20 iunie

Marți, 20 iunie 2023, Deuteronom 16:18-17:13 – Așezarea conducătorilor și împlinirea dreptății

Acest pasaj prezintă responsabilitățile conducătorilor de a menține închinarea curată și de a aplica dreptatea, atât pentru onoarea lui Dumnezeu, cât și pentru pacea comunității. Când povara juridică a devenit prea mare pentru Moise, a numit judecători care judecau alături de el (1:15-18). Cel mai probabil că acești judecători erau liderii sau căpeteniile fiecărei seminții. Ei aveau rolul să judece cu dreptate, tratându-i pe toți oamenii ca și cum nu i-ar fi văzut niciodată înainte (1:17). Expresia ,,să nu caute la fața omului” înseamnă în mod literal ,,să nu recunoască fețele”.

Acceptarea darurilor de orice fel, a avantajelor și privilegiilor era în mod absolut interzisă. Prima responsabilitate a judecătorilor era să împiedice practicile păgâne în țară. Folosirea unui idol din lemn (,,stâlpi idolești”) ar fi încurajat închinarea la idoli și ar fi pervertit adevărata închinare (16:21-22).

Este necesar să remarcăm faptul că liderii erau responsabili să vegheze la autenticitatea închinării, deoarece poporul era tentat să practice idolatria. Preoții și judecătorii trebuiau să vegheze și să împiedice prezența simbolurilor idolatre. Închinătorii idolatri, falși, trebuiau să fie uciși. Este impresionant cât de înalt era nivelul de exigență cu privire la autenticitatea închinării și loialitatea față de Dumnezeu (17:2-7)!

Execuția putea avea loc numai în urma unei atente examinări, pe baza mărturiilor a 2 sau 3 martori. Legea aceasta avea rolul să protejeze onoarea și reputația oamenilor. Nimic pe baza mărturiei unui singur om! Aceasta este bârfă și susținere a interesului personal – ,,Un singur martor nu va fi de-ajuns împotriva unui singur om…” (19:5; 1 Timotei 5:19). Bârfa era spusă de un singur om, iar primitorul bârfei, care era în același duh cu bârfitorul, se baza pe mărturia unui singur om. Aceasta este imaginea oamenilor fără principii, fără Scriptură și fără Dumnezeu. Martorii trebuiau să fie primii care începeau execuția vinovaților, astfel încât, dacă mai târziu mărturia lor se dovedea a fi falsă, însemna că au comis o crimă și erau pasibili de a fi pedepsiți cu moartea.

Întreaga comunitate trebuia să se asocieze cu decizia judecătorilor pentru ca adevărul să fie susținut de tot poporul: ,,Întâi mâna martorilor trebuie să se ridice asupra lui ca să-l omoare și apoi mâna întregului popor…” (17:7). Doar în felul acesta radical răul putea fi scos din comunitate: ,,să scoți astfel răul din mijlocul lui Israel” (17:12).

În Noul Testament, Cristos poruncește să fie scos din părtășia bisericii persoana care păcătuiește și nu este dispusă să se pocăiască de păcatul făcut, punând în felul acesta în conflict întreaga comunitate (Matei 18:17). Hotărârea preoților și judecătorilor era finală, iar orice răzvrătire manifestată împotriva deciziei lor se constituia într-o pedeapsă capitală: ,,Omul care, din mândrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului Dumnezeului tău sau care nu va asculta de judecător, omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoţi astfel răul din mijlocul lui Israel.” (17:12)  

A doua responsabilitate a preoților era aducerea unei jertfe care să nu aibă cusur (Deuteronom 17:1). O altfel de jertfă era o ,,urâciune înaintea Domnului”, era o dovadă de dispreț (Maleahi 1:6-8). Aducerea înaintea lui Dumnezeu a unei jertfe mai puțin decât perfecte era o nerecunoaștere a lui Dumnezeu ca Dumnezeu.

În dimineața aceasta Cuvântul ne atinge sufletul și prima reacție este admirația și recunoștința față de Părintele ceresc. A fost nevoie de atât milă ca să ne poată lua vinovăția prin Cristos. Apoi vom cere de la Domnul o viață sfântă, o vorbire curată și ziditoare. Vom face legământ cu ochii noștri, cu buzele noastre pentru ca mânia lui Dumnezeu să nu vină peste noi și peste casele noastre; dimpotrivă, fiecare zi să ne rămână în binecuvântarea Sa!

Pastor Luigi Mițoi  

Tuesday, June 20, 2023: Deuteronomy 16:18-17:13 – The Appointment of Leaders and the Fulfillment of Justice

This passage presents the responsibilities of the leaders to maintain pure worship and to apply justice, both for God’s honor and for the peace of the community. When the legal burden became too great for Moses, he appointed judges who ruled alongside him (1:15-18). These judges were most likely the leaders or chiefs of each tribe. They had the role of judging with justice, treating all people as if they had never seen them before (1:17). The phrase “do not show partiality in judging” means to act as if you do not recognize a person’s face.

Acceptance of gifts of any kind, advantages, and privileges were absolutely prohibited. The judges' first responsibility was to prevent pagan practices in the country. The use of a wooden idol (“idolatrous pillars”) would have encouraged idol worship and would have perverted true worship (16:21-22).

It is important to note that leaders were responsible for overseeing the authenticity of worship, as the people were tempted to practice idolatry. Priests and judges had to watch and prevent the presence of idolatrous symbols. False, idolatrous worshippers were to be killed. It's impressive how high the level of demand was regarding the authenticity of worship and loyalty to God (17:2-7)!

Execution could only occur after careful examination, based on the testimony of 2 or 3 witnesses. This law had the role of protecting people's honor and reputation. Nothing based on the testimony of one man only! This is gossip and self-interest promotion – “One witness is not enough against a man...” (19:5; 1 Timothy 5:19). Gossip was spoken by a single person, and the gossip recipient, who was in the same spirit as the gossip monger, relied on the testimony of a single man. This is the image of people without principles, without Scripture, and without God. Witnesses had to be the first to start the execution of the guilty, so that if later their testimony turned out to be false, it meant they committed a crime and were then liable to be punished with death.

The entire community had to be associated with the judges' decision so that the truth would be upheld by all people: “The hands of the witnesses must be the first in putting him to death, and then the hands of all the people...” (17:7). Only in this radical way could evil be removed from the community: “You must purge the evil from among you.” (17:12).

In the New Testament, Christ commands the removal from the church's fellowship the person who sins and is not willing to repent of their sins, thus putting the entire community in conflict (Matthew 18:17). The decision of the priests and judges was final, and any rebellion against their decision constituted a capital punishment: “Anyone who shows contempt for the judge or for the priest who stands ministering there to the Lord your God is to be put to death. You must purge the evil from Israel.” (17:12).

The second responsibility of the priests was to offer a sacrifice that was without blemish (Deuteronomy 17:1). A sacrifice that was not without blemish was an “abomination before the Lord“, a proof of contempt (Malachi 1:6-8). Bringing a less than perfect sacrifice before God was a denial of God as God.

This morning the Word touches our soul, and our first reaction is admiration and gratitude towards our Heavenly Father. It took so much mercy to take away our guilt through Christ. Then we will ask the Lord for a holy life, pure and edifying speech. We will make a covenant with our eyes, with our lips so that the wrath of God does not come upon us and our homes; on the contrary, let each day remain in His blessing!