23 octombrie

Luni, 23 octombrie 2023, 1 Regi 2:1-46 – Instrucțiunile date de David lui Solomon

Solomon a fost ultimul împărat care a domnit peste întreg Israelul. Din punct de vedere istoric, Solomon reprezintă momentul de apogeu al monarhiei evreiești. Domnia lui marchează culmea de abundență materială a Israelului.

Simțind că se apropie clipa plecării, bătrânul David i-a dat instrucțiuni fiului său, Solomon, precum Moise i-a dat instrucțiuni lui Iosua (Deuteronom 31:23). Solomon a fost îndrumat să respecte Cuvântul lui Dumnezeu, să apere dreptatea și să facă binele.

Apoi, David vorbește despre onorarea lui Barzilai care i-a făcut bine și despre pedepsirea lui Ioab și a lui Șimei care i-au făcut rău. Ioab trebuia pedepsit cu moartea pentru că l-a ucis pe Abner (2 Samuel 3:27-30). Atunci, David spusese: ,,Domnul va răsplăti după răutatea lui celui ce a făcut răul” (2 Samuel 3:31-39). Apoi Ioab l-a ucis pe Amasa pe care David îl promovase să fie comandantul armatei sale (2 Samuel 19:13; 20:8-10). De asemenea, Ioab l-a omorat pe Absalom, fiul lui David, în ciuda faptului că regele l-a implorat pe Ioab să nu-l omoare (2 Samuel 18:14-15). De asemenea, în ultima parte a vieții, Ioab l-a trădat pe David sprijin lovitura de stat a lui Adonia (1 Regi 1:7).

Șimei, la rândul său, era și el pe lista condamnaților la moarte, pentru că l-a blestemat pe David și l-a amenințat cu moartea (2 Samuel 16:11). Mai mult, David anticipă că el îi va aplica și lui Solomon același tratament.

David a fost un om extraordinar: neînfricat războinic, compozitor, muzician, poet, militar curajos, administrator de excepție, vizionar, închinător și iubitor de Dumnezeu și de țară, mare cuceritor, extinzând foarte mult granițele Israelului. David a fost geniul care a transformat Israelul dintr-o confederație de douăsprezece triburi într-o națiune adevărată. El a alcătuit structuri statale, rânduieli financiare și unități militare temute de toate țările din jur.

La început David a domnit pentru șapte ani la Hebron. După ce a cucerit Ierusalimul de la iebusiți și l-a transformat în capitală, David a domnit 33 de ani la Ierusalim. La vârsta de 70 de ani ,,David a adormit cu părinții lui”. Când oamenii dorm, urmează să se trezească. Aceasta este perspectiva Bibliei în legătură cu moartea credincioșilor.

Solomon a domnit 40 de ani la Ierusalim și deciziile pe care le-a luat în primii ani ai domniei sale au dovedit multă înțelepciune. Una dintre aceste decizii a fost epurarea trădătorilor. Fratele său vitreg, Adonia, nu a renunțat la speranța că se va urca pe tron. El a vorbit cu Bat-Șeba, mama lui Solomon, și a rugat-o să mijlocească înaintea fiului ei pentru a-i permite să se căsătorească cu Abisag sunamita. Cererea lui Adonia țintea dincolo de Abisai, țintea la tronul Israelului. Deși David nu se împreunase cu Abisai, ea devenise membră a haremului său. Prezența ei în haremul lui David îi dădea dreptul la moștenire după moartea regelui. Acum David era mort și Abișag avea drept de moștenire. Dacă Adonai s-ar fi căsătorit cu ea, devenea prin ea moștenitor la tron. Herodot, care a fost istoric și geograf grec, supranumit ,,Tatăl istoriei”, a scris următoarele: ,,Printre israeliți, la fel ca printre vechii persani, a lua în stăpânire haremul unui rege decedat insemna a pretinde dreptul la tron“ (Herodot iii. 68).

Solomon l-a trimis pe Benaia, comandantul gărzii regale, să-l execute pe Ioab. Ioab a căutat protecție la coarnele altarului fiindcă Legea Mozaică oferea refugiu pentru cei ale căror vieți se aflau în pericol, cu excepția criminalilor (Exod 21:13-14). Ioab era criminal, însă Solomon nu a vrut să pângărească Cortul, de aceea i-a poruncit lui Benaia să-l scoată din Cort. Ioab nu a vrut să iasă și Benaia l-a omorât acolo.

Aceeași soartă a avut-o Șimei, care l-a blestemat pe David și l-a amenințat cu moartea. David nu l-a pedepsit, amânându-i execuția. La rândul său, Solomon i-a acordat grație și l-a lăsat să trăiască sub condiția să nu iasă din Ierusalim – închisoarea lui. Nu avea permisiunea să treacă pârâul Chedron. Dacă ar fi trecut Chedronul, ar fi însemnat că se va duce în cetatea beniamiților să stârnească o revoltă. Șimei a acceptat condiția și a respectat-o multă vreme (1 Regi 2:39). După trei ani, doi slujitori ai lui Șimei au fugit la Gat și Șimei, nesocotind condiția lui Solomon, a ieșit din Ierusalim și a fost omorât.

A treia persoană de care s-a ocupat Solomon după moartea lui Ioab și Șimei a fost preotul Abiatar care trecuse și el de partea lui Adonai, răzvrătitul. Solomon nu l-a omorât pentru că slujise ca Mare Preot și pentru că luase parte la suferințele tatălui său, însă l-a scos din slujbă.

Fiind timpul rugăciunii, vom mulțumi Domnului pentru că beneficiem de promisiunile Creatorului care se împlinesc cu deplină credincioșie. Apoi ne vom ruga cerând Domnului să nu ne răzvrătim împotriva celor aleși să conducă lucrarea lui Dumnezeu. Ioab, Șimei și Abiatar fuseseră oameni din anturajul împăratului, însă răzvrătirea și trădarea i-a condus la moarte. Pedeapsa a așteptat, a avut răbdare în vremea lui David, însă când Solomon a devenit împărat timpul a expirat și ei au fost pedepsiți.

Pastor Luigi Mițoi

Monday, October 23, 2023: 1 Kings 2:1-46 – David's Instructions to Solomon

Solomon was the last king to reign over all of Israel. Historically, Solomon represents the peak of the Jewish monarchy. His reign marks the culmination of Israel's material abundance.

Feeling his departure approaching, the elderly David gave instructions to his son, Solomon, just as Moses had given instructions to Joshua (Deuteronomy 31:23). Solomon was guided to uphold the Word of God, to defend justice, and to do good.

Then, David spoke of honoring Barzillai who treated him well and of punishing Joab and Shimei who had wronged him. Joab was to be punished with death for killing Abner (2 Samuel 3:27-30). Then, David had said, “The Lord will repay according to the wickedness of him who has done evil” (2 Samuel 3:31-39). Later, Joab killed Amasa, whom David had promoted to be the commander of his army (2 Samuel 19:13; 20:8-10). Joab had also killed Absalom, David's son, despite the king pleading with Joab not to kill him (2 Samuel 18:14-15). Also, in his later life, Joab betrayed David by supporting Adonijah's coup (1 Kings 1:7).

Shimei, in turn, was also on the death sentence list because he had cursed David and threatened him with death (2 Samuel 16:11). Moreover, David anticipated that Shimei would treat Solomon the same way.

David was an extraordinary man: a fearless warrior, composer, musician, poet, brave soldier, exceptional administrator, visionary, worshiper, and lover of God and country. He expanded Israel's borders greatly. David was the genius who transformed Israel from a confederation of twelve tribes into a true nation. He established state structures, financial regulations, and military units feared by all neighboring countries.

Initially, David reigned for seven years in Hebron. After conquering Jerusalem from the Jebusites and making it the capital, David reigned for 33 years in Jerusalem. At the age of 70, “David rested with his ancestors” When people rest, they are expected to wake up. This is the Bible's perspective on the death of believers.

Solomon reigned for 40 years in Jerusalem, and the decisions he made in the early years of his reign demonstrated great wisdom. One of these decisions was to purge traitors. His half-brother, Adonijah, did not give up hope of ascending the throne. He spoke to Bathsheba, Solomon's mother, asking her to intercede on his behalf, so he could marry Abishag the Shunammite. Adonijah's request went beyond Abishag; it targeted the throne of Israel. Though David had not been intimate with Abishag, she had become a member of his harem. Her presence in David's harem gave her inheritance rights after the king's death. With David now dead, Abishag had the right to inherit. If Adonijah married her, he would inherit the throne through her. Herodotus, the historian and Greek geographer known as “The Father of History”, wrote, “Among the Israelites, as with the ancient Persians, taking over the harem of a deceased king meant claiming the right to the throne” (Herodotus iii. 68).

Solomon sent Benaiah, the commander of the royal guard, to execute Joab. Joab sought protection at the altar's horns because the Mosaic Law provided refuge for those whose lives were in danger, except for murderers (Exodus 21:13-14). Joab was a murderer, but Solomon did not want to defile the Tabernacle, so he ordered Benaiah to bring Joab out. Joab refused to leave, and Benaiah killed him there.

Shimei, who had cursed David and threatened him with death, met the same fate. David had not punished him, postponing his execution. In turn, Solomon granted him clemency and allowed him to live on the condition he wouldn't leave Jerusalem – his prison. He wasn't allowed to cross the Kidron brook. Crossing the Kidron would mean going to the city of the Benjamites to incite a rebellion. Shimei accepted the condition and respected it for a long time (1 Kings 2:39). However, after three years, two of Shimei's servants fled to Gath, and Shimei, disregarding Solomon's condition, left Jerusalem and was killed.

The third person Solomon dealt with after the deaths of Joab and Shimei was the priest Abiatar, who had sided with the rebel Adonijah. Solomon did not kill him because he had served as High Priest and shared in his father's sufferings, but he removed him from service.

As it is prayer time, we will thank the Lord for the blessings of the Creator's promises that are fulfilled faithfully. Then, we'll pray, asking the Lord to help us not to rebel against those chosen to lead God's work. Joab, Shimei, and Abiatar were close to the king, but their rebellion and betrayal led to their deaths. Their punishment had waited and been patient during David's time, but when Solomon became king, their time expired, and they were punished.