23 ianuarie

Joi, 23 ianuarie 2025, Ieremia 1:1-19

Cartea poartă numele profetului Ieremia care înseamnă „Dumnezeu aruncă”. Însemnătatea acestui nume se identifică cu mesajul pe care profetul îl va transmite poporului neascultător. Ieremia a slujit în ultimii 40 de ani ai existenței Regatului de Sud (Iuda) la aproximativ 60 de ani după profetul Isaia. Regatul de Nord (Israel) fusese deja distrus de puternica armată asiriană. Ieremia a fost fiu de preot și s-a născut în Anatot (Anata din vremea noastră), o mică localitate aflată la aproximativ 4 km de Ierusalim.

Primul capitol al cărții lămurește faptul că Ieremia a slujit ca profet al lui Dumnezeu în timpul domniei regilor Iosia, fiul lui Amon, Ioiachim, fiul lui Iosia, și al regelui Zedechia, fiul lui Iosia (vers. 1-2). Dumnezeu i-a adresat chemarea în al treisprezecelea an al domniei lui Iosia, respectiv în anul 626 î. Cr. Chemarea lui Ieremia a fost planificată de Dumnezeu înainte de nașterea lui: „Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale te cunoșteam și mai înainte ca să fi ieșit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte și te făcusem proroc al neamurilor.” (vers. 5).

Observăm că Ieremia a fost predestinat: „…Eu te făcusem…”. Este necesar să precizăm faptul că predestinația divină nu a fost pentru mântuirea sufletului, ci pentru slujirea oamenilor. Există predestinație pentru slujire, deoarece slujirea se face în baza unei echipări specifice fără de care nu este posibilă. 

Ieremia s-a speriat și nu s-a simțit în stare să împlinească această chemare: „Eu am răspuns: „Ah, Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu știu să vorbesc, căci sunt un copil.” (vers. 6). Aceeași reacție a avut-o și profetul Isaia când a înțeles cine și cum este Dumnezeu: „Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, și am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oștirilor!” (Isaia 6:5). Este interesant faptul că Dumnezeu i-a dat lui Ieremia o misiune foarte grea. I-a cerut să vorbească israeliților, însă i-a interzis să mijlocească pentru ei (7:16; 14:11-12).

Cei mai mulți teologi sunt de acord cu faptul că nu există o consecvență cronologică în scrierea cărții, spre deosebire de Ezechiel, ale cărui profeții sunt aranjate în ordine cronologică. Spre exemplu, mesajul din capitolele 1-6 și 11-12 corespund perioadei reformelor făcute de regele Iosia. Mesajul capitolelor 7-10, 14-20, 22:1-19, 26 se referea la perioada în care temutul rege Nebucadnețar a ajuns la putere. Mesajul capitolului unu prezintă chemarea profetului (4-10), viziunile de confirmare ale lui Ieremia (13-16) și însărcinarea sa (vers. 17-19).

De asemenea, Dumnezeu l-a trimis cu un mesaj care l-a făcut urât de popor. În același timp, nu i-a dat nicio posibilitate să iasă din mijlocul lor (20:7-10; 37:11-16). Ieremia a slujit plângând, fără să aibă un tovarăș de slujbă, aruncat pe rând în temniță și în groapa cu noroi (38:1-6).

Profetul îl prezintă pe Dumnezeu ca fiind răbdător, dar sfânt la modul desăvârșit. Cele două lecții grafice din casa olarului ne spun că un vas nereușit poate fi remodelat atâta timp cât încă nu s-a uscat (18:1-4), dar dacă se usucă, el nu mai poate fi recuperat și va fi aruncat în groapa de gunoi (19:10-11).

Să ne rugăm pentru maturitate, pentru sfințenie, însă trebuie să ne rugăm și pentru slujire. Mântuirea ne așază în condiția de a-L sluji pe Dumnezeu, însă pe Dumnezeu Îl slujim atunci când îi slujim pe oameni.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, January 23, 2025 – Jeremiah 1:1-19

The book is named after the prophet Jeremiah, which means “The Lord throws.” The meaning of his name aligns with the message the prophet was to convey to the disobedient people. Jeremiah served during the last 40 years of the existence of the Southern Kingdom (Judah), approximately 60 years after the prophet Isaiah. The Northern Kingdom (Israel) had already been destroyed by the powerful Assyrian army. Jeremiah was the son of a priest and was born in Anathoth (modern-day Anata), a small town located about 4 kilometers from Jerusalem.

The first chapter of the book clarifies that Jeremiah served as God’s prophet during the reigns of Kings Josiah, son of Amon, Jehoiakim, son of Josiah, and King Zedekiah, son of Josiah (verses 1-2). God called him to his mission in the thirteenth year of King Josiah's reign, in 626 B.C. Jeremiah's calling was planned by God before his birth: “Before I formed you in the womb I knew you, before you were born I set you apart; I appointed you as a prophet to the nations.” (verse 5).

We observe that Jeremiah was predestined: “…I appointed you…” It is important to clarify that divine predestination was not for the salvation of his soul but for serving people. There is predestination for service, as service is based on specific equipping without which it would not be possible.

Jeremiah was afraid and felt unqualified to fulfill this calling: “Alas, Sovereign Lord,” I said, “I do not know how to speak; I am too young.” (verse 6). The prophet Isaiah had a similar reaction when he realized who and how great God is: “Woe to me!” I cried. “I am ruined! For I am a man of unclean lips, and I live among a people of unclean lips, and my eyes have seen the King, the Lord Almighty.” (Isaiah 6:5). Interestingly, God gave Jeremiah a very difficult mission. He was asked to speak to the Israelites, but he was forbidden to intercede for them (7:16; 14:11-12).

Most theologians agree that the book lacks chronological consistency in its writing, unlike Ezekiel, whose prophecies are arranged in chronological order. For example, the messages in chapters 1-6 and 11-12 correspond to the period of King Josiah's reforms. The messages in chapters 7-10, 14-20, 22:1-19, and 26 refer to the period when the feared King Nebuchadnezzar came to power. Chapter one presents the prophet's calling (4-10), the confirming visions given to Jeremiah (13-16), and his commissioning (verses 17-19).

Additionally, God gave him a message that made him despised by the people. At the same time, He did not provide a way out for him (20:7-10; 37:11-16). Jeremiah served in tears, without a companion in his ministry, being thrown into prison and then into the muddy cistern (38:1-6).

The prophet presents God as patient but perfectly holy. The two visual lessons from the potter's house teach us that a failed vessel can be reshaped as long as it has not yet dried (18:1-4), but once it dries, it can no longer be recovered and will be thrown into the garbage pit (19:10-11).

Let us pray for maturity, for holiness, and also for service. Salvation places us in the position of serving God, but we serve God when we serve people.