22 februarie

Joi, 22 februarie 2024, Ezra 10:1-44 – Poporul își mărturisește păcatul și renunță la el

Oamenii au conștientizat că au păcătuit și s-au complăcut în aceste păcate în perioada dintre cele doua întoarceri din robie (537 î. C., prima întoarcere sub conducerea lui Zorobabel – 457 î. C. a doua întoarcere sub conducerea lui Ezra). Alături de Ezra, care plângea pentru păcatul comunitar, mulți oameni de bine din popor au solidarizat, plângând împreună cu el (v. 1).

Sub călăuzirea Domnului, un om din popor, Secalia, s-a ridicat și a propus o soluție aspră: femeile străine și copiii lor să fie alungați din poporul lui Dumnezeu (v. 2-3). Cineva a recomandat ca toți bărbații care au încheiat căsătorii mixte să stabilească o întâlnire cu liderii poporului (v. 14). Sinceritatea, mărturisirea și pocăința au fost soluția necesară și suficientă pentru păcatele și vinovăția lor (9-44). Cei care nu se conformau în timp erau pedepsiți prin confiscarea averilor și excluderea din adunare (v. 8).

Au fost necesare trei luni pentru rezolvarea acestei probleme. Au trecut aproximativ 2.500 de ani de atunci, însă problema este aceeași: păcatul și amânarea pocăinței. O măsură radicală este necesară în situația unui păcat evident. Ei, atunci, acolo au avut păcatele lor specifice. Noi, aici, acum avem păcatele specifice timpului nostru. Păcatele pot fi diferite, însă soluția este întotdeauna aceeași: pocăința prin mărturisirea și părăsirea păcatului.

Oameni ai lui Dumnezeu, să privim cu teamă de Domnul, la păcatele generației noastre, să ne smerim, să ne plângem păcatul și să ne pocăim cu multă sinceritate. Să ne rugăm cu încredere și Tatăl nostru ceresc ,,ne va ierta păcatul și ne va vindeca țara” (2 Cronici 2:14).

Pastor Luigi Mițoi

Thursday, February 22, 2024: Ezra 10:1-44 – The People Confess and Renounce Their Sin

The people realized they had sinned and had indulged in these sins during the period between the two returns from captivity (537 BC, the first return under the leadership of Zerubbabel – 457 BC, the second return under the leadership of Ezra). Alongside Ezra, who was weeping for the communal sin, many righteous people from the population joined in solidarity, weeping together with him (v. 1).

Under the guidance of the Lord, a man from the people, Shecaniah, stood up and proposed a severe solution: the foreign women and their children would be expelled from the people of God (v. 2-3). Someone suggested that all men who had entered mixed marriages should arrange a meeting with the leaders of the people (v. 14). Sincerity, confession, and repentance were the necessary and sufficient solution for their sins and guilt (9-44). Those who did not conform in time were punished with confiscation of their property and exclusion from the assembly (v. 8).

It took three months to resolve this issue. About 2,500 years have passed since then, but the problem remains the same: sin and the delay of repentance. A radical measure is necessary in the case of an evident sin. Back then, they had their specific sins. Here and now, we have the specific sins of our time. The sins may be different, but the solution is always the same: repentance through confession and abandoning sin.

People of God, let us look with fear of the Lord at the sins of our generation, let us humble ourselves, lament our sin, and repent with much sincerity. Let us pray with confidence, and our heavenly Father “will forgive our sin and will heal our land” (2 Chronicles 2:14).