path according to its kind. All creation is like a clock that operates according to laws beyond the judgment of mortals, and the Great Clockmaker watches over them all.

And now, Job demands an accounting. Instead of a response, God draws the curtain. Creation is the Creator's response to Job. It greets Job in all its splendor and majesty, speaking of the sovereignty and omnipotence of the Creator. This is the God to whom Job demands an accounting!

All mortals feel entitled to question God's laws. They all ask questions; they all demand an accounting. No man has paid anything for what is, for what he owns, for what he can do, and yet, at every step, they contest and then turn around and contest again and again and again. From the first cry to the last sigh, mortals challenge. They challenge their Creator! Instead of gratitude, a new challenge, a new reproach, a new precious advice for God!

It is time for prayer, time with God! We will use it praying and giving thanks for creating us and for sustaining us. For loving us and for saving us. For blessing us and for His return to us. We will be with Him and will be with Him forever!