21 iunie
21 iunie
Miercuri, 21 iunie 2023, Deuteronom 17:14-18:22 – Regele, preoții, leviții și profeții
După ce Moise și Iosua au murit, poporul a fost condus de preoți și judecători, însă calitatea conducerii lor era direct proporțională cu integritatea lor morală. Cartea Judecători va prezenta compromisul și imoralitatea în care poporul a decăzut. Moise a anticipat această realitate dramatică, drept pentru care a prezentat cu lux de amănunte nivelul de autoritate și responsabilitate al slujitorilor în sistemul de conducere al poporului: regele, preoții, leviții și profeții.
Regele trebuia să îndeplinească două condiții: (1) să fie ales de Dumnezeu și (2) să fie evreu.
De asemenea, Dumnezeu a menționat trei lucruri despre comportamentul regelui:
1) Să nu aibă mulți cai. În vremea aceea mulțimea cailor reprezenta puterea militară. Dumnezeu a vrut un rege care să nu aibă încredere în armata lui, ci în Domnul.
2) Să nu aibă un număr mare de neveste. Mulți regi se căsătoreau cu femei din alte popoare pentru a încheia alianțe ce ofereau putere militară. Dumnezeu a vrut ca poporul Său să nu se mixeze cu alte popoare, expunând în felul acesta poporul la idolatrie. Soțiile păgâne ar fi influențat inima regelui spre idoli.
3) Să nu strângă grămezi mari de aur și argint. În felul acesta dorea să-l ferească pe rege de sentimentul de independență și atotsuficiență.
Educația regelui consta în copierea, citirea și respectarea cuvintelor Legii. Această practică va cultiva frica de Domnul, smerenia și înțelepciunea.
Preoții și leviții veneau din seminția lui Levi care era formată din trei mari familii: ghersoniții, chehatiții și merariții. Pentru că preoții erau doar din descendenții lui Aaron, toți ceilalți din seminția lui Levi erau leviți. Leviții slujeau ca asistenți ai preoților (Numeri 18:1-7) și ca învățători ai Legii (Deuteronom 33:10a; 2 Cronici 17:8-9).
Preoții slujeau în Cortul Întâlnirii, slujeau ca judecători (17:8-9), slujeau ca învățători ai regulilor referitoare la bolile de piele (24:8), păzeau sulurile Legii (Levitic 17:18) și îl asistau pe Moise la ceremonia de înnoire a legământului (27:9). Leviții și preoții nu au primit proprietăți, drept pentru care erau întreținuți de popor. Pentru leviți au fost dedicate 48 de cetăți.
Profeții trebuiau să se ferească de ,,urâciunile din țară” (v. 12), aceasta însemnând vrăjitoria și ghicitoria. Prezicerea viitorului și folosirea magiei făcea competiție călăuzirii pe care profetul o primea de la Dumnezeu atunci când spunea: ,,Așa vorbește Domnul”. Pentru că poporul era călăuzit de glasul lui Dumnezeu care de obicei era transmis prin profeți, autenticitatea prorociei era de-a dreptul indispensabilă. Din acest motiv profeții care proroceau din îndrăzneală erau pedepsiți cu moartea.
Existau două teste care erau folosite pentru identificarea autenticității prorociilor:
1) Mesajul profețit trebuia să fie în acord cu revelația lui Dumnezeu descoperită până la momentul de față. Dumnezeu nu putea să spună lucruri diferite de ce a spus mai înainte.
2) Profeția trebuia să se împlinească.
Dacă aceste două semne de identificare ale autenticității prorociei nu se împlineau, prorocul își va pierde autoritatea slujirii și va trebui pedepsit cu moartea (8:20-22).
Vom începe rugăciunea din această dimineață mulțumindu-I lui Dumnezeu pentru că ne-a descoperit voia Sa. Apoi vom cere de la Domnul slujitori care trăiesc în sfințenie, slujitori care nu se bazează pe puterea cailor lor, slujitori care nu aduc în popor idolatria sub influența soțiilor/familiei, slujitori care nu vor deveni dependenți de dobândirea bogățiilor pământești. În felul acesta poporul va avea un model de sfințenie și se va teme de Domnul.
Pastor Luigi Mițoi
Wednesday, June 21, 2023: Deuteronomy 17:14-18:22 – The King, the Priests, the Levites, and the Prophets
After Moses and Joshua died, the people were led by priests and judges, but the quality of their leadership was directly proportional to their moral integrity. The Book of Judges will present the compromise and immorality into which the people fell. Moses anticipated this dramatic reality, which is why he detailed the level of authority and responsibility of the servants in the people's leadership system: the king, the priests, the Levites, and the prophets.
The king had to fulfill two conditions: (1) to be chosen by God and (2) to be Jewish. In addition, God mentioned three things regarding the king's behavior:
1) He should not have many horses. At that time, a multitude of horses represented military power. God wanted a king who did not trust in his army, but in the Lord.
2) He should not have too many wives. Many kings married women from other nations to form alliances that offered military power. God wanted His people not to mix with other nations, thus exposing the people to idolatry. Pagan wives would have influenced the king's heart towards idols.
3) Not to amass large piles of gold and silver. In this way, He wanted to keep the king from feelings of independence and self-sufficiency.
The king's education consisted of copying, reading, and respecting the words of the Law. This practice would cultivate the fear of the Lord, humility, and wisdom.
The priests and Levites came from the tribe of Levi, which was formed from three large families: the Gershonites, the Kohathites, and the Merarites. Because the priests were to be Aaron's descendants only, all others from the tribe of Levi were Levites. The Levites served as assistants to the priests (Numbers 18:1-7) and as teachers of the Law (Deuteronomy 33:10a; 2 Chronicles 17:8-9).
The priests served in the Tabernacle, served as judges (17:8-9), served as teachers of the rules regarding skin diseases (24:8), guarded the scrolls of the Law (Leviticus 17:18) and assisted Moses in the covenant renewal ceremony (27:9). The Levites and priests did not receive properties, so they were supported by the people. 48 cities were dedicated for the Levites.
The prophets were to stay away from the “abominations of the land” (v. 12), meaning witchcraft and divination. Predicting the future and using magic competed with the guidance that the prophet received from God when he said, “Thus says the Lord“. Because the people were guided by the voice of God, which was usually transmitted through the prophets, the authenticity of prophecy was downright indispensable. For this reason, prophets who prophesied recklessly were punished with death.
There were two tests used to identify the authenticity of prophecies:
1) The prophesied message had to agree with God's revelation revealed up to the present moment. God could not say different or opposite things than what He had said before.
2) The prophecy had to come true.
If these two signs of prophetic authenticity were not met, the prophet would lose the authority of his ministry and would have to be punished with death (8:20-22).
We will start this morning's prayer by thanking God for revealing His will to us. Then we will ask the Lord for servants who live in holiness, servants who do not rely on the power of their horses, servants who do not bring idolatry to their people while under the influence of their wives/families, servants who will not become dependent on acquiring earthly riches. In this way, the people will have a model of holiness and will fear the Lord.