23 februarie

Joi, 23 februarie 2023, Exodul 1:1-22 – Faraon îi asuprește pe evrei

            Iacov a emigrat în Egipt în anul 1876 (Geneza 47:28-31). Șederea evreilor în Egipt a fost de 430 de ani (Exod 12:40-42). În această perioadă evreii s-au înmulțit foarte mult, ajungând un popor mare la număr. Noul împărat care nu-l cunoscuse pe Iosif a avut două motive de îngrijorare în legătură cu creșterea poporului ieșit din Iacov: creșterea alarmantă a numărului evreilor și teama că vor forma o alianță politică cu dușmanii în cazul unui război.

            Opresiunea lui Faraon s-a manifestat în două forme: (1) munca în condiții de robie (v. 8-14) și (2) infanticidul, adică exterminarea copiilor (v. 15-22). Ieșirea evreilor din Egipt a avut loc în anul 1446 î.Cr. Călătoria din Egipt la Sinai a durat trei luni de zile (Exod 19:1-2). Bărbații adulți care au ieșit din Egipt au fost în număr de 600.000, fără a include femeile și copiii (Exod 12:37). Aceasta înseamnă că din Egipt au ieșit aproximativ două milioane de oameni.

            Tema centrală a cărții Exodul este ieșirea miraculoasă a evreilor din Egipt. Cartea Exodul este elementul de legătură dintre originea evreilor în urma promisiunii divine făcute de Dumnezeu lui Avraam (Geneza 12:2) și începutul Împărăției teocratice sub conducerea lui Moise. Această carte pune în evidență răscumpărarea și consacrarea.

            Cartea Exodul are două părți distincte: (1) Răscumpărarea poporului lui Dumnezeu din Egipt, capitolele 1-19; (2) Legea primită de popor la Sinai, capitolele 20-40. Prima parte surprinde eliberarea evreilor ca o manifestare a dragostei divine, timp în care cea de-a doua parte prezintă supunerea poporului, plină de ascultare și închinare. Opresiunea lui Faraon a crescut, însă Dumnezeu le-a pregătit un eliberator prin Moise.

            În această dimineață vom mulțumi împreună lui Dumnezeu pentru protecție și purtare de grijă. Apoi, vom continua să ne rugăm, cerând ascultare și încredere în Dumnezeu, indiferent de situația în care ne aflăm.

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, February 23, 2023: Exodus 1:1-22 – Pharaoh Oppresses the Jews

Jacob emigrated to Egypt in the year 1876 (Genesis 47:28-31). The Jews stayed in Egypt for 430 years (Exodus 12:40-42). During this time, the Jews multiplied greatly, becoming a large nation. The new Pharaoh, who did not know Joseph, had two reasons to worry about the growth of the people descended from Jacob: the alarming increase in the number of Jews and the fear that they would form a political alliance with enemies of Egypt in the event of a war.

Pharaoh’s oppression took two forms: (1) forced labor in slavery conditions (vv. 8-14) and (2) infanticide, or the extermination of children (vv. 15-22). The exodus of the Jews from Egypt took place in the year 1446 BC. The journey from Egypt to Sinai took three months (Exodus 19:1-2). The adult men who left Egypt numbered 600,000, not including women and children (Exodus 12:37). This means that approximately two million people left Egypt.

The central theme of the book of Exodus is the miraculous exodus of the Jews from Egypt. The book of Exodus is the link between the origin of the Jews following God’s divine promise to Abraham (Genesis 12:2) and the beginning of the theocratic kingdom under the leadership of Moses. This book highlights redemption and consecration.

The book of Exodus has two distinct parts: (1) the redemption of God’s people from Egypt in chapters 1-19; (2) the law received by the people at Sinai in chapters 20-40. The first part captures the liberation of the Jews as a manifestation of divine love, while the second part presents the people’s submission, full of obedience and worship. Pharaoh’s oppression increased, but God prepared a liberator in the person of Moses.

This morning, we will thank God together for protection and care. Then, we will continue to pray, asking for obedience and trust in God, no matter what situation we are in.