22 mai

Miercuri, 22 mai 2024, Psalm 25:1-22

Cel mai probabil că acest psalm este scris de David în a doua parte a vieții, din moment ce se roagă Domnului, spunând: „Nu-Ți aduce aminte de greșelile din tinerețea mea” ( vers. 7 ).

Versetele 1-7, 11 și 16-22 prezintă rugăciunea lui David, timp în care versetele 8-10 și 12-15 conțin o contemplare.

Prins în tensiunea dintre conducerea țării și rezolvarea problemelor și conflictelor fără de sfârșit, David ne învață secretul biruinței: ,,La Tine, Doamne, îmi înalț sufletul. În Tine, Dumnezeule, mă încred să nu fiu dat de rușine, ca să nu se bucure vrăjmașii mei de mine” (vers. 1-2).

Deși era rege, David își recunoaște public limitele și cere ajutorul lui Dumnezeu: ,,Arată-mi, Doamne, căile Tale, învață-mă cărările Tale” (vers. 4).

Lui David nu îi este rușine să spună că Dumnezeu este soluția și resursa lui: ,,Tu ești Dumnezeul mântuirii Mele, Tu ești totdeauna nădejdea mea” (vers. 5).

David nu pomenește nimic despre armata, banii sau vitejii săi generali, însă vorbește despre Dumnezeu și ajutorul Său. David se laudă cu Dumnezeu. David pronunță numele Domnului.

Deși Dumnezeu a spus despre David că este ,,după inima Mea”, David vorbește în public, din nou și din nou despre păcatele tinereții lui: ,,Nu-Ți aduce aminte de păcatele tinereții mele, nici de fărădelegile mele, ci adu-Ți aminte de mine, după îndurarea Ta…” (vers. 7).

Ca un adevărat rege, ca un preot, David mijlocește pentru țară, nu doar pentru sine: ,,Izbăvește, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui” (vers. 22). Regele David s-a făcut vulnerabil în fața lui Dumnezeu și nimeni nu l-a disprețuit pentru aceasta – nici Dumnezeu și nici oamenii.

Să ne rugăm împreună în momentele următoare, evitând tendința de a face o rugăciune care să dea bine în fața oamenilor, o rugăciune care a ne protejeze de ,,gura celorlalți”. Omul care se smerește va fi înălțat și prețuită îi va fi rugăciunea și sinceritatea!

Pastor Luigi Mițoi

Wednesday, May 22, 2024 –  Psalm 25:1-22

This psalm was most likely written by David in the latter part of his life, as he prays to the Lord, saying: “Do not remember the sins of my youth” (v. 7).

Verses 1-7, 11, and 16-22 present David's prayer, while verses 8-10 and 12-15 contain a contemplation.

Caught in the tension between leading the country and resolving endless problems and conflicts, David teaches us the secret of victory: “To you, Lord, I lift up my soul. I trust in you, my God; do not let me be put to shame, nor let my enemies triumph over me” (v. 1-2).

Although he was a king, David publicly acknowledges his limitations and asks for God's help: “Show me your ways, Lord, teach me your paths” (v. 4).

David is not ashamed to say that God is his solution and resource: “You are the God of my salvation; all day long I put my hope in you” (v. 5).

David mentions nothing about his army, money, or brave generals, but he speaks about God and His help. David boasts of God. David pronounces the Lord's name.

Even though God said about David that he is “a man after My own heart,” David speaks publicly, again and again, about the sins of his youth: “Do not remember the sins of my youth and my rebellious ways; according to your love remember me, for you, Lord, are good” (v. 7).

Like a true king and priest, David intercedes for the country, not just for himself: “Deliver Israel, O God, from all their troubles” (v. 22). King David made himself vulnerable before God, and no one despised him for it—neither God nor people.

Let us pray together in the following moments, avoiding the tendency to pray in a way that looks good before people, a prayer that protects us from “the opinions of others.” The person who humbles himself will be exalted, and his prayer and sincerity will be valued!